Aici este problema. Nu vorbim de "orbi din nastere", ci de cei care in mod voit nu vor sa vada sau sa auda. Dumnezeu ne-a creat pe toti in masura de a dialoga cu El si de a ne impartasi de El. De noi tine sa ne deschidem sau nu spre o astfel de relatie.

Nu este adevarat. te inseli amarnic.
Asa va place voua sa ganditi.
Va place sa credeti ca noi va suntem dusmani.

Ce inseamna "sa ne deschidem"?
Sa "uiti" tot ce ai studiat si acumulat si sa zici "gata cred"?

Dusmani? Cred ca un ateu in necredinta sa, este mai drept inaintea lui Dumnezeu, decat un crestin fariseu, care faca parada de credinta. Cea de-a doua este o boala mult mai grava si de care scapi mult mai greu.

De altfel, si crestinii invata si acumuleaza informatii, iar pe deasupra mai si cred...

Doamne-ajuta!

Nici un crestin lucid nu poate spune despre atei ca sunt dusmani. Cu atat mai mult nu "i-ar placea sa creada" asa ceva.

Sa va deschideti inseamna sa fiti sinceri cu voi insiva si sa incercati sa aflati ceva mai aplicat despre ortodoxie. Veti constata ca o abordare sincera a perimetrului ortodox este de fapt o redescoperire de sine. Dar, oricat v-ar povesti altii despre acest subiect, pana nu veti face singuri primii pasi catre Dumnezeu si nu veti trai personal experienta aceasta nu veti fi decat posesorii unor informatii despre un subiect oarecare. A sti e una, a intelege este ceva mai mult, a practica este o verificare necesara, iar a trai este deja un palier superior, o pregustare fascinanta. Multi dintre noi balansam ezitant, incercand sa depasim etapa doi, intr-o lume ravasita de nelinisti. Cine ne opreste sa si practicam ceea ce am aflat si inteles? Foarte simplu. Noi.

Asa ca, azi numai cine nu vrea nu afla!

Doamne-ajuta!

din ce am vazut prin lumea asta larga..
 

Cumva parca cei din trecut erau mai simpli dar si mai sinceri ca noi.In simplitatea lor,pe care noi o dispretuim in numele progresului,erau mai aproape de Credinta,erau mai putin framintati ca noi.Erau mai aproape si de o viata mai sanatoasa.Asta este parerea mea.Cum sa facem sa ne intoarcem la momentul cand eram mai buni?Literar vorbind>un amic al meu are o solutie:

,,Adevarul ca fiecare dintre noi tinem in mana cate un capat de adevar si tragem de el pentru a demonstra ca il detinem noi si numai noi in mod absolut.Lumea ideală e o lume care merge îndărăt. Hărtia, în loc să fie aruncată, face drumul înapoi în mâna celui care o aruncă, apoi în caietul din care face parte, apoi la fabrică, în cele din urmă în copaci şi în trestia tremurând în vânt. Maşinile merg cu spatele către fabricile de maşini, unde, parcurgând drumul înapoi al procesului de fabricaţie, redevine natură. Se dezintegrează construind înapoi natura, fără sa fie alterata, fără intenţia de a modela ceva rău din ceva bun, doar pentru a pretinde comodităţi ucigătoare."

Poate si noi ar trebui sa ne intoarcem ,,inauntrul"nostru si nu este nimic retrograd in asta.
Este pur si simplu un drum in cautarea noastra.Unii fac asta prin Credinta altii prin stiinta sau prin alte metode.Sincer sa fiu>cred ca cei mai nefericiti oameni din lume sunt cei care nu cred in nimic.Este ca si cum ai sta intr-o uriasa tacere,fara inceput si sfarsit.Fiecare crede in ceva dar cel ce nu crede in nimic pare cumva un fel de paiata trista si dezarticulata.Cred ca acesti oameni nu trebuie judecati aspru pt ca atunci am fi precum gardienii care striga ,,dead man walking" cand un condamnat merge pe culoarul spre camera de executie.

Nu era nici o ironie, chiar asa se intimpla in realitate. Si nu era nici o aluzie la persoanele de fata.

Am sa incep cu o maxima a lui Hume, care credea ca simturile noastre sint failibile dar le corectam prin intermediul ratiunii ("un om intelept isi potriveste credintele dupa evidenta"):
"Consecinta clara este ca nici o marturie nu ajunge pentru a stabili producerea unei minuni decit daca marturia este cumva de asa natura incat falsitatea ei sa fie mai miraculoasa decat faptul pe care ea nazuieste sa-l stabileasca. [...] Cand cineva imi spune ca a vazut un mort inviat, reflectez numaidecat daca este mai probabil ca aceasta persoana sa insele sau sa fie inselata, ori faptul pe care il relateaza sa se fi intimplat intr-adevar. Pun in balanta un miracol si pe celalalt si, potrivit cu superioritatea pe care o descopar, ma hotarasc si resping intotdeauna miracolul cel mai mare. Daca falsitatea marturiei sale ar fi mai miraculoasa decat evenimentul pe care il relateaza, atunci si numai atunci poate el pretinde sa castige credinta sau opinia mea".

As putea sa aplic textul de mai sus la marturia exemplificata, dar iti las placerea sa o faci chiar tu :)

Daca crezi in ceva nu poti sa nu crezi in nimic ;) Si cum fiecare crede in ceva, nu sint dinaia care nu cred in nimic :)

am cunoscut asa ceva
 

Nu credea in nimic.Nici in Dumnezeu,nici in stiinta,nici in fericire,nici in vreun sens al vietii.Parea rupt de orice stimul sau gand de orice tip.M-am gandit daca nu cumva a suferit un soc sau ceva.Nu am reusit sa aflu.Am mai intalnit cativa de acest tip in timpul cat am colindat lumea asta mare.Parca regretau ca se nascusera.Nu erau violenti,avea un fel de viata proprie dar..erau ciudati.Poate credeau in ceva si nu am sesizat eu.Nu pareau interesati nici macar de bani.Efectiv parca se chinuiau la gandul ca sunt in viata.Poate nu i-am perceput eu corect..cine stie..sunt lucruri pe care nu le inteleg.Sa-ti las ceva misto:))Am observat ca ai simtul umorului si nu te vei supara:))Bye
http://filida.files.wordpress.com/20...dinciosul1.jpg

Cred ca esti in eroare, am mai amintit despre acest lucru: nu eram mai buni, te contrazic faptele. De fapt traim in cea mai pasnica perioada a umanitatii. Vezi si http://www.ted.com/talks/steven_pink..._violence.html

Atunci nu mai spune "fiecare crede in ceva" pentru ca apoi sa dai imediat un exemplu in care cineva nu crede in nimic ;)
Exista foarte multe tipuri de gandire si foarte multe influente, probabil ca perioada cit sintem mici conteaza foarte mult.
In legatura cu caricatura, cred ca cetateanul respectiv, dupa ce a zis ca nu crede, s-a trezit inapoi in sinul familiei :)