Nu ştiu dacă realizaţi că folosiţi exact aceleaşi argumente cu penticostalii care explică de ce au apostaziat de la Biserică: pentru că popa din sat era beţiv. Sau curvar.

Daca popa din sat betiv si curvar ar avea pe deasupra pretentia sa fie sef pentru intreaga lume crestina, ai dreptate.

Poate i-as trece cu vederea betia, chiar si curvia, dar peste toatea astea (chiar si fara) pretentiile de "loctiitor a lui Hristos" e prea mult.

Insist pe termenul de "loctiitor".

Pentru mine are conotatii uzurpatoare. Nu stiu la tine.

Fiecare dă conotaţia pe care o doreşte; asta în situaţia în care nu îşi rezervă timpul de a cerceta care este sensul pe care îl dă, oficial, emitentul "termenului".

Din nou vin şi spun că o asemenea interpretare tendenţioasă ("pentru mine înseamnă uzurpare") nu se deosebeşte cu nimic de argumentul protestantului care se scandalizează de pretenţia preotului de a ierta păcatele sau de ideea că sfinţii mijlocesc în faţa lui Dumnezeu - că doar numai Dumnezeu iartă, şi numai Cristos mijloceşte, nu-i aşa ?

Trecând peste interpretări mai mult sau mai puţin tendenţioase, pot să vă spun, din experienţa personală, că n-am întâlnit, în 5 ani de când am trecut Tibrul, niciun moment în care preotul paroh, un alt preot sau chiar Sfântul Părinte să pretindă că ar fi şeful meu sau să se dea drept Cristos.

N-aș vrea sa mutăm aici o discutie in stil avocățesc.

Oare sa nu fie un alt termen mai fericit?

Nu si daca citeste Biblia :)
Eu in Biblie n-am gasit pentru Petru - de care faceti caz - denumirea de "loctiitor a lui Hristos".
Sau este in traducerea romano-catolica?

In fata ta, in mod expres nu, dar cum se recomanda si are pretentia de a fi recunoscut in fata lumii crestine, da.

Depinde, v-o spun din nou, de înţelesul pe care alegeţi să-l asociaţi termenului. Sunteţi sigur că ştiţi care este sensul în care este folosit în cadrul BC ?


Îmi pare rău să v-o spun, dar este a treia oară la rând când folosiţi un argument specific protestant.


Este de apreciat, cel puţin, sinceritatea. Acestea fiind spuse, totuşi, n-aş recomanda nicicui să îşi lase afacerile pe mâna dumneavoastră. Un potenţial locţiitor/reprezentant/mandatar căruia primul lucru pe care i-l evocă o asemenea poziţie este uzurparea calităţii reprezentatului ar fi o alegere nefericită....

Acu' nu că mă interesează pe mine (eventualele) minciunile dumneatale, da' parcă ziceai că familia lu' matale e de generaţii catolică. Sau am reţinut eu prost (n-ar fi de mirare!)?

Mai umblaţi la comparaţii monşer. Mandatarul nu-şi lasă moştenire afacerile.

Şi unde, mă rog frumos, aţi găsit dumneavoastră în teologia apuseană că Dumnezeu Şi-a lăsat moştenire afacerile Papei ?

Oare, pentru dumneavoastră, locţiitor înseamnă moştenitor ?

În fond, doctrina "in persona Christi" înseamnă că, atunci când sacerdotul pronunţă cuvintele sacramentale (în cadrul Liturghiei, la Prefacere, la Spovedanie etc.) ei acţionează în persoana lui Hristos.

Ceea ce este logic, pentru că Hristos a spus "câtora le veţi ierta păcatele....", iar dacă nu admitem că preotul iartă păcatele în persoana lui Hristos, trebuie să admitem că le iartă în propria persoană, ceea ce este absurd. Singurul care iartă este Hristos.

Domnu' Mihai, ţi se întâmplă des să te contrazici în două postări consecutive?