Sfanta Traditie, scrierile Parintilor si talcuirile revarsa din Biblie, sunt facute pentru a o intelege mai bine.
Frate, critici Biserica dar nu o cunosti. Eu cunosc realitatea de care vorbesti tu si in care traiesti, am fost si eu acolo. Dar tu realitatea mea nu o cunosti, o critici. Te invit sa traiesti credinta, sa crezi si sa fii in Hristos si El in tine.
Niciodata nu vei gasi dovezi empirice, istorice sau stiintifice ca Dumnezeu exista. Daca vreodata vei gasi sa stii ca inselare ai gasit. Un dumnezeu ce poate fi dovedit, a carui existenta poate fi dovedita stiintific iar nu prin mijloace divine, nu prin Voia Sa, nu e Dumnezeu.

Andrei, tu nu ma cunosti.
iti spun doar atat: vreme de mai bine de 12 ani am trait credinta aproape de maxim, ca mirean.
as putea sa-ti vorbesc despre asta zile in sir, fara sa ma opresc si fara sa ma repet.
iar despre citit carti bisericesti... sincer, nu cred ca am citit literatura la fel de mult .
eu cand te contrazic intr-un subiect, sa sti ca mai intai am crezut, cel putin la fel de mult ca tine.

imi spunea o data un parinte, ca este de mii de ori mai greu sa aduci la credinta un ateu care a crezut candva, decat unul ce nu a crezut vreodata.
spunea ca pe primul nu il mai poti atrage cu afirmatii gen "Dumnezeu e bun si iubitor", el vrea mai mult.

eu sunt cel din prima varianta.

cunosc Biserica din pacate prea mult. cunosc anumite chestiuni de detaliu din "bucataria" interna a Bisericii. din pacate.

in concluzie, de la afirmatia "eu cred" pana la "nu exista", am trecut prin ani de cercetari, cugetari, nopti nedormite, multe rugaciuni si si mai multe lacrimi, promisiuni, etc.
spun asta ca sa intelegi ca nu m-am trezit peste noapte necredincios.
nici nu iti poti inchipui de cate as fi in stare sa STIU ca exista.

Nu toti oamenii sint la fel , nu putem generaliza.
Probabil ca este o insuficienta terminologie si explicare -pentru ca nu trebuie sa ne confundam cu pacatul atunci cind spunem "sint un pacatos"adevarat poate fi contraproductiv insa nici sa spui "nu sint un pacatos" nu te face neaparat mai bun. Trebuie cite putin din fiecare dar inteles in sensul bun.
Adevarata noastra edentificare nu este pacatoasa ci doar nivelul de evolutie nu este suficient.
Umilinta are doua intelesuri -unul negativ si unul pozitiv , cel pozitiv se refera la lipsa orgoliului si la o stare de inocenta fata de sine in privinta aprecierii fata de sine -chestie de identificare si perceptie. Mindria-orgoliul nu este intotdeauna demnitate ci un fel de aroganta. calea de mijloc este o demnitate lipsita de orgoliu.
Nu poti avansa daca nu te simti insuficient, insa fara ca acest lucru sa presupuna desconsiderare si vinovatie.

Insa aceste explicatii care tin de o finete a intelegerii psihologiei nu pot fi atit de usor implementate in dogme fiindca marea majoritate sint oameni simpli.
Asa incit unele lucruri trebuie intelese prin intelepciunea proprie si prin intuitia proprie.

Crearea omului prin Adam si Eva sint doar simboluri ,daca e sa socotim cazul in care ar fi fost oameni ei nu au fost in rai ci doar in Grdina Edenului undeva pe pamint.
Pina la urma se pune intebarea cu ce rost a facut Dumnzeu acel copac din mijlocul gradinii? de ce trebuia sa aibe calitatea de a il face pe om ca Dumnezeu? pentru Dumnezeu nimic nu este intimplator ci totul are un scop , El planifica si urmareste ca evenimentele sa se desfasoare intocmai deci totul era dinainte planificat ca noi sa traim ca oameni. De aceea putem spune ca El stie dinainte cum se vor desfasura lucrurile.
Si apoi noi ca oameni ai acestui timp am mai fi existat daca Adam si Eva ar fi ramas acolo in Eden?
Unii sfinti ortodocsi recunosc ca de fapt si inainte de Adam existau oameni pe pamint ceea ce inseamna ca povestea cu Adam cuprinde mai multe simboluri ale unor realitati mai complicate.
Chiar si numaratoarea anilor de atunci poate avea semnificatia ei - o perioada de mai mari incercari si probabil cu oameni de mai slaba calitate luat ca medie.
Insa lucrurile trebuiau sa sa fie puse pe seama lui Adam si astfel s-au rezolvat mai multe aspecte printr-o intelegere limitata a unor relitati care necesitau explicati prea detaliate pentru omul de rind.
Acel pom se numeste pomul cunoasterii binelui si al raului -in definitiv asta ni se cere si noua sa cunoastem binele si raul , sa le deosebim ca sa fim in stare sa alegem doar binele ca sa devenim neprihaniti.
In definitiv prin aceasta neprihanire vom deveni ca Dumnezeu -chiar daca nu devenim Dumnezei pe picior de egalitate cu Dumnezeu asa in toata puterea cuvintului ci doar o indumnezeire partiala.
In Isaia se prooroceste ca la un moment dat Dumnezeu cere unor oameni care se pretind a fi prooroci:
23. Vestiţi cele ce vor fi în vremile mai de pe urmă, ca să ştim că sunteţi dumnezei! Haidem! Bine sau rău, faceţi ceva ca să ne putem încerca puterea! (evident ca in final Dumnezeu prin evenimente va "calca pe ei" cei care ii contesta divinitatea si prorociile).
Iar devenind sfinti arhanti cunoscind binele si raul pe o intelepciune, intelegere si stapnire de sine perfecta fiind astfel dumnezei vom atinge o maturitate spirituala pe care Adam nu o avea.
Dumnezeu nu putea sa isi lase copii sa nu se bucure si ei de averea Tatalui adica de acea fericire si desavirsire asa ca nu ne putea lasa doar la nivelul spiritual adamic chiar daca pentru asta trebuie sa trecem mai intii de incercari si suferinte oblgatorii -necesare in procesul desavirsirii.

La mine din fericire a fost invers adica nu credeam fiindca nu am avut dovezi si abia cind am avut certitudini am crezut.
Iar certitudinile au fost ..
eram indrumat de un prieten credincios care imi spunea ca daca Dumnezeu exista atunci El are o energie care se numste duh sfint si ca pentru a putea simti duhul sfint ca pe un vint racoros trebuie sa obtin mai intii botezul sfint (indiferent de religia in care il ceream) pentru ca imi explica botezul de mic copil nu mai este valabil pentru ca nu am fost credincios si nu am avut o viata spirituala si ca trebuia sa il cer inca odata asa incit am mers si am cerut botezul in orice religie sau cale spirituala pe care o intilneam
iar dupa un timp am primit botezul cu adevarat insa nu am simtit de la bun inceput ceva la nivel fizic (ca un vint) ci am simtit doar o transformare interioara in bine, o limpezire, o curatire care a fost brusca si f. evidenta. Asa incit devenise prea evident ca Dumnezeu exista, dupa care am inceput viata spirituala mai in serios ajutat fiind si de curatare iar in timp am simtit si acel vinticel mai racoros sau mai caldut dupa cum era starea interioara dar si alte trairi profunde si inaltatoare incomparabile si inconfundabile.
Apoi am inteles ca -in momentele cind sint bine limpezit- faptul ca simt racoarea duhului care se schimba in cald sau rece ca raspuns la nedumeiririle mele se manifesta de fapt darul deosebirii adevarului si al duhurilor ca un fel de detector al celor nevazute si al realitatii dincolo de minte.

Avand in vedere ca nu exista Dumnezeu ,nu vad ce adevar poate emite un parinte care crede in ceva ce nu exista? Parintele acela era un ratacit si n-are cum emite ceva logic.Cum de il crezi pe acel parinte cand stii foarte bine ca Dumnezeu nu exista ,avand in vedere ca ai reusit sa scapi din ratacirea aceea numita credinta crestina? Sau sunt adevarate lucrurile care rezoneaza cu infumurarea ta?

Tu esti din cei care vor sa asculte Dumnezeu de ei ? Nu e de mirare ca nu-L gasestri pe Dumnezeu ,pentru ca esti prea special si prea destept pentru Dumnezeul crestin.Dumnezeul crestin incape doar intr-o inima constienta de pacatosenia sa si recunoasterea smerita a acestui lucru .Tu te crezi deosebit si special ,iar Hristos a venit pentru cei pacatosi nu pentru cei speciali ca tine,cei speciali ca tine nu au nevoie de Dumnezeu caci isi sunt dumnezei lor insisi. Dovada ca esti special si deosebit e ca judeci "bucataria" interna a Bisericii si daca faci asta cu siguranta tu esti desavarsit ,caci daca n-ai fi desavarsit n-ai indrazni sa judeci pe altii ,caci erai ocupat cu curatarea si vindecarea propriilor patimi.

CHIPUL cred ca se refera la bunatate... omul a fost facut bun ca fond de baza

ASEMANAREA cred ca se refera la libertate... Dumnezeu este liber, suntem si noi liberi sa ne asemanam cu El... adica sa alegem binele, in locul raului, in toate actiunile noastre...

au trecut aproape 2000 de ani de crestinism si si mai multi de cand a fost scrisa Cartea Facerii.
nu ti se pare cam putin o interpretare care incepe cu "cred"?

oare citesc bine?
 

Vad bine? afirmi ca nu exista Dumnezeu?
Nu inteleg....Bravada?
Atunci, daca tot faci asemenea afirmatii cu multa siguranta, cum de te gasesti pe un site unde discutiile se poarta pornind de la Dumnezeu? Eu cred ca esti framantat, si poate in drum spre calea cea buna. Doamne ajuta!

Chipul se refera la intreaga noastra fiinta - trup si suflet (a nu se uita ca trupul pe care il purtam nu este identic cu cel de dinainte de cadere), asemanarea la luarea chipului lui Dumnezeu - a deveni sfinti.

Daca numai o parte din noi ar fi dupa chipul lui Dumnezeu, atunci logic ar fi sa afirmam ca numai acea parte este destinata indumnezeirii, ori nu-i asa - intreaga fiinta este chemata la indumnezeire.