Da, asa este!

Petre Ţuţea despre : proşti
 

De cele mai multe ori proştii sunt atei, intelectualişti până peste poate, comunitarişti şi foarte toleranţi, în sensul unui dezmăţ al libertăţii. Au o mare rezervă faţă de cei care vorbesc în termenii credinţei şi ai naţiunii.
Proştii reprezintă ideea de repetiţie goală : o iau întotdeauna de la început. Sunt invariabili ca orice lucru neînzestrat.

Petre Ţuţea despre : propietate
 

Nu e de conceput libertatea fără propietate. Orice om trebuie să fie considerat propietar individual ipotetic, chiar dacă nu posedă nimic.
Pot să fie ciuperci partidele, dar să binevoiască să respecte doi termeni : ţăranul stăpân la sat şi întreprinzătorul stăpân în comuna urbană. După aia putem urla ca la terasă.

[COLOR=green]Daca-i vorba de P Ţuţea, chiar că nici nu merită comentat şi nici nu mă miră cuvintele cu care-i gratulează pe semeni. Ei, Ţuţea - care a spus că suntem un "popor de idioţi" pentru că nu am fost capabili să-i apreciem sacrificiul celor 13 ani cât a stat în puşcărie. Da' câţi ştiau de P Ţuţea în comunism în condiţiile în care accesul la informaţie era restricţionat?...[/COLOR]

Petre Ţuţea despre : profesori
 

Mi-ar fi plăcut să fiu profesor. Profesorul este fabricant de oameni. Profesorul seamănă cu un tâmplar care ia un lemn murdar din noroi, îl spală şi face mobilă de lux.

Mi-ar fi plăcut să fiu profesor. Profesorul este fabricant de oameni. Profesorul seamănă cu un tâmplar care ia un lemn murdar din noroi, îl spală şi face mobilă de lux.

Petre Ţuţea despre : nemurire
 

Fără nemurire şi mântuire, libertatea e de neconceput. Omul, dacă nu are în substanţa lui ideea nemuririi şi mântuirii, nu e liber. Seamănă cu berbecul , cu capra, cu oaia. . .
Omul a depăşit condiţia de animal abia atunci când în el a apărut ideea nemuririi, care nu trebuie confundată nici cu permanenţa speciei, nici cu concepţia estetică a gloriei.

P. Ţuţea :
 

Om Fără Dumnezeu, omul rămâne un biet animal raţional şi vorbitor, care vine de nicăieri şi merge spre nicăieri. Şi el rămâne aşa chiar dacă este laureat al premiului Nobel sau măturător. Când, unde şi în ce scop a apărut el în calitatea asta de om ? Dacă se întreabă singur, şi nu este şi un zeu în colţul casei care să-i reveleze data începutului, înseamnă că omul rămâne un biet animal raţional care vine de nicăieri şi merge spre nicăieri.

Omul istoric moşteneşte pe cel primordial, care , jucându-se pe frânghia libertăţii, a împletit purul cu demonicul, viaţa cu moartea, lumina cu intunericul, libertatea cu înlănţuirea şi , rămânând captiv jocului dintre el şi lume, perpetuu neîmplinit, este un amestec de sfânt şi drac, chiar dacă pare a fi integru. Suferă de toate bolile şi viciile imaginabile. Nu poate ieşi singur din el şi din natură.

Omul nu se poate autodefini. El se defineşte prin semeni. Constatăm actul individuaţiei , dar nu ne dăm seama cotidian de incapacitatea autodefinirii. Eu, Petre Ţuţea, spun ce cred eu despre mine şi când rămân singur cu mine uit şi unde m-am născut ; şi în singurătate aş muri de melancolie ca maimuţa lui Andreev. Prezenţa mea e definită de contemporanii mei.