vroiam sa zic neoprotestantism, asa cum cred ca crestinii in general ii ingrijoreaza expansiunea islamului. no offence

am dat reply mai sus.

Sectele au o anumita psihologie si anumite modalitati de abordare,unele extrem de subtile, dar,in general,exista cateva caracteristici standard.Ca sa parafrazez un text de analiza in acest sens:

"Persuasiunea, care se adreseaza mai degraba afectului decat intelectului, urmareste sa asigure trecerea de la planul realului, aflat la originea nelinistilor care l-au adus pe adept la secta, la planul irealului, care-i ofera solutii. Secta se preocupa in acest timp de reconstruirea personalitatii adeptului dupa modelul celorlalti. Acest proces de imitatie stimuleaza dorinta de competitie intre adepti care se straduie sa ajunga la rolul de discipoli model, in acelasi timp se prelungeste seductia pentru a mentine la noul adept ideea justetei alegerii sale. Pentru a ajunge la rezultatul scontat, recrutorul foloseste o multime de"trucuri", similare cu cele folosite de specialistii in marketing si publicitate.

Convertirea constituie punctul culminant al asimilarii sectare, proba cea mai sigura fiind ca adeptul a renuntat la sistemul de valori anterior pentru a-si insusi noile norme de viata care-i sunt propuse. Este momentul cand trebuie sa demonstreze atasamentul sau la secta si sa devina la randul lui recrutor. El adera la "limbajul de lemn" ale sectei, care nu permite decat repetitia si conformismul si care-l face surd la orice cuvant venit din afara."

Asta am vazut si eu,cred ca paleta de "credinciosi" s-a diversificat in ultima vreme,avem tipul care nu respinge ideea de credinta dar nici nu practica,doar tolereaza fenomenul ,si alt tip care uneori mai si intra in biserica,la vreo sarbatoare importanta etc.
Eu ma confrunt cu alt fenomen,desi Dumnezeu a fost prezent constant in viata mea,eu nu am evoluat deloc,parca bat pasul pe loc,am vazut ca vin unii tare din urma*,care nu se chinuiesc deloc,dar care au multa dragoste dobandita nu stiu prin cei cai,asa ca ,intelegeti ce vreau sa spun....

Si eu ma confrunt cu acest 'fenomen',si cred ca multi. Poate ca de fapt nu stim ce anume progres urmarim.Nu stim unde ar trebui sa ajungem. Ne legam poate de aspecte exterioare prin care vrem sa cuantificam progresul ,de exemplu: sa nu pacatuiesc,sa merg la biserica cand trebuie,sa spun multe rugaciuni,sa reusesc sa tin post mai mult.
Dar toate acestea ,fara suflet si fara inima sunt reci.Acolo asteapta Dumnezeu progresul nostru.Si pentru aceasta,are cele mai neasteptate metode. Ne face sa ne simtim reci ,cand recitam rugaciunile cantitativ,si de aici sa apara ideea lipsei progresului. Dar atunci cand ne constientizam real ticalosia si stagnarea noastra ,de fapt atunci am progresat.
Pentru cei 'sofisticati' si mijloacele lui Dumnezeu sunt foarte paradoxale !

sfetnicul penticostal la ceas de noapte!
 

ucenicule tu esti un fel de smurd, sau pompier salvator al natiunii ortodoxe,s-au mai bine zis salvator de mina,tu scoti,ortodocsii la lumina dupa ce mina sa prabusit ca 'de a fuctionat citeva mi de ani fara ajutorul tau de salvamontist carpatin, de nu erai tu, trebuia ca cineva sa te inventeze.dupa cum esti de mestecus[vorbesti mereu neintrebat mestecindu-te unde nu ai traba]facind interventii in toate si in tot,prea te asemeni cu penticostalul din coiciu.ai schimbat putin optica, cea care nu a dat deloc rezultate,asigurindu-ti chiar repetarea citor-va banari cu suces.

De fapt, aici este adevăratul scandal. Aici este sentimentul de groază. Puţin îmi pasă mie de cât de necredincioşi sunt alţii. Cel mai mult îmi pasă de mine. Or, la mine văd lipsă de progres spiritual. La ce bun că ţin posturile şi că îndeplinesc toate prescripţiile, dacă sunt acelaşi rău care eram? La ce bun că mă opresc de la carne, dacă îmi sfârâie inima după cârnăciori ? La ce bun că mă înfrânez, dacă atunci când văd pulpe dezgolite şi rubiconde de fetişcană bronzată fix acolo mi se opresc ochii, mergând şi în prelungirea lor cu închipuirea ? Când mirosul de cârnaţi vinerea îmi va fi ca damful de ceapă, când privind picioarele afroditelor Bucureştiului va fi ca şi când aş privi picioarele mele păroase, abia atunci voi putea vorbi de despătimire şi abia atunci voi putea spune că sunt, în mod copios, superior necredincioşilor. Până atunci, ce mi-e mie că numărul lor creşte ori scade, dacă eu sunt ca ei?

Suntem off-topic
Raspunsul meu pe topicul "De la lume adunate..."

Asa e dar e mult mai comod sa spui ca am facut acest progres de autocunoastere acela de a recunoaste ca n-ai facut niciun progres?Inseamna ca sunt la poalele muntelui,nici nu am urcat macar,sunt in fata lui si privesc spre varful lui incercand sa-mi fac curaj sa urc sau ce?

lupul schimba parul...............
 

ai mai schimbat anii,si camasa cea albastra.