teoria ca teoria, dar practica ne mananca !!
DECI, pana la urma sora Maria e ingrijorata ca manastirea nu primeste bani de la buget?? sau de faptul ca nimeni nu se ocupa de ea in acest sens, adica manastirea nu-i da insotitor? sau are insotitor, dar se simte prost ca nu-i platit ? unde-i buba, pana la urma ?

Problema e legata de faptul ca foarte probabil sora Maria nu primeste toate drepturile prevazute de lege pt o persoana in situatia dansei.........mai departe rezolvarea tine de centrul eparhial si de manastirea de care apartine, restul e teorie despre cum ar trebui sa fie viata monahala - asa cum sunt multe din discutiile de aici.

ce intrebare?ce determina sa se calugareasca,DRAGOSTEA PT HRISTOS II DETERMINA..da si eu am trecut si inca trec prin momentele acestea.imi doresc nespus d mult sa merg la manastire si mi.e foarte usor sa renunt la filme etc.. :).deoarece am mult timp d cand nu ma mai uit la filme,nu asc muzica.doar netu mai folosesc din cand in cand

Am si eu o nelamurire si nu am gasit unde s-o postez. Am fost la o cununie si slujeau pe langa preotul parohn si cativa parinti de la o manastire. cand a fost la inconjuratul mesei, a mers doar parintele paroh si la sfarsit a zis ceva de genul dar n-am auzit bine ca doar el a putut sa danseze cu mirii ca "parintii" nu mai pot dansa pentru ca viata lor pe pamant s-a sfarsit si auinceput o alta viata (????) . Aveti idee ce-ar fi vrut sa zica cu asta?

Cred că e o referire la faptul că, alegând călugăria, monahul renunţă cu totul la viaţa în lume (cu preocupările şi plăcerile ei mai mult sau mai puţin vinovate), tăindu-şi voia proprie pentru a face voia lui Dumnezeu şi a trăi o altă viaţă - viaţa lui Hristos.
Probabil dansul, fie şi ritual, în jurul mesei, împreună cu mirii, ar fi fost nepotrivit pentru călugări, care s-au dedicat unei cununii mai înalte

Viata lor pe pamant s-a sfarsit in momentul cand, in fata Sfantului Altar, au depus voturile monahale si prin aceasta au renuntat de buna voie la placerile lumesti, incepand o alta viata care are la baza ascultarea, nevointa si taierea voii. De altfel, ei poarta doar haine negre in semn ca au murit pentru lumea aceasta.

alta nelamurire
 

Cand un mirean vrea sa devina monah, mai intai intra in manastire ca frate sau sora, apoi este tuns in monahism si mai departe daca vrea si daca este inzestrat cu calitatile necesare si face studii de specialitate poate ajunge ieromonah sau ierodiacon. Acest lucru pare sa fie mai la indemana celor care sunt mai tineri cand intra in cinul monahal.
Daca insa cel care se tunde in monahism este deja preot sau diacon de mir el poate de la inceput sa slujeasca ca ieromonah/ierodiacon?

Fratii mei! De ceva vreme ma munceste aceasta intrebare: Este gresit daca nu privesc spre viata din manastire a fi o cale mai inalta decat mirenia crestina, ci doar egala cu aceasta, dar cu obligatii diferite?
In mintea mea, ideea de cale inalta imi naste ganduri de mandrie, adica asa : eu voi fi mai slavit, mai apreciat, mai pupat pe mana si mai vorbit de bine decat restul lumii...

Leonte nu prea mă pricep care ar fi strategia potrivită, dar, între noi fie vorba, indiferent de vrednicia unora sau a altora dintre cei care merg pe cele două căi, viața monahală rămâne superioară în sensul că e cea mai directă către Dumnezeu...de aia îi și spune chip îngeresc. Problema cu gândurile de slavă cred că se rezolvă în alt fel....și anume când Duhul ne dă să ne vedem păcatele, când ne dă să le vedem cu adevărat, în esența lor metafizică, putem noi să fim și pustnici, stâlpnici sau zăvorâți că tot ca ultimele gunoaie o să ne simțim...așa să ne ajute Dumnezeu! :)

Tocmai ce am asistat la o cateheză unde se explica că acel dans ritualic care constă în înconjurarea mesei (de fapt nici nu e dans, oamenii au început să dea din mâini în vremurile recente ) simbolizează drumul mirilor spre Împărăția Cerurilor...poate că ieromonahii nu înconjoară pt faptul că drumul lor, deși esențial același, are alt chip (unul îngeresc)...ori pt faptul că nu ar cadra cu recentele mișcări dănțuite ale pravoslavnicilor.