În prealabil postat de glykys (Post 357422)

Un cuvant frumos din Antonel, care imi aduce aminte de bunica mea:

Nu poate fi cineva adevarat crestin, daca nu e si prigonit, caci soarta copiilor lui Dumnezeu aici pe pamant este sa sufere iubind. Suferinta pentru acum si slava pentru vesnicie. In drumul Crucii, care e ingust si plin de spini, iubirea e lumina, smerenia e ghidul, iar toate celelalte vin in urma acestora. Puterea sufletului crestin vine din dorinta de cruce si fuga de placere, caci sfanta lui podoaba este durerea. El bine stiind ca numai prin durerea Crucii se ajunge la Inviere si numai cel ce calca pe spinii suferintelor va ajunge la trandafirii Edenului. Fiule, iubirea adevarata, sfanta, se arata prin jertfa. Acestea sunt chemari la Dumnezeu, iar rasplata jertfirii este plata cea vesnica.

În prealabil postat de dorinastoica14 (Post 359021)

Minunat cuvânt dar ia să fii prigonit fără vină să vezi atunci cam ce fel de creştin eşti.
Ia ţine tot Postul Mare (cu postul cel adevarat) şi când ajungi la capătul lui să vezi că toată lumea te alungă şi te prigoneşte făcră motiv.
Să te vad atunci creştine cât de adevarat eşti!

În prealabil postat de dorinastoica14 (Post 359083)

Cum suport? Ca noi toţi care suntem tari în cuvinte şi neputincioşi în fapte.

În prealabil postat de dorinastoica14 (Post 359084)

Aş adăuga la răspus şi cele scrise la semnatura mea.

În prealabil postat de dorinastoica14 (Post 359021)

Minunat cuvânt dar ia să fii prigonit fără vină să vezi atunci cam ce fel de creştin eşti.
Ia ţine tot Postul Mare (cu postul cel adevarat) şi când ajungi la capătul lui să vezi că toată lumea te alungă şi te prigoneşte făcră motiv.
Să te vad atunci creştine cât de adevarat eşti!

În prealabil postat de glykys (Post 359097)

Fericiti cei prigoniti pentru dreptate, ca a lor este Imparatia cerurilor.
Trebuie sa fii o fericita! :)

În prealabil postat de dorinastoica14 (Post 359159)

Ca să simţi această fericire ce este cea mai mare dintre toate şi care îţi deschide Împărăţia Cerurilor trebuie să te bucuri de prigoniri şi de vorbirea de rău. Ori eu nu am ajuns la sfinţenie şi încă mă întristez şi mă îndepărtez atunci când primesc cele mântuitoare (ocări şi jicniri).

În prealabil postat de cristiboss56 (Post 359162)

Da, dar ai altă calitate , recunoşti neputinţa ta , şi drept tămăduire, Dumnezeu ţi-a dat un talant foarte valoros , al cuvântului scris în proză şi în versuri , ce la rândul lui tămăduieşte pe alţii ! E oare puţin lucru ? Eu cred că nu !