Citat:
În prealabil postat de tricesimusquintus
(Post 283310)
O asemenea modalitate de interpretare ar trebui să mă pună pe gânduri, pe dvs. nu? Ar putea fi cel puțin dubioasă acea "prin cine știe ce cale". Și apoi e inexact faptul că Biserica Primară (cea din timpul apostolilor) ar fi crezut în nemurirea sufletului..
|
Habar nu am cum s-a infiripat Traditia.Ca nu am fost acolo si nimeni nu a fost.Si nici dv nu puteti stii cu exactitate in care an s-a infiripat aceasta credinta in nemurirea sufletului,daca a fost in Biserica primara sau nu. Doar atat,ca, credeti ca a fost o inselatorie.
Dar nu uitati,ca intre timp au murit apostolii,si multe lucruri despre moarte trebuie sa se fi dezvaluit dupa aceasta.
Cert este ca 'ne-am trezit' cu aceasta dogma ,supra-fireasca ,fara sa stim exact cum s-a format si de unde vine.Neavand date despre constituirea ei,vorbim despre roadele ei.
Gasim cu uimire,asa cum a-ti vazut in versetele date de Danut7 ca sunt multe pasaje care o sustin,si ca intreaga Scriptura capata o noua intelegere.Gasim argumente chiar in sinea noastra,dar toate acestea,repet,numai dupa ce acceptam,macar si teoretic,aceasta dogma.
Eu v-am spus,accept toate ideile voastre,ca fiind lumesti,firesti,e normal sa existe moarte ,nu e nimic deosebit in asta.
Dumneavoastra puteti accepta macar pt o clipa ,aceasta dogma a nemuririi sufletului?
Macar ca ipotexza de lucru.Asa cum moartea e adevarata,ca doar e plina viata noastra de ea,asa si emurirea poate fi adevarata