Mă bucur că aţi ajuns la concluzia aceasta...ideea este să nu mai umplem capul oamenilor cu tot felul de interpretări personale...nu faceţi decât să creaţi confuzie.

Dumnezeu să ne ierte...

pai copii intr-o casnicie nu sunt o binecuvantare? Daca e sa merg pe logica ta insemna ca Pavel recomanda celor ce se casatorec ca e mai bine ca nu faca copii, caci copii insemna "suferinte in trup"

Credinta, nadejde si dragoste !
 

Fiecare crestin vorbeste si traieste pe masura credintei si a nadejdii lui in Dumnezeu.
Omul este ajutat de Dumnezeu direct proportional cu nadejdea pe care acesta si'o pune in El.
Cel cu multa nadejde va fi ajutat mai mult de Domnul, iar cel cu putina nadejde, va fi ajutat mai putin.
Daca nu ar face asa, Domnul ar incalca libertatea omului, care ar primi un ajutor in care nu a crezut si in care nu a nadajduit.

Cand omul isi pune nadejdea in puterile lui si in "oferta" societatii, atunci el "va avea suferinta in trupul sau".
Orice patima sufleteasca afecteaza si trupul. Griji, nervozitate, teama, datorii... toate acestea duc la imbolnavirea trupului.

Asta e o retorica penticostala pe care eu nu o suport! un copil e un copil si nimic mai mult! adica se va vedea peste mai multi ani, daca acel copil a fost o binecuvantare (cati copii nu sunt niste razgaiati mici fiind iar apoi cand cresc devin niste derbedei???).

Pavel nu recomanda a nu se face copii ci a nu se casatori tinerii (eu asta inteleg citind textul biblic), dar evident ca necasatorirea atrage dupa sine inexistenta copiilor.

Schimbarea viziunii asupra vietii este din punctul meu de vedere principalul motiv pentru care familiile nu mai vor multi copii. In ziua de astazi sotii considera ca sunt singurii care trebuie sa hotarasca numarul copiilor pe care ii vor avea iar metodele contraceptive atat de mediatizate, usor de folosit si procurat le usureaza mult acest demers.

Cand omul il goneste din viata lui pe Dumnezeu si isi ia aceasta putere de a decide singur si dupa bunul plac cati copii trebuie sa aiba si cand anume sa vina acestia pe lume, da gres. Judecata omului nu se compara nici pe departe cu judecata lui Dumnezeu. E drept ca si realitatea in care traim descurajeaza acest lucru, de aceea nevointa nasterii si cresterii copiiilor ii poate mantui pe parinti. Sunt intru totul de acord cu postarea lui windorin ca omul este ajutat de Dumnezeu direct proportional cu nadejdea pe care acesta si'o pune in El. Vremurile sunt grele dar la Dumnezeu nimic nu este imposibil.

Parintele Paisie Aghioritul spunea ca sotii trebuie sa fie totdeauna pregatiti sa primeasca voia lui Dumnezeu in viata lor. Pe cel care se increde in Dumnezeu, El nu-l va lasa iar pe soti ii indemna sa zica: Dumnezeul meu, Tu te ingrijesti de binele nostru, faca-se voia Ta.

Mi-au ramas intiparite in minte cuvintele unui parinte la care m-am spovedit. Acesta mi-a spus ca un copil nu vine niciodata intamplator, el imbogateste familia, vine cu darurile sale iar daca Dumnezeu randuieste sa vina un copil trimite si painea pentru acesta.

Mantuitorul a spus: "Adevarat zic voua, oricine va spune acestui munte: Ridica-te si te arunca in mare si nu se va indoi in inima sa, ci va crede ca ceea ce spune se va face, fi-va lui orice va zice". Marcu 11, 23.

Numai din acest verset rezulta ca omul are solutii la orice problema daca va crede in Dumnezeu. Nu saracia si lipsa de educatie i-a facut pe bunicii nostri sa aiba multi copii, ci credinta in Dumnezeu.

E trist cand oamenii ajung sa se teama de greutati mai mult decat de Dumnezeu, cand isi fac exclusiv voia lor, nesocotind-o pe cea divina.

Nu e intamplatoare nici existenta unui fir de iarba, cu atat mai mult existenta unei persoane umane. Dumnezeu face oameni pentru a Se odihni in ei, pentru a-i uni cu El, pentru a-i ridica la Sine. Nedorindu-si copiii, sotii ii priveaza de bucuriile vesnice, ii priveaza de Hristos, le taie prin egoismul lor sansa extraordinara a existentei indumnezeite.
Pravoslavnicii casatoriti nu ar trebui sa uite ca, prin ei, Dumnezeu vrea sa creeze oameni pentru a-i face dumnezei.

Ne lipseste perspectiva vesniciei. Suntem ancorati exclusiv in imanent, neavand nicio grija de cele vesnice, netrecatoare. Uitam sa ne intrebam, adesea, daca voia noastra e una cu cea divina sau cu cea demonica.

Mda.Acum, multi "adulti" considera copii o povara, o pacoste..unii ii numesc si "draci impielitati". Ca de, din cauza lor, nu au ei impliniri banesti si pantecesti. De multe ori iti vine sa iti pui mainile in cap si sa fugi cat mai departe, la cate vezi si auzi.

Un cuvant in care se concentreaza toata discutia. Multumesc.
Acest lucru poate fi spus insa numai prin credinta, nadejde si dragoste de Dumnezeu.

Daca este asa, cum se explica atunci totii copiii care au murit de foame si din cauza altor lipsuri materiale in toate epocile istorice? Dar astazi, cand anual mor de foame mii de copii prin diverse regiuni foarte sarace, dumnezeu de ce nu le trimite si lor "painea"?