Eu zic sa te mai gandesti.

Cred ca un freedos are mai multa minte decit cretinul ala. Pe bune.

-cu mine vorbesti? m-am gandit si eu si vreau sa discutam aici din punct de vedere crestin cum vedem noi lucrurile[sau mai bine zis cum vad sfintii],adica de ce a ingaduit Dumnezeu sa moara acel copil

-Jean-Claude-Larchet-Cele două feţe ale morţii:http://carteromaneasca.wordpress.com...te-ale-mortii/

"...după cum spune Sfântul Maxim Mărturisitorul: „Sfârşitul vieţii acesteia de aici socotesc că nu e drept să se numească moarte, ci izbăvire de moarte şi despărţire de stri* căciune şi slobozire din robie şi încetarea tulburării şi oprirea războaielor şi risipirea întunericului şi odihna de osteneli şi liniştirea fierberii şi acoperirea ruşinii şi scăparea de patimi şi nimicirea păcatului şi, ca să spun pe scurt, hotarul tuturor relelor.”

Părinţii spun că omul moare atunci când clipa îi este prielnică pentru mântuire, potrivit atotştiinţei lui Dumnezeu. Sfântul Maxim arată că Dumnezeu îi dă omului să trăiască atâta cât îi trebuie ca să străbată calea până la El. Aşa putem înţelege de ce unii mor dintr-un lucru de nimic, în timp ce alţii, suferind de boli grave şi trecând prin mari primejdii, scapă totuşi cu viaţă. In altă ordine de idei, Sfantul Ioan Gură de Aur spune că nu trebuie să ne întristăm nici de moartea celui „rău şi supus patimilor”, pentru că ea taie şirul păcatelor sale, nici a celui „bun şi virtuos”, pentru că astfel este „luat mai înainte ca răul să-i strice sufletul şi mutat în locul în care virtutea îi este pusă la adăpost şi în care nu mai are a se teme de vreo schimbare a lui în rău.”

Una e sa te gindesti la ingaduinta lui Dumnezeu, alta sa zici ca micutul, chipurile, a meritat-o. Prima e credinta, a doua dementa.

Când vă spuneam că măgarii explică orice!....
Nu m-aţi crezut.
Poftim, acum! Aţi văzut sceleraţii?

Şi ăsta e doar începutul...
Pe cât pariem că vom avea surprize la referendum?
Pariem că golanii de la primărie, cu cioroiul lor în frunte, vor îmbârliga şi sorocul ăsta?
Pe cât pariem?

Ai pus punctul pe I.

Cel care a scris acel articol este un scelerat dement.Locul lui este intr-un ospiciu,la fel ca domnisoara/doamna care,cu nonsalanta,spunea ca nu are mustrari de constiinta,in nesimtirea ei infecta.Vad si eu ca au inceput sa apara prin presa diversi retarzi care brusc se induioseaza de soarta bietilor caini vagabonzi,la fel ca si semi-senila madam Bardot.Ii invit la mormantul copilului,de fata cu toate rudele lui,sa-si sutina opinia.De la distanta,cand nu vezi moartea si durerea in fata ochilor,este foarte usor.Pt maidanezi exista o singura cale,exterminarea,veti vedea ca nu se va face nimic,se va intimpla iar o nenorocire si atunci toti vor urla de ce nu i-am exterminat acum.Sa nu ajungem iar sa fie plans un copil mort.

Yasmina, ai legătura!

-da trebuie eutanasiati cainii pt ca si asa nu au suflet vesnic,ci o data cu moartea trupului si sufletul lor moare,dispare,
-omul are suflet nemuritor si animalele trebuie sa slujeasca oamenilor iar daca sunt agresive si omoara copii si oameni le eutanasiem.

Sufletul animalelor moare odata cu moartea corpului fizic

Sfantul Vasile cel Mare: “Sa nu socotesti ca sufletul animalelor este mai vechi decat ipostasa trupurilor lor si nici ca ramane mai departe dupa descompunerea trupului! Fugi de vorbaria prosteasca a falnicilor filosofi, care nu se rusineaza sa spuna ca sufletele lor si sufletele cainilor sunt la fel unele cu altele.” (Omilii la Hexaimeron., 8, 2, p. 159)

Arătarea Dumnezeului Treimic în momentul rezidirii omului vădeşte încă un adevăr teologic, şi anume faptul că omul este singura fiinţă de pe pământ cunoscătoare şi închinătoare la Sfânta Treime, dar şi singura creată după chipul Dumnezeului Treimic. Potrivit explicaţiilor teologice ale Sfântului Grigorie Palama, animalele nu au gând şi raţiune, ci numai suflet vital, care nu subzista prin el însuşi, ceea ce înseamnă că, atunci când animalele mor, sufletul lor se pierde, adică nu se păstrează, pentru că nu are substanţa, ci numai energie. De asemenea, îngerii şi arhanghelii au gând şi raţiune, dar nu au duh care dă viaţa trupului, pentru că sunt deasupra simţirii. Omul, însă, are gând, raţiune, şi duh, care dă viaţa trupului cu care împreună este unit şi, de aceea, numai omul este după chipul Dumnezeirii în trei ipostasuri. De altfel, tocmai acesta a fost motivul pentru care, spre a mântui şi a transforma lumea, Fiul lui Dumnezeu S-a făcut om, nu înger, omul fiind oglinda creaţiei. Astfel, schimbarea şi transformarea creaţiei s-au făcut prin omul îndumnezeit.

E de bun-simt ce scrii, antiecumenism. Spune-le asta insa nefe...ricitelor canofile...:D