o explicatie rezonabila de ce unul se naste asa sau asa o poti gasi in teoria reincarnarii.. desigur aceasta teorie a fost anatemizata de Biserica..

multumesc pentru raspuns, dar sa stii ca te inselei, nu il consider pe Dumnezeu autor al raului, ci asa cum remarca si andrei, de ce lasa sa se intample unele lucruri, de ce nu le opreste; asta imi era intrebarea.

Danut tie ti s-ar parea corect sa platesti pentru un pacat facut de un strabunic de-al tau pe care nici macar nu ai apucat sa-l cunosti? mie sincer nu mi se pare. stiu ca asa se spune ca platesti pana la al saptelea neam. a, sa platesc pentru pacatele facute de mine in alta viata cum spuneai si tu, da mi se pare corect. interesant ca ai avut curajul sa afirmi asta cu reincarnarea aici :), si eu cred in teoria asta si cred ca in cazul asta s-ar explica mai bine platitul pacatelor pana la al saptelea neam.

da am inteles ce ai vrut sa spui si intradevar universul ar putea, de fapt cred ca intradevar este un program care se conduce dupa propriile legi impuse la creatie. o masinarie pornita care poate continua asa la infinit.
multumesc pentru lamuriri.

Nu am spus neaparat ca eu cred in reincarnare.. ceea ce eu cred este insa ca Dumnezeu e mult mai complex decat noi credem si ca uneori religiile pun limite lui Dumnezeu.. asta cu copiii pedepsiti pentru gresalele parintilor cum sa-ti zic eu.. nu o descalific.. Cred ca Dumnezeu pedepseste trupul si nu sufletul unora pentru pacatele stramosilor sai.. Am sa-ti dau un exemplu la mine in familie.. Eu am un fin care s-a nascut surdo-mut.. Chiar daca s-a nascut surdo-mut e plin de viata, frumos, destept, descurcaret, bun, s.a.m.d.. Tot asa nasterea unora intr-un fel sau altul poate avea loc si din punct de vedere medical si biologic.. datorita genelor.. incompatibilitatii cuplului.. s.a.m.d.. Unii cred ca si din cauza unor blesteme...

Multumesc MariS pentru lamuriri, cred ca ai dreptate, asta am cautat de la inceput.

scuze, nu Andrei remarca, ci MariS.

Da,ar fi bine sa intelegem toti ca asumarea actiunilor proprii,in toate fazele ei : gand,vorba,fapta/actiune, o sa se reflecte imediat in realitatea noastra,incepand sa manifeste binele in toate formele lui. Vecinul n-o sa ni se mai para asa de dubios si ciufut,daca realizam ca noi ne uitam chioras la el si el doar "raspundea" impulsului pe care i-l transmiteam noi..nici parca soacra nu-i asa de acra daca facem noi primul pas,contientizand ca noi i-am provocat multe reactii acre...si chiar colegul de serviciu cel mai introvertit este chiar simpatic daca venim in intampinarea nevoilor lui cu un zambet macar...etc...Ideea este sa incercam sa ne schimbam pe noi ,nu oamenii din jurul nostru..Schimbandu-ne pe noi,inlocuind in noi raul cu binele ii vom "forta" pe cei din jurului nostru sa ne raspunda la fel...
De foarte multa vreme observ roadele zambetului nascut din adancul fiintei mele ,care fiind de o sinceritate debordanta, a reusit intotdeauna sa dezarmeaze chiar si cele mai incrancenate chipuri..Zambetul si privirea...privirea care iti dezvaluie sufletul...Eliberarea sufletului de trairile negative se reflecta in privirile si zambetul nostru...E un pas important ,care "fortzeaza " interlocutorul sa iti raspunda la fel..Vrea,nu vrea..o sa observe ca bunatatea asteapta in sufletul lui,gata sa iasa la suprafata...

alyna26, incerc sa-ti dau si o alta interpretare la pedeapsa pana la al saptelea neam.
Aceasta formulare poate fi una din cele mai smintitoare pentru crestini si necrestini,
pentru ca te face sa crezi ca Dumnezeu este nedrept si pedepseste fara vreo vina,
doar pentru vina parintilor sau strabunicilor. Citita in cheie a fricii ea poate fi utila
atata timp cat lasi judecata in seama lui Dumnezeu si iti spui ca stie El mai bine ce
face. Dar daca totusi esti nemultumita de raspuns si insisti, atunci un raspuns in cheie
a iubirii mi se pare necesar pentru ca altfel risti sa te smintesti si sa crezi nedrept pe
Cel ce este Dreptatea Insasi. In cheie a iubirii raspunsul suna asa: Dumnezeu permite
copiilor si urmasilor sa lucreze si pentru mantuirea parintilor, dar.. dar.. dar.. prin
suferinta multa. Urmasii sufera, intr-adevar, urmarile pacatelor parintilor, dar in
suferinta este si Hristos cu ei, se mantuiesc pe ei mai sigur si pot fi de ajutor si
parintilor prin aceste suferinte. Nu stiu cum si cat ajuta, numai Dumnezeu stie, dar
cred ca ajuta si am si citit despre aceasta dar n-as sti sa-ti spun acum unde. N-am
fost prea ordonat in aceasta privinta si nu mi-am facut insemnari din tot ceea ce am
citit, ca sa pot da referinte cand mi se cere. Mea culpa.
Har, smerenie si jertfa de sine.

Ma bucur ca zimbesti des. In aparenta este doar un gest nesemnificativ!
In realitate este un mare pas inainte!