Te vei mântui doar dacă vei fi dispus să renunţi la tot ce ia locul lui Hristos şi-L vei urma. Cam asta a spus Hristos în esenţă tânărului bogat...

D-le Tricesimus,

vad ca toata ura dvs. fata de suflet si de BO provine din convingerea oarba a adevntismului si a iehovismului ca sufletul si trupul alcatuiesc o singura entitate care se distruge prin moarte, desi Biblia sustine altceva.

Daca sta cineva si priveste doctrina crestina din afara, vede ca sunt absurditati si mai mari decat cea indestructibilitatii sufletului, cum ar fi de exemplu doctrina despre Sfanta Treime, pe care totusi nu o contestati.

In discutia pe care am incercat-o cu dl. Scotsman pe aceasta tema, m-am lovit de o anumita lipsa de comunicare a dumnealui, izvorat probabil din lipsa de documentare minutioasa si obiectiva ( a facut trimitere la un anume Harnack, dar eu nu pot sa admit ca specialist pe unul care neaga autenticitatea unor parti din Scriptura, cat si realitatea invierii lui Hristos).

Sfanta Treime (expresie care NU apare in Biblie, cum nu apar nici alti termeni prin care se explica esenta Treimii) este, pe scurt, afirmatia (credinta !!) ca desi Dumnezeu este numai unul, totusi este intreit. Adica, avem un Dumnezeu intreit, dar nu suntem politeisti, ci monoteisti.
Pentru cei mai multi, aceasta e o absurditate net superioara aceleia cum ca sufletul suflat de Dumnezeu in om ar fi nepieritor.

Si totusi nu va bateti capul cu problema 1=3 si 3=1, in schimb varsati valuri de venin impotriva Bisericii doar fiindca aceasta crede in revelatia dumnezeiasca si nu in filozofia lui E. G. White.

Argumente vad ca nu aveti, Luca 16 l-ati considerat un fel de lectie de materialism dialectic, o poveste de adormit copiii spusa de Hristos ca sa treaca timpul mai repede si eventual sa sperie niste credinciosi mai slabi de inger cum ca ar fi iad, rai, judecata dupa moartea trupului, etc.
In schimb spuneti mereu : "Nu e asa, BO greseste", etc.
Nu BO greseste, dar asta o s-o aflati cand va sosi clipa.

Natura tainica a lui Dumnezeu a luat trup de om, da ? Atunci Dumnezeu s-a facut VAZUT, a fost efectiv palpabil, a existat o unire intre acel trup si acel suflet.
Si sa va zic ceva: Dumnezeu poate fi simultan oriunde si oricand vrea el. A demonstrat-o si inainte, si dupa inviere.
Numai ca adventistii (si iehovistii) contesta acest lucru; ei au fie un dumnezeu foarte limitat si neputincios, care nu poate sa faca ce si cum vrea el, ci dupa cum ar vrea E. G. White, fie un personaj care de fapt nu e Dumnezeu, ci doar poarta o eticheta pe care scrie "Fiul lui Dumnezeu".
Caci doctrina dvs. e conditionata de teologia acestei fondatoare a AZS, E. G. White.
Numai ca mai ramane o problema: 1 Timotei 2, 12: "Nu ingaduiesc femeii nici sa invete pe altul". Or, din moment ce invatatura dvs. incepe cu o femeie, cred ca deja sunteti in afara oricarei reglementari biblice.

Numai dvs. veniti cu afirmatii de tip materialist dialectic si istoric, iar nu Biserica. Ca si marxistii, dvs. sustineti ca sufletul moare odata cu trupul.

Intrebarea era foarte clara: Hristos-Dumnezeu , dupa ceasul al 6-lea, cand a murit pe cruce, a fost total mort si inconstient din cauza ca trupul era mort ? A murit si esenta divina din el odata cu trupul, si in consecinta Fiul a fost inexistent ca persoana pana duminica dimineata, cand a inviat ?

Prin raspunsul dvs. evaziv, serviti argumente tuturor dusmanilor lui Hristos:
- unii vor spune ca Hristos e un simplu mit, asa cum incercati acum sa sustineti dvs.;
- altii vor spune ca da, a existat un fel de erou numit Hristos care de fapt, fiind doar un mort ca toti mortii, a fost un simplu om.
- toti vor spune ca , in lipsa unei argumentatii satisfacatoare, cei care cred (cumva) in dumnezeirea lui Hristos isi ascund mitologia in spatele expresiei "Taina lui Dumnezeu".

Pe de alta parte, daca chiar ati studia scrierile BO (nu ceea ce crede cutare pastor sau cutare forumist despre BO, ci chiar scrierile BO !), ati vedea acolo ce considera Biserica drept Taina exclusiva a lui Dumnezeu si ceea ce este Taina lui Dumnezeu impartasita oamenilor in Biserica.
Caci una e Taina intruparii Fiului ca om, si alta e Taina infierii omului de catre Dumnezeu. La prima nu au acces oamenii, la a doua au.

La dvs. cum e ?

In discutia despre esenta lui Hristos, care se releva cel mai mult in perioada dintre moartea pe cruce si inviere, se pare ca sabatul i-a luat locul lui Hristos.
Nu tin minte ca Hristos sa-i fi spus tanarului bogat ca sabatul il va mantui...

Altceva ce? Că la moarte sufletul se desprinde de trup şi e capabil independent de el să aibă o viaţă separată, cu gândire, simţuri şi sentimente? În afară de parabola din Luca 16 (nici măcar aceasta nu susţine asemenea aberaţii) ce alte probe biblice aveţi?

Nu resping doctrina nemuririi sufletului datorită absurdităţii, ci datorită poziţiei antagonice faţă de antropologia biblică. Moartea înseamnă moarte, nu viaţă într-o altă dimensiune. Omul nu are viaţă în sine, doar Dumnezeu este Cel ce este având viaţă în Sine neîmprumutată şi necondiţionată. Doctrina Trinităţii (deşi termenul nu se găseşte în Biblie) măcar este conformă filosofiei Scripturii, nu am de gând să intru în amănunte.

"valuri de venin"? Mă faceţi să zâmbesc.... Cum să vă spun, teoria nemurii sufletului din BO mă lasă la fel de rece precum cea din toate cultele păgâne. Păcat doar de sufletele sincere amăgite de această distrugătoare erezie! Indiferent de ce ar spune revelaţia Ellenei White ori a sfinţilor părinţi, Biblia este clară în această privinţă: între moarte şi înviere nu există viaţă!

Nu puteţi să ne judecaţi atâta timp cât există profesoare ortodoxe de religie. Şi chiar dacă ne judecaţi, care e necazul, şi cu ce schimbă problema de fond ridicată de dvs.?

Eu când spun "suflet" mă gândesc la cu totul altceva decât dumneavoastră, aşa că degeaba ne certăm pe chestiuni irelevante.

Dar ţineţi cumva minte ca eu să fi afirmat vreodată aşa ceva (că sabatul ne mântuieşte)? Poate doar în vis, însă trebuie si fi fost un adevărat coşmar pentru dvs...

Acuma nu pica şi d-ta în păcatul de care mă suspectai în altă parte, cum că întreb despre mere şi îmi răspunzi ceva legat de salată de fructe.

Am pus o întrebare situată într-un sistem de referinţă clar determinat. Aşa că adevereşte bunele tale intenţii şi răspunde la întrebarea: dacă respect decalogul în toată vremea mă voi mântui eu oare?

Răspunsurile Domnului le ştiu, prin urmare vreau să ştiu părerea d-tale!

Depărtat de Hristos nu te poţi mântui! Poţi să respecţi toate cele 10 Porunci (deşi am mari dubii că ai putea-o face fără El), nu acestea te vor mântui! Respectarea Decalogului e doar o simplă dovadă că-L iubesc pe Dumnezeu şi că nu-mi fac decât datoria de rob nevrednic.

Din ce-ai răspuns mai sus, urmează că respect ce respect din iubire şi nu dintr-o contrângere la care mă obligă un text fie el şi din Sfânta Scriptură. Asta înseamnă că din dragoste pentru El şi Înviere mă pot odihni şi dedica Domnului duminica. Mulţumesc, m-am luminat acuma şi sunt mult mai liniştit!