inorog |
28.01.2010 05:42:24 |
Ma simt homo sapiens pentru ca am descoperit ca, daca ceri "spirit" cu mijloacele cu care ceri ciocolata sau cu care calculezi sarcina sinei de tramvai, nu rezulta nimic tangibil. Woooow. Feriti-va. Trece homo sapiens in culmea evolutiei.
O prima descoperire pe care trebuia sa o faci este ca in crestinism (vorbind de cel nefalsificat, cum iti place tie), orice ritual e considerat inutil daca nu produce intarirea unor comportamente. Intarirea unor comportamente prin ritual e un proces biologic prin care invatam tot ce suntem. Cand pentru tine emiterea sunetelor m-a-s-a inseamna "locul unde mancam de obicei", cand pentru englez nu inseamna acelasi lucru decat "t-a-b-l-e" iar pentru chinez orice scriere sonora e absurda, vorbim de ritualuri in varianta lor "de prima proximitate". Atat prin insusire cat si prin functionare. E loc comun ca limbajul de fapt nu spune nimic, niciodata. Noi spunem prin el. La etapa la care el ajunge sa ne spuna pe noi, optiunile devin complicate si nu stiu daca ai piesele necesare in puzzle ca sa te descurci.
Prin ce afirmi in prima instanta, avem de-a face cu cartezianism de duzina, si anume d-ala care a uitat ca Descartes incepe prin a semnala ca e fundamental sa-ti largesti orizontul cu indoieli nu cu certitudini. Tratarea cu dorinta prea mare de certitudini a indiferent carui discurs, pana si a aritmeticii elementare, e o dovada de ingustime mai degraba decat de inteligenta. La limita, ajungem la idealism obiectiv de tip hegelian, unde orice idee exprima numai propriul continut si unde conceptele decurg toate dintr-o idee absoluta, o porcarie jalnica din care si-au tras radacinile totalitarismele moderne. La originea acestei simpatice onanii mentale se afla ideea "calduta-draguta" "daca tot ce ar gandi oamenii ar fi numai logic si verificabil in interiorul sistemului logic iar comportamentele ar fi codificate trial and error, lumea ar fi a nice place to live into, am scapa de obscurantism si de alte nenorociri". Misto. Dar consecinta nu este asa cum s-ar putea crede din continut. Ideologiile care au rezultat din asemenea procese de gandire sunt de fapt doctrine represive. La adapostul dorintei de logica de fapt se ascunde (bine zicea nenea Freud) frica de "baza iceberg-ului", de faptul ca putem controla mult mai putin decat intregul, iar reprimarea duce la validarea comportamentelor represive la scara de masa, chiar daca nu la prima generatie. Desi nu toate rationamentele lui sunt corecte (in principal datorita antipatiei fata de propriul mediu de origine foarte rigid), Freud a intuit corect ca filistinismul "corect comportamental" al burgheziei este prin el insusi nascatorul dictaturilor.
Dar revenind la topic: o a doua descoperire care merita facuta este ca si modalitatile (bizare aparent) de comunicare ale unui schizofren reprezinta cunoastere, si inca una foarte autentica. Arta este nu numai codificata si ritualizata ci si fascinanta tocmai prin referirea la un loc gol, nu la o entitate "verificabila".
Ramane dorinta de pozitivism, dar sa vedem daca confratele nostru ateus sapiens rezista la nenea Wittgenstein, un personaj atat de dificil ca anturajul lui cel mai fidel n-a stiut ce sa mai creada...
SI O CORECTIVA DE METODA: Brother, nu mai crede lumea tampita atat de grav sa bage botu' in texte de tipul "rationamentele valide pentru concret nu sunt valide pentru abstractizare" cu varianta agravata prin pretentii desarte de rigoare intelectuala "nu putem cunoaste intregul cu registrele cu care abordam partea". Sunt tot sofisme, si anume sofisme procedurale, numai cu putin mai bune decat silogismele, care sunt sofisme de ordin si de regn. "Daca procedam absurd cu categoriile, va pot demonstra ca nu aveti voie sa ganditi decat ce ne e accesibil". Benedicta fiat fortunatam natam, per sapientia tua, mundus. Mai pe rromanes sa moara mortu' Gegelia aka Hegel, frate, daca nu ne spuneai tu ce n-avem voie sa gandim ca depasim limitele, murea copiii nostri projti.
Ca sa-ti indulcesc bomboana convietuirii cu ilogicii de noi, iti citez dintr-o piesa faimoasa:
Caligula : De acum nu voi mai fi uman. Voi fi numai logic. (Caligula, de Albert Camus)
|