Da, Costel, insa caile aparitiei depresiei sunt diverse si extrem de inselatoare. S-apoi, inainte de a o intalni nu esti constient de existenta ei, astfel nu intreprinzi lucruri pentru prevenirea acesteia.
Depresiile le pot face in aceiasi masura si oamenii credinciosi sau necredinciosi, bogati sau saraci, inteligenti sau mai putin inteligenti, barbati sau femei...exista multi factori subtili care stau la baza acestei afectiuni, factori pe care nici medicina nu-i poate deslusi, nici religia.
Din pacate, credinta/ortodoxia nu vorbeste nimic despre ea...de fapt, isi permite sa o catalogheze scurt ca pe o consecinta a pacatului, si-atat.
Am vazut oameni bolnavi psihic in manastire, oameni pe care nimic nu-i poate vindeca, fiindca acest creier uman atat de complex, conduce, de fapt, toata aceasta sarada existentiala, nu-i putem subestima forta, dar putem macar sa incercam a o intelege, atat cat poate fi posibil, chiar prin prisma creatiei divine.
Este foarte buna ordinea in viata noastra, insa socul, starea de decadere psihica, multe laturi ale acestui aspect pot fi imprevizibile. Nu este chiar atat de simplu si nici atat de clar precum am vrea sa fie.
Dar, este adevarat, trebuie sa avem mintea ocupata, trebuie sa fim responsabili pentru viata noastra, exact asa cum, in chip minunat Dumnezeu a daruit copiilor instinctul jocului pentru a se mentine sanatosi.

Ory, dupa cum nu putem lasa nimic stricat in casa, pentru ca nu poti respira si iti distrugi sanatatea, la fel ar trebui sa se petreaca si cu interiorul nostru - sa aruncam tot ce este rau. Asa vom cunoaste cat de bine ne vom simti cu un suflet curat.

E simplu de tot: omul prost sau cel mai 'înţelept' vrea fără să recunoască şi fără să ştie că vrea musai ca să-şi satisfacă pofta, poftele, poftelele... de tot felul, musai alea pentru trup şi nici pentru trup ci pentru păcate... vrea el cu încăpăţâţânare bucuria de răul lui Dumnezeu, de răul altuia, lăcomie şi râvnă deşartă, şi nu vrea deloc să aibă el lăcomia plinirii poruncilor.

Deci pofteşte mereu şi când vede pe alţii că aceia şi le pot împlini şi că par graşi şi fericiţi şi mult mai mari, gata, cade în depresie şi apoi devine adeptul lui mamona... şi se răzbună în cele din urmă ca băgarul pe sat, ca lupul îmbrăcat în haină de sfinţişor pe oi.

Totul e să nu te frustezi, să nu te laşi frustat de diavolul diversionist dacă tu n-ai una sau alta sau dacă nu poţi ci să te bucuri... să te bucuri de credinţă şi fidelitate şi că ai scăpat de viclenie şi răutate.

Post şi rugăciune... post negru de tot şi rugăciune fără de prihană şi nu pentru ca să te vadă cineva , ci acolo în tine, să nădăjduieşti că deşi e imposibil să te mântui totuşi o să te mântui şi tu până la urmă, deci poţi să fii fără grijă din moment ce Îl ai pe Dumnezeu.

Da, Costel, insa daca ar fi atat de simplu precum exprimi , tare " aerisita " ar mai fi lumea asta din acest punct de vedere. Dar nu este, chiar deloc ! Nu intelegi ca atunci nu-ti mai conduci tu neputinta, ci ea te conduce pe tine si tinde sa-ti altereze pana si rationamentele, odata viabile . Deci, lupta devine mai crancena decat sensul mortii. Numai Dumnezeu stie ce se-ntampla cu fiinta umana.
Partea buna este, insa, ca exista totusi posibilitatea vindecarii ...tocmai prin ceea ce spui tu mai sus.

E simplu, problema e ca oamenii cred ca sunt doar trup si uita ca au si suflet. Degeaba faci curata intr-o camera, daca in cealalta duci mizeria. Nu vei avea parte de o casa curata. Asa si cu omul, in zadar se ingrijeste doar de trup, daca uita de suflet.

Costel, si de suflet vorbim aici...crezi ca depresia tine doar de trup si minte ?
Tu trasezi linii clare intr-o situatie mult prea complicata, sufleteste, trupeste, mintal...toate se leaga. Pana la urma, ce e mintea ? Din ea porneste credinta, la rascrucea de drumuri dintre suflet si minte se afla credinta despre care vorbesti, cizelata prin trupul pe care-l tot dispretuim.

Problema e că omul confundă sufletul, frăţietatea, comuniunea, odihna sfântă cu saţiul dulceag şi cu liniştea trupească ce se relaxează în plăceri şi porceli apoi de frică şi în contul cu bani şi în burtica plină şi în baia călduţă şi în patul plin de perne şi plapume frumoase şi curate şi moi...

Nu ştie niciun om cine şi ce este sufletul dăruit de Dumnezeu, căci dacă ar ştii nu ar mai pierde vremea cu sufletul cel păcătos şi fricos.

Îi e frică omului să nu cumva să audă:

-fricosule,
-laşule,
-urâtule,
-prostalăule,
-cretin, nebun, idiot, jeg, bălos, schizofrenicule, criminalule, pierdutule, drace, diavole, îndrăcitule, satană, ciudatatule, monstrule, iepure, oligofren, handicapat, neputincios, sărac, păcătos, rău...

...şi tot ce mai poate debita cineva dar fără cuvinte, ci aşa te vede, te consideră, te socoteşte... aşa îşi face părere despre tine...

Şi tu dacă ai o părere bună despre tine, sau dacă ei au o părere bună despre tine vrei să ţi-o menţii în mintea lor şi a ta, dar vine la un momendat un eşec... şi gata. Îţi vine apoi să faci experimentul Filadelfia... îţi vine să te sinucizi ca Arie şi Malarie... şi nu mai scapi şi apoi apelezi la o sacoşe de boabe de la impostori dar tot degeaba... asta e.:64:

Eu nu am o bogata experienta in domeniu, totusi am gasit scrieri despre tristete si despre akedie.
Deci astfel de probleme sunt analizate.

De ex. am gasit mult despre tristete si akedie in cartile lui Jean-Claude Larchet (care a preluat din scrieri patristice): Terapeutica bolilor spirituale si Terapeutica bolilor mintale (mai putin in a doua).
(cred ca Terapeutica bolilor spirituale piate fi descarcata pdf de pe www.arhiva-ortodoxa.info).

Cat despre cauzele depresiei, cat am experimentat-o eu (rar, adevarat, dar f violent), cred ca este cauzata de mandrie si de dorinte. In urma depresiei urmeaza o reasezare, reajustare a pretentiilor noastre fata de realitate.. de obicei ajungem mai modesti, mai recunoscatori pt ceea ce avem etc.

(De aceea a gasi o rezolvare, o "mangaiere" in relatii sentimentale mi se pare destul de imprudent deoarece depresivul iar se arunca cu speranta catre alte dorinte fanteziste etc..)

In afara rugaciunii care este cu adevarat singura mangaiere reala in depresie, am mai gasit uneori util sportul care ajuta pt perioade scurte (ore, adica), dar facut zilnic (alergare, aerobic etc.) cred ca are efect cumulativ.

Ai perfecta dreptate, Anna, insa alternativa sentimentala am luat-o doar ca pe una din multiplele solutii si, doar in cazul in care ea apare, pe-aceasta nu ti-o poti impune si nu o poti impune nici celorlalti. Cat despre mandrie, hm ! Suntem asa cum suntem si cum suntem facuti sa fim, ca incercam sa tot definim trasaturile firii noastre, mai ales dupa ce acestea trec prin botezul durerii si al evenimentelor, este altceva , dar nu este musai sa fie si corect.
Mandria face parte si din valorile noastre , degeaba dam noi cu cu ea de pamant la fiecare " constatare importanta ".
Priviti la firea copiilor nealterata de principii mature, si veti vedea exact firea omului asa cum a sadit-o Dumnezeu in el.