Exact cum scrie, ca să nu mai fiu acuzat de răstălmăcire. Trebuie să recunoști că închinarea la/înaintea/prin (alege varianta care ți se pare mai adecvată) icoane, moaște și cruci, este departe de idealul indicației divine. Nu este nici ”în duh” căci este în trupuri/obiecte și nici ”în adevăr”, căci iată ați demonstrat că nu contează adevărul înfățișării reale (ochi albaștri-ochi căprui).

Se vede treaba că statul ”mulți ani” (sincer, mă îndoiesc profund) printre ei nu a fost nici ”în duh”, nici ”în adevăr”, după perlele de mai sus. Măcar la nivel teoretic trebuia să înțelegi că nu e deloc așa. Dar acesta e deja alt subiect, să nu deviem...

Cred că pe lângă reperele obişnuite în abordarea icoanei creştine (mă refer în primul rând la textul Biblic şi la o mulţime de aprecieri/interpretări ale icoanei făcute de sumedenie de teologi binevoitori sau nu) ar merita acordată o mai mare atenţie:
a) iconarilor, trăitorilor asceţi iubitori de liniştire (isihie);
b) edificiului mai cuprinzător din care face parte icoana, anume Sfânta Liturghie.

Ignorînd aceste două "cuibare" germinative ale icoanei (ascetul isihast şi Liturghia) riscăm să nu înţelegem nici zămislirea, nici autenticitatea, nici sfinţenia, nici rosturile icoanei creştine... Ci să ne afundăm în polemici destul de obiectualiste şi formale.

Mare dreptate ai, frate. Stiu bine ca pe vremuri iconarii, sper ca si nowadays, tineau post aspru inaintea pictarii Domnului, Preasfintei Maicii Sale, si Sfintilor Arhangheli.
Adevarul e doar icoanele pictate in stil bizantin merg la suflet. Cele copte parca sunt facute de copii de grupa mijlocie, iar cele catolice, desi deseori superbe, prea seamănă cu niște fotografii.

Nici nu a fost teren de dispută ceea ce spuneți dvs. mai sus. Probabil așa s-a și întâmplat ca în izolare sau în ritualul oficierii liturghiilor să se fi născut ideea icoanei. Chestiunea e că Hristos nu ne-a învățat nici izolarea de lume, El nici nu a oficiat liturghii, iar apostolii Săi asemenea. Monahismul, liturghiile și icoanele lipsesc cu desăvârșire din practica creștină a Noului Testament; ele fac parte dintr-un ciudat Al Treilea Testament probabil acea ”altă Evanghelie” de care amintea sf. ap. Pavel...

Nu e anticipare, e doar teama! Doamne ajuta sa nu fie! Dar cand nu mai recunosti autoritatea mai-marilor Bisericii, te indrepti spre iesirea din Biserica. Vorbesc din proprie experienta: nu mai asculti de nimeni, esti asa cum Barsaumas admira la sectari sub autoritatea "auto-acceptata" a Bibliei.

Iti dai seama ca nu le-am spus de Maica Domnului: le-as fi dat un prilej in plus sa o huleasca! Dar nici nu cred ca s-a simtit lipsa mea printre ei, ca dovada ca nu prea m-au cautat nici ei: e la ei, intr-adevar, o partasie frateasca de Doamne fereste!

Centesimuse, iar minţi... :) Eu n-am spus că Sfinţii Apostoli sunt eretici. Tu eşti eretic, că iei din Biblie, numai ce îţi place ţie.

Pentru că aşa ai fost învăţat de ereticii neo-protestanţi.

Şi ce înseamnă pentru tine a te închina în duh şi adevăr, cu evlavie şi sfială?
Te-a întrebat şi Alin B, şi Delia, acum şi eu, n-ai mai răspuns. Să ştii că nu ne supărăm dacă nu răspunzi.
Nu eşti obligat la nimic.

Dar nu judeca dacă nu poţi înţelege. Respectiv, dacă nu înţelegi şi nu accepţi, nu simţi şi nu trăieşti, că în Sfintele Icoane, este viu Dumnezeu şi Sfinţii Lui, şi ne închinăm lor, deci lui Dumnezeu, în duh şi adevăr, e opţiunea şi alegerea ta, pentru care vei răspunde lui Hristos şi Sfinţilor Lui, când vei fi judecat.

Iar iluminatu, nu reprezintă opinia Bisericii. El este un binecuvântat că a ieşit din erezii. Va moşteni cerurile. Dar tu, Centesimuse, te agăţi de orice, ca să susţii nimic.

Hristos trebuie reprezentat după un canon al picturii, se numeşte ermeneutica picturii creştine sau bizantine, sau răsăritene. Că de acolo, din răsărit, provine creştinismul.

Deci Hristos trebuie reprezentat, cu barbă scurtă, cu ochi căprui, tenul creol, că aşa sunt oamenii în zonele acelea, nu fiecare după cum îl taie capul.

De acolo, din Răsărit, a ales Dumnezeu Tatăl să trimită şi să ridice pe Hristos. Pentru că evreii, erau un popor nomad, fără ţară, fără absolut nimic. Cei mai smeriţi oameni de pe pământ, erau evreii.
Avraam, din Adam, era cel mai sărac şi smerit om de pe pământ. Iar prin cei slabi, îi va ruşina pe cei tari, spune Biblia.

Cine nu cinsteşte Sfintele Icoane, nu le înţelege cultul prin care vine sfinţenie, înseamnă că acel om, nu se supune Bisericii lui Hristos, care prin Sfântul Sinod al VII-lea ecumenic, a pus hotarul dogmei mântuitoare a Sfintelor Icoane faţă de erezie.

Ai putea, te rog, cand nu ti se cere sa faci comparatii, sa muti reflectorul de pe cat de „gresit” fac ortodocsii si sa te focalizezi pe cat de „corect” va inchinati voi in duh si in adevar. Asta era intrebarea.

Concret, concret. Cum te inchini tu lui Hristos pentru a te conforma Scripturii ca „cei ce I se închină trebuie ca'n duh şi'n adevăr să I se închine"?

La partea cu inchinarea in duh, inteleg unde bati, dar nu mi-e clar la partea cu inchinarea in adevar.
Care adevar? Adevarul ca Hristos e chipul vizibil al Dumnezeului celui invizibil, intra aici? De adevarul ca odata cu Intruparea, Dumnezeu are un chip, trebuie tinut cont atunci cand e vorba de inchinarea in duh si in adevar?
Daca da, cum? Daca nu, de ce?

Tu cum anume te inchini partii vizibile a lui Hristos?
Sau inchinarea in duh si in adevar, inclusiv acest adevar despre chipul Lui vizibil, le-a fost rezervata doar contemporanilor Lui spatio-temporali.

Pentru ne-contemporanii lui Hristos nu exista nicio modalitate de a I se inchina atat in duh, cat si in adevar, acest adevar ca are un trup vizibil cu un chip vizibil?

Astept raspuns nu despre cat de „rau” fac ortodocsii, ci despre alternativa pe care o considerati voi corecta. Da’ concret.

Despre akeiropita trimisa regelui Abgar al Edesei n-ai nimic de obiectat?
Sau n-ai citit postarea? Sau esti de acord cu ea?

Lui Dumnezeu mă închin în Numele lui Isus Hristos (Col.3,17), căci El este Mijlocitorul. Lui Hristos mă închin ca singurului Singurul Mijlocitor (1 Tim. 2,5), deci nu recunosc alți mediatori în actul închinării. Prin El am acces direct (Evrei 10,19) la Tronul Conducerii Divine. Mai ”concret” de atât, ce aș putea spune?

Bineînțeles adevărul Scripturii

Eu nu mă închin ”părții vizibile” a lui Hristos pentru că pur și simplu nu-L văd, este în Cer, nu e pe pământ [în mod vizibil, palpabil]. Dacă ar fi, sau dacă aș fi fost eu acum 2.000 de ani, cred că m-aș fi închinat asemenea lui Toma, mai sceptic fiind eu așa de felul meu...

Spuneam că sunt mai sceptic. Mai ales cu privire la istoriile care încep cu ”se zice că...”. Prefer varianta ”stă scris!”[în Scriptură desigur] - așa cum obișnuia Mântuitorul să zică.