E drept ca in comentariul meu am folosit acelasi cuvant (logica),atat pentru cea adevarata cat. si pentru cea defecta.In Rai s~au confruntat 2 logici a diavolului si a lui Adam si paradoxal a iesit biruitoare logica stricata.Asa ca e bine sa fim atenti ca sa nu fim de partea logicii viclene,crezand ca suntem de partea celei corecte.

Amuzant lucru, tocmai un psiholog ţi-o spune: ai picat în psihologism. Sau, dacă vrei să formulez altfel, te haleşte reducţionismul psihologic.
Tu înghesui, Florine, în cadrul limitat al psihologiei (prin limitat nu spun derizoriu sau de neglijat sau minor, ci exact ce spune termenul de limită: "de aici mai departe nu se cuvine!"), Necuprinsul.
Dă-ţi seama de eroarea cognitivă şi atitudinală (pe scurt, de natura şi specificul duhului): cuprinsul cuprinde (include, subsumează, explică, limitează) Necuprinsul.... Nu vezi că-i mândrie luciferică?
Frate, caută să experiezi măcar o scintilaţie din Lumina Neînserată, mai întâi. Prin murire.
Apoi mai vorbim. În primul rând despre psihologie (mi-ar plăcea mie), dacă despre Dumnezeu e inutil şi păcătos s-o mai lungim.

Toate cuvintele sunt goale de o esenta proprie - inclusiv "limitatul" si "nelimitatul" - "binele" si "raul".

Indiferent de natura lor, de sensul pe care il exprima, cuvintele nu sunt altceva decat pareri, reflexii, constructii din nimic.

Nu este facila surprinderea aspectului lor relativ.

Ne hranim cu drama pe care o creeaza prin antinomii, pentru ca genereaza un sens, o directie, o traire - dar si acestea nu sunt altceva decat simple pareri.

Ne este sete de bine si fugim de rau - nebagand de seama ca inlauntru nu este nicio miscare, ca totul este perfect dintru inceputuri.

Dpdv stiintifico-metafizic cuvintele sunt entitati-informationale.
Bre n-ai cum sa construiesti ceva din nimic, tu ca om.Dumnezeu poate,
omul nu poate construi ceva din nimic.Si asta din cauza legilor universale
date de Dumnezeu, la care se supun Universul si omul.
Daca omul ar putea construi ceva din nimic, atunci entropia n-ar mai exista.Insa
ea exista.

Dumnezeu, nimic fiind in Adancul Sau, a dat nimicului o forma - nimic mai mult.

Aceasta este Taina.

Noi vazand forma ca fiind mai mult decat nimicul ce este,
nu-L mai putem vedea pe Dumnezeu pretutindeni, in toate si peste toate.

Cum sa fie Dumnezeu nimic ?
Cum poti sa explici o taiana din moment ce o taiana nu se poate explica.

"Nimic" - pentru ca nu poate fi identificat a fi "ceva" - nici fulger, lumina sau intuneric...

Noi utilizam aceste cuvinte pe post de atribute, pentru a indrepta mintea spre Dumnezeu - dar El nu poate fi cuprins in nicio manifestare.

De aceea este mai potrivit sa-i spunem Adanc, Nemarginire - daca incercam sa-I sondam inteligibil adancimea sau limitele spatio-temporale.

Daca incercam sa-I pipaim substanta nemateriala - nu intalnim nicio esenta pipaibila - de aceea este mai potrivit sa-I spunem, din acest punct de vedere, "nimic".


-----

Este o Taina - pentru ca Dumnezeu nu poate fi descoperit si cuprins in ratiunea cuvintelor.

Aceasta nu inseamna ca uneltele-cuvinte sunt neimportante.

Ele pregatesc cararea epifaniei, o netezesc, pentru ca Dumnezeu sa paseasca si sa-si arate din Vointa Lui adevarata Sa natura celui ce iL cauta.

Ortodoxia spune clar ca avem un Dumnezeu Trinitar, respectiv Sfanta
Treime, trei persoane: Dumnezeu Tatal, Dumnezeu Fiul, Dumnezeu Sfantul Duh.

Noi ortodocsii pt a comunica cu Dumnezeu folosim rugaciunea, iar la
Sfanta Liturghie, Dumnezeu ne cuprinde pe noi.

Eu cred ca este mai potrivit sa-i spunem pe nume asa cum se prezinta el:
Sfanta Treime, Dumnezeu Tatal, Dumnezeu Fiul, Dumnezeu Sfantul Duh.

Pai undele radio nu sunt palpabile, nu detectam nici o esenta in eter, si
totusi ele exista .Cum as putea sa-i spun undei radio ca este nimic, cand
ea are amplitudine, frecventa, perioada de oscilatie(adica atribute, propietati)?

Ce inseamna la tine "ratiunea cuvintelor" ?

........:))))
Asta ce struţo-cămilă mai e?

Nu exista nicio diferenta intre o unda radio si o piatra (energie si materie) - la nivelul naturii lor ultime.

Desi ambele exista si par a fi foarte diferite (la nivelul perceptiei), natura lor ultima este neidentificabila, este experimentata inteligibil similar- ca un spatiu fara limite, fara consistenta. Si materia si energia, orice fenomen apare din acest "spatiu". Nu sunt disociate de natura acestui spatiu, ci sunt spatiul insusi. Nu pot fi altceva decat ceea ce este natura lor esentiala. O natura care este impartasita de toate fenomenele, de intreaga realitate.


Aceasta nu poate fi asemuita cu o forma anume - este elementul comun apofatic al principalelor religii - Crestinism, Iudaism, Islam, Taoism (tao/wu), Hinduism (Brahman), Budism (Dharmakaya).

Porunca a 2-a: "Sa nu-ti faci asemanare!"