E o vorbă în popor: ar fi de râs dacă n-ar fi de plâns....
Tu cântăreşti inclusiv metafizica budhistă cu măsurile lui Aristotel... asta-i ca şi cum m-aş duce pe Marte încercând să-mi organizez timpul cu ajutorul unui ceas de pe Terra.

Dacă îmi permiţi o opinie mai contondentă în ceea ce priveşte.... La tine chiar şi antivirusul e contaminat, deci să nu te miri dacă n-ai deloc impresia că eşti în eroare gravă.

Alte păreri la ce anume?

Persoana - "Nu mai trăiesc eu, ci Hristos trăieşte în mine."

Persoana este un fenomen care presupune in mod necesar un "eu".

Problema fundamentala consta in modul cum percepem acest "eu".

"Eul", in mod normal, este conceput in relatie cu diverse circumstante, cum ar fi numele (o semnatura grafica sonora), forma/particularitati fizice, apartenenta la o anumita comunitate, istoricul anumitor experiente, etc.

Toate aceste fenomene prin care concepem eul sunt relative, derivate la randul lor din alte fenomene.

Acest tip de "eu" este un "eu relativ" rezultat printr-un proces de interpretare si asociere.

Nu este eul neconditionat, eul fundamental.

Eul fundamental care nu depinde de fenomene si timp isi are natura in Dumnezeu, realitatea ultima, transcendenta.

Calatoria noastra spirituala este una interioara, de descoperire a eului in forma lui pura, neconditionata, fara asocieri cu cele pieritoare.

Prin contemplatie si rugaciune, eul relativ este lasat in urma fiind gasit in cele din urma eul fundamental.

"Nu mai trăiesc eu, ci Hristos trăieşte în mine."

Renuntari


Renuntarea la diverse patimi poate imbraca multe forme, uneori dramatice, alteori se desfasoara usor, firesc, natural doar prin forta intelegerii relatiilor cauza-efect.

Exemple de renuntari

Stapanul Inelelor-
Leave Now and Never Come Back
https://www.youtube.com/watch?v=fWweqP_ZWbg

sau din filmul Beautiful Mind cand John Nash se desparte de personajele sale inchipuite care ii intretineau si agravau boala:

"Nu voi mai vorbi cu voi niciodata."

Nimic mai fals.Daca era cum spui, Adam n-ar fi cazut niciodata...ar fi identificat contradictia din spusele diavolului...pe baza "unui proces logic".Tu afirmi ca esti ortodox desi te afli sub multe anateme pronuntate de Sf.Parinti...si diavolul a jucat rolul binevoitorului cu Adam dar roadele au aratat ca de fapt era urator si ucigas de oameni.Tu ai impresia ca gandurile tale sunt ale tale,nu sunt ale tale ci ale sarpelui cel vechi.

Nu esti special ci doar unul din milioanele de rataciti si smintitori ale acestor vremuri...dar Domnul a spus ca toate acestea trebuie sa fie.

Din punctul meu de vedere, caderea lui Adam - Geneza - in ansamblul ei trebuie inteleasa prin semnificatie si nu literal.

Inceputul inceputurilor este inconceptibil pentru capacitatile noastre de intelegere actuale.

Intr-o paradigma literala, Geneza prezinta o serie de contradictii - pe care unii le pot ignora, altii insa nu.

De exemplu, imaginarea unui eu cu statut superior (fie prin pozitionarea scaunului deasupra norilor, fie chiar cunoasterea binelui si a raului) este posibila doar acolo unde exista o stare de necunoastere, o ignoranta fundamentala cu privire la ceea ce este "eul".

Literal, Lucifer si Adam au fost, de fapt, victimele propriilor lor naluciri.

O fiinta fara cunostinta nu are liber arbitru, de facto "nu stie ce face".

Daca raul este consecinta unei telepatii iterative, atunci gandurile sarpelui vechi nu erau ale lui, ci ale unui sarpe si mai vechi.

Sarpele cel mai vechi este Necunostinta Adevarului.

Nu, prietene.
Şarpele dintâi e o persoană care a ajuns impersonală.
Ghici, cum!

1. Mai întâi, e un simplu film. Artistic! (deci cu ochii pe nevoile/credinţele/prejudecăţile/cunoştinţele majorităţii oamenilor din public, printre altele, şi cu tot ce decurge de aici...)
2. Apoi, personajul nu se desparte de halucinaţiile sale (asta nu stă în puterea lui, cum nu stă în puterea nimănui care experiază halucinaţia). Ci îşi modifică modul de a interacţiona cu ele /alege să nu le mai răspundă, refuză dialogul, optează pentru a le ignora sau, altfel spus, optează pentru dispreţ). Asta e cu totul altceva decât ai spus! Vrei să fii atent la amănuntul ăsta, te rog?

O persoana irationala (dogmatic incorigibila), pentru care trebuie sa avem compasiune, daca preferam sa privim ad literam.

Dogmatica ta este, într-adevăr, de plâns. Dacă vrem să ne abţinem de la râs. Ad hohotem!