[/quote]

La asta nu m-am putut abtine! Asta e parerea/experienta unui barbat!!! Pentru o femeie poate dura mai multe ore (rafinandu-se, devenind diafana), uneori chiar zile... iar amintirea te poate infiora mult timp dupa.

Altfel, nu sustin ideea ca placerea rgasmului e gustare a raiului... poate doar placerea sufleteasca, mentala a apropierii nesfarsite... dar pentru acesta placere nu este atat de mare nevoie de descacarea orgasmului, ci de mare iubire pentru celalalt, de un mare foc care exista uneori (nu totdeauna din pacate) atunci cand are loc contopirea trupeasca.

Nu trebuie sa ne tavalim în propriile reverii si senzatii, trebuie sa ne controlam fiecare traire, trebuie sa iubim pe Dumnezeu, nu placerile.

De asemeni exagerezi si cu apropierea sufleteasca. Chiar într-un cuplu, Dumnezeu trebuie sa primeze, nu partenerul de viata.


"Te înseli amarnic crezând ca Dumnezeu cere mai mult de la monah decât de la cei din lume! Singura diferenta între ei este celibatul, în rest, ei sunt supusi acelorasi exigente: înlaturarea mâniei, a privirilor vinovate, a râsului peste masura, a distractiilor murdare. Scripturile nu cunosc aceasta distinctie între monahi, pe de o parte, si crestinii din lume, pe de alta parte. Aceasta deosebire a fost introdusa prin motivatie omeneasca, însa Scriptura proclama ca toti sa traiasca viata calugarilor, chiar daca sunt casatoriti. Cei doi, monahul si cel din lume, merg pe aceeasi culme, iar pentru aceleasi greseli primesc si unul si altul, aceleasi pedepse."

Sf. Ioan Gura de Aur

Daca ai si intelege ceea ce citesti...

Iar tu daca ai întelege ce spui. Ce credeai, ca sustin celibatul universal?

Citeste din nou mesajul meu, ma referam la controlul propriilor trairi, nu la anularea casatoriei sau a actelor sexuale.

Nu credeam ca sustii celibatul universal, pentru ca nu ai scris asa ceva. Am obiceiul sa citesc cu atentie mesajele la care raspund.

Actele sexuale presupun trairi. Daca unii nu au decat trairi rusinoase, murdare, pervertite e o neputinta a lor, probabil consecinta a unor greseli de tinerete. A reduce iubirea trupeasca la impreunare cu scopul strict al reproducerii e la fel de degradant cu a o murdari cu perversiuni sau consum de pronografie. Dorinta dupa cel iubit (iubire ce e binecuvantata in biserica), ca si bucuria intalnirii trupesti trebuie traite si transfigurate. A anula aceste trairi, ca si a le murdari nu este de folos.

Da, Cristina, asa vad si eu lucrurile. Si mai sus, da, cred ca asa este, nu placerea in sine este esentialul ci apropierea, unirea. Si de fapt, mai ales de asta as zice eu ca ea este o gustare a raiului, din cauza faptului ca e vorba de unire in dragoste.

Traditie: sigur ca mantuirea este intotdeauna esentialul, adica apropierea de Dumnezeu. Dar eu am impresia ca tu mereu o pui in opozitie cu alte trairi, in special cu cea a oamenilor casatoriti. Zici mereu de renuntare, de rastignire.. Sigur, sunt si astea aspecte ale vietii de cuplu, dar exista si aspectul de unire si de unire trupeasca, de care vorbim noi, si este esential pentru casatorie.

Într-adevar o pun în opozitie cu ORICE traire fiindca vietuirea crestina pe lumea aceasta înseamna moarte de fiecare secunda, mortificare. Si asta sunt datori atât calugarii cât si mirenii, casatoriti sau nu.


Ceea ce Cristina spune si Fani admite, ca trebuie sa existe si o traire a apropierii celor doi dovedeste ca ele vorbesc despre ceva produs de om, nu de ceva ce vine involuntar, de la Dumnezeu. Adica ele cauta ceva ce depinde de vointa omului si asa ceva la nivelul trairilor e o facatura, ceva neautentic.


Aspectul de unire sunt de acord ca trebuie sa existe, inclusiv trupeasca, dar ce e produs de om prin înclinatia spre senzatii si gânduri e o cadere, nu e îndreptat spre persoana celuilalt fiindca spre persoana celuilalt nu ne îndreptam prin miscari ale vointei, simturilor sau mai stiu ce. Spre persoana celuilalt ne îndreptam ramânând în noi însine pentru ca este o convingere a mea, ca noi oamenii nu traim în lumea materiala ci în Dumnezeu si nu putem avea contact cu ceilalti decât prin, în Dumnezeu, nu în afara Lui.

Traditie, chiar daca digestia imi functioneaza involuntar, de la Dumnezeu, nu inseamna ca si a baga mancarea in gura ar trebui sa fie involuntara. La fel e si in dragoste, exista un amestec de lucruri involuntare si voluntare, si nu trebuie suprimate.

Anna, nu exista "în dragoste", actiunile noastre trebuie sa fie dictate de voia lui Dumnezeu, nu de alte principii.

Iar voia lui Dumnezeu presupune mai întâi omorârea vointei proprii.

Bine, data viitoare o sa-mi opresc stomacul si inima de la functiune, ca sa nu mai existe nici "in digestie" si nici "in circulatie" :21: