In mare parte sunt de acord cu ce zici... Dar hai sa vedem: cu ce nu esti tu de acord sau ce ti se pare "neinregula" in ortodoxie?...

Din nou observ un fenomen ciudat, negare cat incape...si atac asiduu!!

Penticostalul si Doriana, probabil ca voi uitati ca Gabriella a dat o marturie a ceea ce simtea in acel moment, ea fiind dintre aceia...in momentul ala.

Pe ce baza refuzati sa credeti ca Gabriela a fost doar unul dintre cei care credeau ca ea, care priveau lucrurile ca ea...si care a experimentat ceea ce vedem si noi din exterior?

Nu a gandit nimeni ca ea ar fi purtatorul de cuvant al penticostalilor, ci doar ca a expus ceea ce a simtit atunci, ceva ce a identificat si in randul altora...deci de ce nu ascultati si voi cele spuse de ea, si poate sa va puneti intrebarea daca nu cumva sunt mai multi care simt asa?

Ce parere ati avea( Penticostalul, si Doriana), despre un penticostal ( sau de ce nu, mai multisori) care nu fumeaza, nu injura, nu bea, se poarta frumos cu toti, face milostenie...insa ferit de ochiul aspru focusat pe anumite patimi, sa stea in top fix pacatul mandriei, al stimei de sine exagerata, vazanadu-se ca ales, pacat survenit tocmai in urma primirii arhicunoscutului " dar"?

Mai exact, cum identificati acest pacat in randul crestinilor din comunitate, si mai cu seama in randul celor daruiti?

Sper ca nu vrei sa acceptam niste neadevaruri asa, de dragul tau sau al altora carora le place sa auda. Si apoi negarea nu e chiar cat incape, ci pentru cateva fraze strecurate cu dramatism dar care schiba sensul povestirii. In rest, chiar o felicit pentru felul in care a reusit sa faca diferenta dintre darul adevarat al Duhului Sfant si strigatele fara sens din unele biserici. [fara sa vrea, desigur]

Ai dreptate, este o marturie subiectiva. Atunci de ce e luata ca regula generala si unii zic "Exact cum ma gandeam si eu..."?

Am o parere proasta. Dar, fii linistita, acest om nu poate fi purtator al darului Duhului Sfant. Duhul Sfant nu mai inspira omul care isi ia slava pentru lucrarile facute de El iar darul devine nefunctional. Biblia spune clar ca Dumnezeu e un Dumnezeu gelos care nu-Si da altuia Slava Sa.

Acest om nu dar tu da, Doriana, [ ce ai tu nu ti se poate lua :77: incheiat citatul ] pentru ca tu nu esti mandra. Pentru ca daca ai fi, n-ai vorbi in limbi. :53: Vorbitul acela-n limbi e printre alta si o dovada a marii tale smerenii.

Multumesc de parerea ta buna, toti avem o doza de mandrie mai mica sau mai mare. Si in cazul meu darul se poate stinge daca m-as lauda cu el [sau cu oricare altul] ca fiind izvorat din meritul meu personal sau daca l-as folosi pentru a ma da in spectacol sau a-mi arata muschii spirituali. Faptul ca nu-mi poate lua nimeni ce am [apropo, nu era vorba de vreun dar ci de Dumnezeu ] este tot meritul Lui, care ma pazeste.

Da, eu am zis asta..inainte sa fi auzit vreo marturie a unui penticostal, deci a devenit si mai putin subiectiva, decat era. Practic, am simtit acest lucru din exterior...

Ai cantat vreodata pe o scena, ai primit aplauze, ai privit ochi atintiti asupra ta, laude? Eu cred ca si despre asta e vorba...in cazul unora, si asa ajung sa se simta persoane importante=crestini adevarati=daruiti=lipsiti de pacat=merituosi=demni de laudat!!!
Da, observ ca ai editat mesajul...si inainte spusesei ceva putin suspect.

Spusesei ca Duhul Sfant pleaca imediat ce un penticostal e chinuit de duhul mandriei, slavei desarte...bla bla, iar eu te intreb, daca Duhul Sfant pleaca...cine ar putea veni in loc, pentru a-i da impresia penticostastului ca e in continuare daruit, si are aceleasi trairi?

Exista intregi comunitati de carismatici, care se sprijina in aceste manifestari, automat ca fiind numai de la Duhul Sfant, deci cine ii stapaneste...daca Duhul Sfant pleaca in momentul in care ceva incepe sa fie in neregula cu daruitul?

Un om daruit de Duhul Sfant are o doza foarte mare de smerenie...iar eu nu percep un om daruit, ca stand pe un forum, expunandu-si darurile, trairile, criticand, judecand pe alti crestini...si afirmand constant ca are o doza de mandrie ( ceea ce inseamna deja ca e o patima, si totusi tot tu( cea care te contrazici constant) afirmai ca un crestin adevarat nu poate avea nicio patima...bine, tu faceai referire la tigari, deci lucruri vizibile, la mandrie nu ai facut niciodata referire).

O intorci constant, spusesei acest lucru...iritata de faptul ca unii nu te vad ca daruita, si ai bravat afirmand ca nu te-ar afecta scepticismul celor care nu te pot percepe ca fiind ceea ce incerci sa afirmi ca esti...

As vrea sa te intreb, cum iti vad fratii in credinta, aceasta patima, cum o pot ei identifica in tine...asa cum identifica extrem de facil celelalte patimi, si cum vad ei primirea darurilor pe acest fond...deci a unui suflet pacatos?

Practic, ai spus ca in momentul in care apare mandria, Duhul Sfant si pleaca...deci se adevereste faptul ca tu nu ai mai putea avea nici un dar din primul moment in care te-a incercat acest sentiment, si doar iti place sa lasi aceasta impresie, desi te contrazici...la maxiiiiim!

Jane Says, Doriana a editat mesajul, desi initial spusese ca Duhul Sfant pleaca imediat ce un penticostal se lupta cu duhul mandriei, si cred ca si-a adus aminte ca a afirmat de cateva ori pe acest forum...ca e mandra, si ca recunoaste ca are acest pacat...deeeci.....:2:

Din trei postari nu reusesc sa inteleg ce vrei de fapt; iar ai devenit incoerenta. Am editat pentru ca gresisem, dar in nici un caz nu-mi amintesc sa fi scris ce spui tu acolo. Poate ceva asemanator, dar nu inteleg de ce ai profitat de situatie sa-i dai alt sens.
Vorbesti de patimi, scene, iritatii...iar umbli pe nori. In concluzie, poate pui si tu o intrebare clara, ca sa stiu la ce vrei sa-ti raspund. Sau poate voiai doar sa faci show si in acest caz ar fi trebuit sa nu ma mai amestec sa nu-ti iau fatza. :10: