Forum Crestin Ortodox

Postul este cea mai veche şi cea dintâi poruncă pe care a dat‑o Dumnezeu omului. Căci a zis Dumnezeu către stămoşii noştri: „Din toţi pomii din rai poţi să mănânci, iar din pomul cunoştinţei binelui şi răului să nu mănânci, căci, în ziua în care vei mânca din el, vei muri negreşit!” (Facere 2,16-17). Deci l‑a îndemnat să postească! Bineînţeles că Adam n‑a ascultat povaţa şi a cunoscut numaidecât răul (binele îl ştia deja). Pentru neascultarea sa (şi pentru a nu înveşnici moartea) a fost alungat din rai, să ostenească pe pământ, în sudoarea feţei sale să‑şi mănânce pâinea sa (cf. Facere 3,19). Are mare dreptate Sfântul Vasile cel Mare aşadar. Mai târziu, proorocii şi sfinţii Vechiului Legământ vor păzi şi ei porunca postului. Se ştie că evreii posteau o zi pe lună, iar cei mai zeloşi, două zile pe săptămână: lunea şi joia. Moisi a postit şi el patruzeci de zile pentru a se învrednici a primi Tablele Legii (Ieşire 24, 28) şi niciodată n‑a vorbit cu Dumnezeu până ce înainte n‑a postit. Sfântul Ilie Tesviteanul, după ce a încuiat baierile cerului ca să nu plouă trei ani şi şase luni, pentru neascultarea evreilor ce se închinau lui Baal, a postit tot patruzeci de zile, în pustia Iordanului (III Regi 19, 8). Şi ţineţi minte remarca Sfântului Ioan Gură de Aur: erau sfinţi care aveau îndrăzneală înaintea lui Dumnezeu şi, cu toate acestea, posteau ca să se poată apropia de El! Tot post particular întâlnim şi la Daniil în Babilon, de trei săptă*mâni (Daniel 10, 2-3), la regele David (Psalmii 34, 13 şi 18, 24), precum şi la proorociţa Ana (Luca 2, 36-37).
Domnul nostru Iisus Hristos, înainte de a ieşi la propovăduirea Cuvântului lui Dumnezeu, dar după Botez (trebuie remarcat acest lucru!), patruzeci de zile s‑a înfrânat în deşertul Quarantaniei. Şi nu a fost lăsat fără ispită, căci diavolul într‑atâta L‑a ademenit - voind prin asta a pierde veşnicia pentru neamul omenesc - până şi‑a auzit: „...înapoia Mea satano! căci scris este: “Domnului Dumnezeului tău să te închini şi Lui singur să-I slujeşti”” (Matei 4, 10).