Ancuta, draga

Ma bucur ca putem reveni la tema folosindu-ne chiar de nedumeririle tale.

Mai intai sa observam ca evreii interziceau (interzic) pana si pronuntarea numelui lui Dumnezeu socotind ca nimeni nu-L poate pomeni fara sa moara. In al doilea rand, este izbitor contrastul in ce-i priveste pe crestini: nu numai ca-L numim pe Dumnezeu, dar... il si "tutuim". Riscurile se intrevad imediat: pierderea raportarii evlavioase fata de Cel Preainalt. Sunt destui care "iau numele Domnului Dumnezeu in desert", ba avem crestini (!) care injura "de Dumnezeu".

De ce ne-a permis Dumnezeu asa ceva?
Din IUBIRE!
"In iubire nu este frica, ci iubirea desavarsita alunga frica, pentru ca frica are cu sine pedeapsa, iar cel ce se teme nu este desavarsit in iubire. Noi iubim pe Dumnezeu, fiindca El ne-a iubit cel dintai" (1 Ioan 4.18-19).

Sensul cuvantului "cleric" a fost deturnat in intelegerea majoritara de astazi. As indrazni sa zic chiar ca un preot devine "cleric" atunci cand inceteaza a mai fi parinte. Este caracteristic faptul ca Dictionarul de neologisme considera sinonime cuvintele "cleric" si "calugar". Acest dictionar o mai da o data-n bara cand defineste "cleric - om al bisericii". Dar orice crestin este "om al bisericii". Iar DEX-ul defineste "clerul" ca "totalitatea preotilor unei biserici...". Ori nu toti calugarii sunt preoti. Toate cele spuse mai sus denota o amestecare exemplara a notiunilor.

Limba romana a preluat cuvantul "cleric" din greaca veche (klyros) prin intermediul slavonei (klirosu). Insemna, la origine, "mostenire" si se referea la mostenirea pe care Hristos a lasat-o Bisericii. In epoca moderna, peste semantica schitata mai sus s-a adaugat cea de sorginte catolico-protestanta care are darul sa intoarca pe dos intelegerea initiala, impunandu-se ideea de "casta clericala" etc.
Suprapunerea semantica a fost favorizata de radacina comuna cu cea greaca a cuvantului latin "clericus".

Adevaratul duh al Ortodoxiei este sugerat de celelalte feluri de adresare obisnuite pentru preoti: "parinte" dar si "duhovnic". Insusi numele de "preot" este o evolutie a cuvantului "prebiter" apartinand latinei vulgare ("presbiter", in latina clasica) si insemnand "batran", adica exact echivalentul cuvantului slavonesc "staret" si al celui grecesc "gheron". Evident, batranetea e sinonima cu intelepciunea. Asadar, preotul e un parinte intelept ("batran") care lucreaza numai in Duhul Sfant ("duh-ovnic"). Este evident ca aceasta "definitie" a fost perceptia fireasca a "laos-ului" (= "poporului", de unde deriva cuvantul "laic", contaminat si acesta de secularism), si nu ceva "impus de la centru".

Imi cer scuze pentru mica divagatie. Ideea este ca noi "clericii" dorim sa ne asemanam Parintelui Ceresc, dorim sa fim ceva mai "batrani" in intelegere, adica sa fim duhovnici. In masura in care reusim asta, cei ce se apropie de noi se vor adresa cu formule super-reverentioase sau cu formulari vii. Iar adresarea la singular nu e numaidecat o adresare vie.
Insa poate fi, de vreme ce Dumnezeu a preferat-o, asa cum poate fi si o vulgarizare, asa cum experienta ne arata adesea.
Sa mai adaug ca insasi cuvantul "calugar" inseamna, etimologic vorbind, "batran frumos" (cf. gr. "kalos" si "gheron", de unde "kalo-gheros").

In sfarsit, am zis "te pomenim" pentru ca noi incercam sa traim soborniceste si rugaciunea care nu e un extaz individual ci o impreuna-participare. "Dar"-ul vrea sa arate ca cel pentru care ne rugam nu poate sta pasiv. Daca "rugaciunea adevarata este dragoste adevarata" (Homiakov), atunci "beneficiarul" pasiv al rugaciunii nu poate avea mare folos din acea rugaciune. E nevoie sa se deschida dragostei adevarate (= dragoste de Dumnezeu) prin curatirea de tot egocentrismul (= dragoste de sine). De aceea, daca zic "Ancuta, draga" aceasta nu o zic de la mine ci, pe cat se poate, incerc sa fac ecou iubirii lui Dumnezeu.

Cu drag

am chiar observat ca esti ... distrata in ultima vreme :dozingoff:, poate ca ar trebui sa te uitzi mai mult la desenele animate cu Courige si familia din nowhere, Usless si Miuriel... mie imi plac foarte mult, mai ales pentru ca fiecare episod se aseamana cu o pilda biblica ... sau oricum cu o intaimplare complicata din real life. :satisfied:

Si cum se numesc aceste desene? Sa vad de unde fac rost de ele sa le vad :)

astea de mai sus erau pentru Clausemi,

iar parintelui, sanatate si buna revenire printre noi...

cu alte cuvinte, daca ash cumula, calugar adica un fel de batran frumos cu vorba parintelui Arsenie Boca, ca asha zice Clausemi ca se zicea mai demult, obtzin un fel de "umerashe frumoase" :D... statzi o clipa ca nu e de ras... ca daca te gandesti un pic, itzi dai seama, poi ce poate sa reprezinte un umerash? Nu e de ras, avea dreptate parintele Arsenie! ... ca termenul face trimitere la parintzii pustiei...:)

Clausemi,
este pe cablu mereu, despre un catzelush simpatic cu numele Curaj, mititel, cum rezolva el problemele din locuintza si doar fiindca o iubeshte pe Miuriel, o batranica ce stie sa gateasca foarte bine iar Useless, batranul chel si morocanos, avid dupa bani, care il face mereu stupid pe courige, si il sperie cu o masca de clawn, batranul zgarcit este sotzul lui Miuriel... Fiecare episod este o patzanie de tzinut minte...:)

Nu vsovi....termenul face referire la cei care sunt paraleli cu aceasta viata,cu acest drum al manastirii.

In schimb apreciez umorul... si cand am ocazia si timpul necesar la dispozitie incerc sa ma uit la acele desene...dupa cum mi-ai povestit sigur imi vor placea si ceva voi avea de invatat :)

termenul face referire la cei care sunt paraleli cu aceasta viata, cu acest drum al manastirii.

asta sugeram si eu in termenul respectiv... , oameni slabi de prea mult post, oameni paraleli cu manastirile cu care suntem obijnuitzi, calugari adevaratzi si frumoshi, ... parintzi ai pustiei.

Dar am intzeles unde batzi, unde ai facut trimiterea ... dar tocmai asta vroiam sa subliniez, ca termenul respectiv este un fel de lauda... daca stai si cugeti, daca pricepi realitatea din spatele unor vorbe simple...

oricum vorba parinterului Arsenie Boca, este superba, cu conditzia sa nu priveshti direct spre ironie.

Superba interpretarea ta...corect si nu mai am cuvinte...adevarata lectie de pozitivism,de adevarat crestin :)
Multumesc sovi.

N-a fost vorba de pozitivism, ca mi-e greu sa sufar aceste curente politico-mediatico-psihologiste... a fost vorba mai mult despre , cum lucrurile pot sau chiar sunt altceva decat par la prima vedere, si ne-am obijnuit sa le percem asha din comoditate... De unde stii ca parintele Arsenie Boca, nu le privea in acest fel pe respectivele "umerashe" care erau proaspat venite in manastire, sau arau ca un fel de fosile vii, uscate si cu suflet bun, cam ca si al lui Miuriel?
Deci nu e gandire pozitivista, ca asta e un surogat de gandire autentica...

sovi
Ok...este un alt mod de interpretare...poate asa iti place mai mult...

Din pacate pe pr.Arsenie nu l-am cunoscut in mod real sa vad exact cum gandea sau cum percepea totul...in schimb incerc sa-l cunosc prin scrierile sale si din ce spun cei care l-au cunoscut...faptul ca eu am dat un exemplu din spusa sa ,adica am scos un cuvant din context,putem sa-l interpretam oricum,imaginandu-ne orice....sunt N variante de interpretare iar varianta pe care o expui exprima starea de moment a "ta" ca interpret sau modul "tau" personal si general de a gandi...depinde.

Cuvantul sau textul introdus la locul sau in context poate avea o alta conotatie exprimand de fapt,cu adevarat ceea ce autorul a vrut sa exprime...