Da, aveti perfecta dreptate!
Si tu ai spus acelasi lucru ca dobrin7m, doar cu alte cuvinte. Multumesc.

E adevarat ca Sfintele Taine nu ar trebui administrate oricui, ca pana si ateii se casatoresc la Biserica.
Dar nu despre asta era vorba, ci ca Parintele considera ca nu e mare diferenta daca cineva e casatorit doar la sfat, nu si la Biserica. Si nu se referea doar la situatiile speciale din Rusia, ci la toti, inclusiv de alte religii.
Dar eu am amintit doar aceasta inadvertenta, dar in alt mesaj era un articol in care spunea ca majoritatea vietilor sfintilor sunt false hagiografii. Cum poti sa spui asa ceva, nici macar un simplu credincios nu spune asa ceva.
Nu doar astea, la articolul despre impartasirea deasa spune ca nu trebuie sa ne spovedim inainte de Impartasanie, e de ajuns si o spovedanie la o luna si te poti impartasi in fiecare duminca. Ce sa mai zici?

Catalin, nu stiu daca noi suntem indreptatiti sa credem ca stim foarte bine ce considera Parintele. Cred ca trebuie sa recunoastem ca tot ceea ce noi credem despre altcineva este mult infuentat de propriile noastre porniri, inclinatii si cunostiinte (mai multe sau mai putine, mai duhovnicesti sau mai putin duhovnicesti) de aceea exista pareri diferite despre un acelasi lucru. Tot ce pot sa spun este ca noi , sub nici o forma, nu vom putea sa ne punem pe acelasi picior de egalitate cu Parintele, nici in domeniul liturgic , nici in domeniul dogmatic. Macar si pentru aceasta nu ar trebui sa rastalmacim noi cuvintele dansului dandu-le intelesul pe care noi il dorim sau il intelegem.

Articolul despre Vietile Sfintilor, vine si din experienta dansului ca si duhovnic , fara sa mai amintesc de studiile sale.
Si eu, cand am inceput sa citesc Vietile Sfintilor, am avut ca piatra de poticnire tocmai o anume intamplare gasita identica la cel putin trei sfinti. Imi amintesc ca am fost extrem de nedumerita.
Sf Macarie Egipteanul, a fost condamnat de satenii unui sat cum ca ar fi abuzat o fata lasand-o insarcinata. Fata respectiva, a dat vina pe sfant ca sa ascunda greseala facuta. Sfantul a muncit si a intretinut fata pana a sosit sorocul sa nasca. Si atunci fata nu a putut naste fiind la un pas de moarte, pana ce nu a recunoscut minciuna si nu a venit sfantul sa o ierte.
Ei, aceasta intamplare este gasita la mai multi sfinti si nedumerirea mea de atunci a fost cum anume se poate aceasta in mod identic? eu nu mai am nedumeriri in acest sens acum, dar un incepator se poate sminti.
Un lucru este sigur, tocmai aceste lucruri sunt speculate de catre cei de alte credinte, sau de catre heterodocsi, smintind astfel multi dintre crestinii nostri buni. vremurile se schimba, astazi crestinii se confrunta cu situatii mult mai complexe, mai ales in interactiunea cu heterodocsii. E nevoie de multe cunostiinte chiar si in sanul familiei, unde apar discutii teologice aprinse, si intrebari care uneori raman fara raspuns.

Vietile Sfintilor trebuiesc citite ca atare, sa fie luate drept pilda, sa ne ajute sa sporim in credinta. Insa acest indemn este greu de urmat asa simplu , de catre un om care are multe intrebari fara raspuns si care se mai afla si la inceput de drum.
In practica, oamenii nu ajung sa traiasca crestineste din diverse motive. Unul are o problema cu botezul, altul cu pacatele ortodocsilor, altul cu preotii, altul cu istoria, altul cu icoana sau cu moastele si poate altul chiar cu situatii neintelese din Vietile Sfintilor.

Cred ca taina lucreaza indifferent de starea mirilor in momentul savarsirii ei.
La fel cum si Botezul lucreaza ,indiferent de starea care o are omul la un moment dat.
Legatura e la fel de puternica ,chiar daca mirii se gandeau la altceva in momentul slujbei , si o priveau usor iornic si cu neincredere
Pentru ca nu omul savarseste aceasta taina ci Dumnezeu.
Si aceasta taina are putere de a proteja si indrepta ulterior viata celor cazuti la un anumit moment ,sau poate a urmasilor lor
Taina face primul pas ,da harul , apoi omul va da si el faptele, si in final harul si faptele se vor contopi plenar in om
Chiar daca acum nu vedem aceste fapte ,sa avem credinta ca taina va rodi intr-o buna zi in sufletul si viata celor doi.

Depinde ce intelegem exact prin "Taina lucreaza".

Daca intelegem "Taina este valida", altfel spus "casatoria a avut, cu adevarat, loc", desigur ca ea lucreaza. Cum ar spune scolasticii, Tainele actioneaza ex opere operati. Poti nu numai sa te gandesti la altceva, ci chiar sa citesti si ziarul: esti casatorit pe bune.

Pe de alta parte, daca intelegem "Mirii culeg roadele pe care Taina le da", atunci lucrurile se schimba un pic. Fiindca, pentru a fi de folos oamenilor, nu e suficient ca Taina sa opereze, ci e nevoie ca recipientul sa fie in dispozitie necesara. Iar dispozitia necesara oamenilor in fata Sfintelor Taine este dispozitia aluatului care se lasa prelucrat in mainile Olarului.

De aceea, daca as fi preot, as avea toata intelegerea pentru cineva care se gandeste la altceva in timpul slujbei de casatorie. Dar pentru cineva care vine sa se casatoreasca nespovedit, nu as avea de loc aceeasi intelegere.

Iustin, problema nu se reduce doar la cei cazuti, ci ea e mult mai complexa. Caci astazi multi sunt cazuti pentru ca asa vor ei sa fie, asa aleg ei sa traiasca si asa vad ei normalitatea.
Astfel ajung in fata Altarului cu o anume vointa si o anume dorinta. Iar Dumnezeu in marea sa iubire, iubire nebuna a lui Dumnezeu, cum se exprima Evdokimov, respecta pe deplin alegerea fiecaruia. Iata suprema iubire, desavarsita iubire.
Cum sa lucreze harul acolo unde nu este primit? Trebuie sa existe lucrare din ambele directii. Harul vine, omul il primeste. Iar acest act al primirii harului este si un proces de vointa, de alegere, de constientizare de catre om a ceea ce inseamna taina sfanta.
Harul lucreaza asupra intregii creatii insa asupra omului este o conlucrare.
Iar omul nu este doar barbat sau doar femeie, ci omul este barbat si femeie, iar prin taina sfanta a cununiei omul este chemat sa fie trup si suflet, in iubire si dragoste si fata de om si fata de Dumnezeu. Noi in casnicie, in casatorie, suntem chemati spre a lucra nu doar cu noi insine ci si cu trupul si sufletul a ceea ce ar trebui sa fie cei doi.

Eu nu am avut astfel de nedumeriri cand am citit o parte din vietile sfintilor. Pentru ca daca un sfant s-a nascut in Egipt nu inseamna ca daca alt sfant s-a nascut tot acolo inseamna ca sunt false vietile lor. Mai mult, parintele spune ca o buna parte a vietilor sfintilor sunt false, desi mai jos recunoaste ca nu e tocmai expert. Aceasta se inscrie in parerea repetata tot timpul ca in ultimele secole aproape totul s-a stricat in Biserica si sfintii nu au fost in stare sa observe asta pana acum.
O sa dau doar un exemplu, aratand ca e complet fals ce spune parintele, nu vietile sfintilor. Se intreaba parintele de unde se stiu acele detalii din vietile sfintilor, ca n-a stat cineva sa le consemneze. Ba da, acestea au fost relatate de martorii prezenti acolo. De exemplu sfintii descoperiti in Dobrogea. Exista viata lor, iar la descoperirea sfintelor moaste s-a observat ca semnele de pe trupuri corespundeau exact cu ceea se relata in viata lor, chinurile din timpul martiriului.
Nimeni nu mai afirma ce spune parintele din Portugalia, e singurul. Deci e normal ca nu sunt de acord. Ce preot nu-l spovedeste pe cel ce se impartaseste daca s-a spovedit acum o luna? Nu-i asa ca e practica luata de la catolici? Iar Portugalia e tara majoritar catolica, oare de unde s-a inspirat parintele?

Ei, ei, repede acuzi un om pe care nici macar nu il cunosti.
Dar in fine, fiecare cu indoielile, intrebarile, suspiciunile si judecatile sale.

In incheiere, iata un copil orb si autist , care atunci cand s-a nascut a avut doar 800 grame, cu o voce dumnezeiasca care din pacate nu e ortodox. Dar inima imi spune ca acest copil va fi mantuit mai repede decat multi dintre noi ortodocsii.

https://www.youtube.com/watch?v=-F_W_zl61bI

https://www.youtube.com/watch?v=eh3SMUxh47E

Domnul sa ne aiba in paza Sa!

Eu nu acuz pe nimeni, spun doar ce a scris. L-a obligat cineva sa spune acele lucruri? Nimeni nu e mai presus de Biserica si de invatatura revelata.

Si la noi la biserica americană unde merg (rusă la origini) este această practică. Te spovedesti o dată pe lună, de obicei, dar dacă ai ceva pe constiintă si ai făcut ceva rău ce te apasă între timp, desigur că te mai spovedesti si atunci. La biserica românească unde merg se practică împărtăsania rară, cu spovedanie musai de fiecare dată, în dimineata zilei respective.
Ambele biserici apartin de OCA, doar că una tine de Dioceza de NY si NJ, iar cealaltă de Episcopia Română.

Nu e singurul, se mai practică în lumea ortodoxă, doar pentru români pare o ciudătenie.