N-are sens ce spui.

Daca tu nu vezi sensul nu inseamna ca n-are sens. Puteai sa ma intrebi frumos "Ce vrei sa spui?" Dar nu m-ai intrebat, asa ca nu-ti zic:21:

Este prea tarziu si nu mai am timp, o sa ma mai gandesc in urmatoarele doua saptamani de pauza la cele spuse de tine.

Acum as vrea doar sa zic ca argumentul Annei mi se pare bun. Noi alegem hrana pe care o bagam in gura si nu ne cere Dumnezue sa ii cerem parerea la fiecare imbucatura.

Si ca in ortodoxie se vorbeste mereu de SINERGIE, adica de unirea actiunii noastre cu a lui Dumnezeu. Asta inseamna ca vointa si actiunea poate si trebuie sa vina si de la noi. Daca nu se opune vointei lui Dumnezeu, prin pacat, si este facuta si intr-un cadru crestin (de dragoste autentica, de multumire, de jertfa..) vointa proprie si actiunile proprii sunt BUNE si TREBUIE sa vina si de la noi, altfel am fi niste automate. Daca sunt facute in acest cadru, se cheama ca ne unim voia cu a lui Dumnezeu, chiar daca nu constient in fiecare clipita.

In ceea ce spui tu este cred si ceva foaaarte inalt, si corect (nu sunt inca sigura insa ca nu este un pic panteist), dar pentru cei cativa din fiecare generatie care au ajuns deja culmi ale dumnezeirii. Corect, daca ajungem acolo probabil ca putem sa ne unim voia cu Dumnezeu si constient in fiecare clipta, ca Fiul cu a Tatalui, dar pana acolo, ajunge si ce spuneam mai sus, cred. Si smerenie continua stiind cat de jos suntem inca.

Cam atat acum. Vara cu folos. Doamne ajuta!

Pai mai frate Traditie nu a zis Dumnezeul nostru Iisus Hristos:
"48. Şi cea care n-a ştiut, dar a făcut lucruri vrednice de bătaie, va fi bătută puţin. Şi oricui i s-a dat mult, mult i se va cere, şi cui i s-a încredinţat mult, mai mult i se va cere."
Fiecare om e judecat dupa constiinta sa.
Cu privire la citatul din Sfantul Ioan Gura de Aur are rost sa se vada toata predica.

Daca ar trebuie sa ne mortificam de aci ar rezulta ca sau firea noastra e rea sau ca Sfantul Botez nu a avut putere sau ca voia noastra nu poate sa fie vindecata si alte rataciri de acestea.
Dimpotriva la crestini ortodocsi se tine post nu considerand mancarea necurata ci dimpotriva considerand mancarea foarte buna da considerandu-ne pe noi nevrednici de aceasta binecuvantare a lui Dumnezeu.
La fel cu toate celalte binecuvantari ale lui Dumnezeu.
Crestin ortodoxia sustine vindecarea sufletului iar nu mortificarea.
A zice ca trebuie sa omori vointa proprie inseamna ca propria noastra vointa care vine de la minte e rea.
Dimpotriva vointa se poate vindeca si tocmai asta s-a aratat la Sfantul Sinod Ecumenic al VI-lea ca Dumnezeul nostru Iisus Hristos a avut vointa.Nu personala ci naturala.Dar noi fiind oameni avem vointa personala care nu e deloc rea ci e foarte buna.
Sfantul Grigorie Palama a aratat ca nu trebuie sa mortifici nimic ci dimpotriva puterile sufletesti si simturile sunt bune toate si trebuie indreptate spre lucrarea celor bune.


Sfatul meu e sa nu mai discutati in contradictie cu Traditie ca el stie mai bine ca toti de aci de pe forum orice.

Mihailt, foarte mult mi-a placut argumentul tau!! Uite ca nu ma gandisem la aspectul asta.
da, in ortodoxie se vorbeste de vindecare, nu de mortificare.

Ei, toti avem impresia ca stim mai bine ca altii. Traditie are si idei foarte bune dupa parerea mea.

Incet incet prin impreunarea in casatorie se vindeca gandirea bolnava care priveste toate femeile ca partenere erotice la barbati si la femei gandirea bolnava care priveste toti barbatii ca parteneri erotici.
Prin aceasta trece si atractia excesiva a sufletului uman pentru impreunarea trupeasca.
Cea mai minunata comuniune intre fiintele rationale este prin vorbire dar este si ganditoare.
Dar cea prin vorbire duce la unirea ganditoare.
Dumnezeul nostru Iisus Hristos in acest fel de nunta doreste sa se uneasca cu toti;dealtefel puteti vedea in Sfintele Scripturi cat de mult vorbea Dumnezeul nostru Iisus Hristos dar a fost fara pacat.
Nu e pacat sa vorbesti si e foarte frumos.
In acest fel de nunta duhovniceasca petrecea Sfantul Antonie cel Mare cu Dumnezeu.
Aceasta este o unire mult mai deplina intre doua fiinte rationale - unirea duhovniceasca ganditoare iubitoare si smerita.
Ca animalele nefiind rationale pot avea unirea prin impreunare dar nu pot avea unirea ganditoare iubitoare care se face si prin cea vorbitoare.
Iar acest mod de unire se produce cand vorbim cu cineva.
Aceasta samanta a aruncat-o Dumnezeul nostru Iisus Hristos - cuvantul in sufletele si mintile noastre prin cuvantul rostit care mai apoi da roada duhovniceasca - pacea ,linistea,bucuria,dragostea si cate daruri fara sfarsit mai sunt.
Si unirea din barbat si femeie este o inchipuire a acestei uniri mai desarvarsite ca din samanta barbatului care se uneste cu samanta femeii iese pruncul.
Asa din unirea semintelor duhovnicesti care sunt cuvintele lui Dumnezeu si duhul nostru ies pruncii duhovnicesti:dragostea,bucuria,indelunga rabdare,pacea si alte de acestea.
Dumnezeul nostru Iisus Hristos statea deseori la masa cu Sfintii Apostoli si cu oamenii de rand si vorbea cu acestia.

Eu una ii dau dreptate lui Traditie. Primul indemn al Sf. Ap. Pavel este spre castitate, "dar daca nu poate omul, este mai bine sa se casatoreasca decat sa arda". Asta arata clar ca reatia validata intre un barbat si o femeie este casta, chiar daca ei trebuie sa fie impreuna pentru a alcatui un intreg. De altfel si articolul de pe portal cu Eros si Agape, exemplificat de Anna pe un alt topic, indica acelasi lucru. Erosul este inteles in sens platonic, nu ca dragoste senzuala, fizica.

In ce priveste mortificarea, se refera exclusiv la vointa, nu la altceva, si cred ca prin anularea vointei proprii si inlocuirea ei cu vointa lui Dumnezeu este unicul fel in care putem face numai voia lui Dumnezeu (este si logic de altfel). Nu ar trebui sa confundam practicul cu teoreticul. Faptul ca in mod practic si curent nu se intampla asa cum a randuit Dumnezeu, ca omul are vanitatea vointei proprii (din asta vine trufia, din constiinta omului ca "are vointa proprie", si din trufie se nasc toate celelalte pacate) nu inseamna ca ar trebui sa justificam practicul ca fiind corect, doar pentru ca teoreticul este greu de atins. Teoreticul reprezinta un deziderat, un ideal, pe care sfintii l-au atins ceea ce arata ca este posibil. Daca ar putea fi atins demajoritatea oamenilor nu ar mai fi ideal ci norma. Iar fara ideal, chiar daca pare intangibil, cum am putea sa ne inaltam, sa devenim mai buni?

Vointa proprie nu are legatura cu exemplul cu digestia. Anularea vointei proprii si substituirea ei cu vointa divina nu anuleaza liberul arbitru, ci din contra, il ridica la un nivel superior. Noi vorbim de dragostea in cuplu, care este un act al constiintei si al sufletului, nu cred ca digestia necesita multa implicare din partera constiintei sau a sufletului. Sunt registre diferite, nu poti compara mere cu pere.

Pai cum nu se poate ca vointa noastra sa vrea cele bune?
Vointa este o taina a sufletului uman.
Daca vointa si pofta noastra nu trag spre cele bune inseamna ca Sfintii faceau ceea ce faceau fortat?
Daca eu fac fortat rezulta de aci in chip necesar ca si Sfintii faceau fortat cele duhovnicesti?
Nicidecum.
Sfintii duceau de bunavoie viata cea fara de pacate.
Termenul nevointa nu inseamna nicidecum ne-vointa adica lipsa voirii proprii ci se formeaza de la cuvantul nevoie plus sufixul inta.
http://dictionare.edu.ro/search.php?lexemId=38013
Adica inseamna sa faci o sfortare a firii (duhovniceasca,trupeasca sau de ambele) de buna-voie spre folosul sufletesc (duhovniceasc).
Indicat e sa faci cu binecuvantare.
Cam asa cu termenul nevointa.

Si la calugari e prezenta voirea dar calugari voiesc sa faca cele ce le spune staretul.
Daca unui calugar i se pare ascultarea data prea grea normal poate vorbi cu staretul si staretul ii schimba ascultarea.
Chiar inainte de juramantul calugariei e intrebat calugarul daca se duce liber si nefortat la calugarie.Daca calugarul se duce liber si nefortat la calugarie e clar caci vrea sa faca asa si nu face asa fara sa vrea.

Exprimarea "a vrea sa faci voia lui Dumnezeu" nu prea suna crestin ortodox.
A zice ca vrei sa faci ce Dumnezeu voieste pentru tine e altfel.
Pentru simplul motiv ca voia se zice in legatura cu persoana si e un termen abstract cand vorbim despre o persoana ;nu se poate zice ca persoana se definteste in legatura cu voia.La Sfintele Slujbe ne inchinam lui Dumnezeu iar nu voii lui Dumnezeu independent de Dumnezeu.
Eu asa ceva la mine adica a vrea sa fac ce Dumnezeu voieste sa fac nu vad ca nu am pus inca inceput bun.
Cand voi fi pus inceput bun atunci da.

Ba da, tot ce facem are importanta, fie ca e vorba de deciziile care le luam fie de simpla contemplare, timpul nostru nu trebuie sa includa momente când avem alta preocupare decât Dumnezeu.

Sinergia nu contrazice ce am spus. Când "omori" vointa ta de fapt renunti la a face ce vrei pentru a afla ce vrea Dumnezeu si a face acel lucru, deci vointa ta nu dispare.


Nu uita ca Mântuitorul vorbeste si de cei care nu vin la Judecata si de asemeni ca nu El va judeca oamenii ci fiecare va fi judecat de propriile fapte (Ioan 8, 15; 12, 47). Eu vad asta în sensul ca fiecare va culege roadele modului cum a trait. Cine se deschide lui Dumnezeu poate primi lucrarea Sa harica care-l ajuta sa aduca roada, adica sa se preschimbe duhovniceste. Cine traieste egoist moare în conditia naturala, insuficienta pentru mântuire.

Cât despre cei care nu au auzit de Hristos, ei vor culege de asemeni roadele felului cum au vietuit. Un om care face raul se autodistruge, raul modifica personalitatea, distruge capacitatea omului de a fi fericit.

Prin aceasta nu neg ca Dumnezeu va face si Judecata, NT ne spune ca Dumnezeu e razbunator fata de nedreptatile facute aproapelui si totodata este gelos, cei ce-L tradeaza vor fi tradati si ei de catre El (Matei 10, 33).



A fost o utilizare nepotrivita a cuvântului mortificare (nu vroiam sa se înteleaga o atrofiere ci faptul ca vietuirea crestina înseamna renuntare). Oricum si ce spui tu e exagerat, sunt multe exprimari în Noul Testament si în cuvintele Parintilor care vorbesc de moartea omului vechi, rastignirea fata de lume.

La ultima fraza, de ce as as avea eu mai multa aroganta decât altcineva, prin faptul ca îmi exprim opinia?



La prima fraza nu sunt de acord. Despatimirea trebuie sa vina prin efort nu prin saturarea satisfacerii cu placeri. Sfântul Pavel vorbeste de casatoria pentru evitarea arderii (caderii în pacatul adulterului) pentru cei slabi, care nu pot lupta cu pornirea trupeasca dar oamenilor trebuie sa li se spuna ca preferabil e sa se straduiasca sa se despatimeasca. Altfel ajungem la aberatia ca despatimirea e ceva rau pentru unii si bun pentru altii.

Zicând asta nu înteleg ca ea, casatoria este o modalitate de evitare a adulterului. Rolul ei principal este de unire a sufletelor pereche dar pentru cei slabi e folositoare si la evitarea respectivului pacat.

Ce spui despre comunicarea verbala e poezie, suna bine dar realitatea e ca în relatiile intime cea mai buna comunicare e non-verbala. Cred ca cei care se iubesc cu adevarat înteleg spontan gândurile celuilalt dintr-o privire. Si nu numai ei.

În comunicarea sentimentelor vorbele sunt înselatoare fiindca oamenii nu se cunosc suficient pe ei însisi.

Iar când vorbim nu trebuie sa vobim dupa mintea noastra ci sa cerem inspiratia lui Dumnezeu, pentru a nu gresi.


Vointa noastra vrea uneori cele bune, alteori cele rele. Dar si când vrem binele, nu trebuie s-o urmam facând ce ni se pare bun deoarece numai Dumnezeu stie cum e potrivit sa procedam în fiecare situatie. De aceea ascultarea la calugari presupune nu doar renuntarea la rele ci si la cele parute bune.

Nu cred ca pentru sfinti era asa usoara slujirea lui Dumnezeu, cel putin la început, iar Sfintii Mucenici au îndurat suferinte inimaginabile. Noi abia ne lovim putin si ne doare de nu mai putem dar ei au suferit sfarâmarea madularelor si chiar daca Dumnezeu facea uneori sa dispara durerile, cred ca ei sufereau cu toata intensitatea aceste zdrobiri.

Nu e asa mare diferenta în exprimarea cu voia/a face ce vrea, e doar un mod mai scurt de formulare.