După mintea umană, de acord (poate).
Da' atunci ce rost a mai avut jertfa Mântuitorului? Întruparea Sa?

Serios?
Hai sa vedem care sunt explicatiile si sa vedem cat de rationale sunt.

Teoria aparitiei sufletului in momentul conceptiei este incoerenta din mai multe puncte de vedere:

Mai trebuie sa demonstrezi ca exista "continuitate ontologica" ca lege obligatorie si universala.

Nu ai de unde sa stii daca aspectele exterioare nu sunt compensate cu altele interioare.
Si ceea ce la unii poate parea un avantaj evident ar putea fi insotit de handicapuri la nivele mult mai importante.

Suflet intelegator si nemuritor.

sigur, sunt multe altele.

vezi cum te ratacesti daca nu cunosti scripturile, sau mai bine spus, daca nu le intelegi si vezi asemanari acolo unde nu exista! Pai tot Biblia rezolva problema reincarnarii Uite aici:
"Era un om bogat care se îmbrăca în porfiră şi în vison, veselindu-se în toate zilele în chip strălucit.
Iar un sărac, anume Lazăr, zăcea înaintea porţii lui, plin de bube,
Poftind să se sature din cele ce cădeau de la masa bogatului; dar şi câinii venind, lingeau bubele lui.
Şi a murit săracul şi a fost dus de către îngeri în sânul lui Avraam. A murit şi bogatul şi a fost înmormântat.
Şi în iad, ridicându-şi ochii, fiind în chinuri, el a văzut de departe pe Avraam şi pe Lazăr în sânul lui.
Şi el, strigând, a zis: Părinte Avraame, fie-ţi milă de mine şi trimite pe Lazăr să-şi ude vârful degetului în apă şi să-mi răcorească limba, căci mă chinuiesc în această văpaie.
Dar Avraam a zis: Fiule, adu-ţi aminte că ai primit cele bune ale tale în viaţa ta, şi Lazăr, asemenea, pe cele rele; iar acum aici el se mângâie, iar tu te chinuieşti.
Şi peste toate acestea, între noi şi voi s-a întărit prăpastie mare, ca cei care voiesc să treacă de aici la voi să nu poată, nici cei de acolo să treacă la noi.
Iar el a zis: Rogu-te, dar, părinte, să-l trimiţi în casa tatălui meu,
Căci am cinci fraţi, să le spună lor acestea, ca să nu vină şi ei în acest loc de chin.
Şi i-a zis Avraam: Au pe Moise şi pe prooroci; să asculte de ei.
Iar el a zis: Nu, părinte Avraam, ci, dacă cineva dintre morţi se va duce la ei, se vor pocăi.
Şi i-a zis Avraam: Dacă nu ascultă de Moise şi de prooroci, nu vor crede nici dacă ar învia cineva dintre morţi" (Luca 16: 19-31).
Cum se face ca nici Lazar si nici bogatul nu s-au reincarnat? Sa zicem ca pentru Lazar nu mai era necesara reincarnarea pentru ca se afla intr-un loc de vesnica fericire, dar bogatul care se afla intr-un loc de chin, DE CE nu s-a reincarnat ca sa scape de acele chinuri? Uite ca nu a putut pentru ca reincarnarea nu exista, decat in mintea ta si altor ca tine

Nici reincarnarea, nici perspectiva crestina nu sunt demonstrabile.

Exista posibilitatea ca niciuna, de fapt, sa nu fie valida.

Ceea ce am afirmat este faptul ca teoria reincarnarii ofera explicatii rationale la diversitatea de situatii, prin prisma legii cauza-efect.

Continuitatea ontologica este doar o ipoteza, insa o ipoteza mai solida decat cea a discontinuitatii - pentru ca tot ceea ce observam direct rezulta pe baza unei continuitati in fluxul transformarii.

Ipoteza discontinuitatii este una slaba care nu are nicio relatie cu realitatea inconjuratoare.

Nasterea unui suflet din nimic la interactiunea dintre doua celule, care, ulterior colapsului celular ramane indestructibil o eternitate.

--------

Compensarea - ca argument care ar justifica egalitatea de sanse a oamenilor in fata sortii - este o supozitie care frizeaza bunul simt.

Dar daca aceasta te ajuta pe tine sa-ti aliniezi rational propria perspectiva, go for it.

-------

Ce veste trista ne dai ! :):78:

Din perspectiva budista, reincarnarea nu este o optiune.

Sufletul este fortat sa se nasca intr-un trup care se degradeaza fortat si obligat sa moara - fara sa aiba nicio putere de a alege contrariul in privinta acestor trei aspecte.

"Reincarnarea" nu inseamna doar imbracarea unui trup de "carne", asa cum il percepem in prezent - ci orice forma - oricat de eterata sau luminoasa, dar care este epuizabila, este schimbatoare.


In budism nu este uzitat termenul corespondent de "re-" in "carne" ci unul care tradus inseamna "constiinta in flux" - "citta santana".

Deci, in budism se spune asa: bogatul s-a reincarnat in iad ( adica a lasat vechile agregate pamantesti si a luat alte agregate care ard ) - constiinta bogatului a intrat in agregate care ard.

Deci "carnurile" sunt de multe feluri...neinchipuit de multe.

Pentru a sublinia ca, de fapt, nu stim nimic.

Ca umblam doar in credinta.

Adevarul a prins forma, s-a aratat ca fenomen compus, Cel Necompus - pentru ca noi sa-L urmam si in cele din urma sa-L descoperim asa cum este din eternitate.

Doar aceasta recunostere fundamentala ne poate trezi din betia formelor, doar Adevarul ne poate elibera.

Aceasta este misiunea Adevarului, functia Sa.

Ca toti cei prinsi in ghearele mortii fara-de-sfarsit sa fie eliberati.

Vorbeşti prostii. Îţi pierzi timpul.

Dacă reîncarnarea ar fi chiar şi 1% adevărată, Dumnezeu nu ar exista. Ori asta e imposibil. De ce nu ar exista? Fiindcă ar fi demiurg, nu ar fi capabil să creeze decât un anumit număr de suflete, care se tot reîncarnează. Sau creează mai multe suflete, care se tot reîncarnează până merg în "rai"(?) Adică toată omenirea e condamnată să mergă în cer, cu Dumnezeu. Serios?
Biblia ar spune minciuni, că există un iad, pregătit pentru demoni şi cei care le slujesc lor. Ori şi asta e imposibil, Biblia nu minte. De ce ar minţi? E cea mai înaltă formă de iubire cunoscută vreodată umanităţii. Maximul capacităţii umane. De mai mult, nici nu are nevoie nimeni, decât de iubire din Noul Testament, aplicată.

Perspectiva creştină, spui că nu e demonstrabilă? Ba da e. Hristos, a fost înainte de orice, o persoană istorică. La fel ca Napoleon. Dacă spui că Hristos nu e existat, fiindcă nu l-ai văzut, e ca şi cum spui că Napoleon sau oricine din istorie, nu a existat fiindcă nu l-ai văzut. Deci ce spui tu, cade. E o abrambureală.

Din reîncarnarea budistă, s-au inspirat şi ereticii Origen şi Augustin, pentru predestinaţie şi apocatastază (mântuirea dracilor).
Da, reîncarnarea este o ipoteză, şi spun mai mult, o minciună. La fel ca predestinaţia. Da, acestea nu sunt demonstrabile, dar Ortodoxia, e demonstrabilă, până în cel mai mic amănunt.
Continuitatea ontologică de care spui, Florine, e o ipoteză. Care desigur, contrazice Biblie, creştinismul, Ortodoxia, pot afirma, în cinstea demonstrabilităţii ortodoxiei, că acea continuitate a sufletelor, nu e doar slabă, dar e o minciună.

Ba mai mult spun, budismul e o minciună.
E o invenţie a unor copii melancolici. Şi graşi. Ca buddha. Care se stresau atunci când nu erau băgaţi în seamă şi ajungeau să ucidă comunităţi întregi de oameni. Ca buddha.

Naşterea unui suflet, are loc înainte de interacţiunea dintre cele două celule, Florine. E din mintea şi prezenţa infinită a lui Dumnezeu, pretutindeni. Dacă omul nu cădea, în Rai, ci biruia ispita, şi se îndumnezeia, omenirea îndumnezeită din Rai, se înmulţea, fără interacţiunea nici unei celule, fiindcă nu exista moarte, ci doar prin dorinţa şi cererea către Dumnezeu, venea copilul, creat pentru părinţii ce îl doreau. Altele erau dimensiunile. Trupul, materia, celulele, nu ar mai fi fost cum sunt acum. Dar vom ajunge şi acolo, după Judecată.

Iar soartă şi destin nu există. Dacă ar exista destin şi soartă, din nou, Dumnezeu nu ar exista, sau ar fi un demiurg, care le-a "programat" pe toate de la început şi apoi a plecat în vacanţă. Ce prostie. La fel ca predestinaţia. Eşti predestinat la Rai. Eşti condamnat la Rai. Sau la iad. Deci Biblie când spune: "Dumnezeu nu vrea moartea păcătosului, ci să se întoarcă şi să fie viu", e o prostie, nu? Păi nu, nu e prostie. Predestinaţia ar însemna că Dumnezeu vrea ca noi să ne ucidem unii pe alţii, Hitler şi alţii să ucidă oameni. Libertatea de alegere a ficăruia nu ar mai exista. Liberul albitru nici atât. Înseamnă că Dumnezeu a vrut ca Adam să muşte din măr şi să cadă din Rai. A vrut ca lucifer şi demonii să cadă şi ei. Şi nemuritori fiind, a vrut Domnul ca ei să rămână în împietrirea inimii lor. Adică o prostie senilă.

Predestinaţia e un mod ieftin al demonilor de a-l acuza pe Dumnezeu că e vinovat pentru împietrirea inimii lor. :)
La fel reîncarnarea sau alte prostii de minte goală...

"Vulpea când nu poate ajunge la şuncă, zice că-i stricată" spune proverbul românesc. :)

Ei multe de zic... în principiu, asta-i esenţa. Puţină logică de bun simţ şi nu vă mai pierdeţi atâta timpul cu dulcegării ieftine şi cu e-uri, în gândire... :)

Iertare...

Igor, sa-L lasam pe Dumnezeu sa judece vorbele fiecaruia dintre noi.

Pentru ca fiecare cuvant pe care-l rostim va atarna greu in balanta Judecatii.

Mai ales, sa fim atenti cum vorbim despre altii, pentru ca avand impresia ca suntem cu dreptatea pe varful limbii, sa nu ne osandim de fapt.