Forum Crestin Ortodox - Despre regimul comunist din Romania

Am vazut ca s-au facut referiri si la mineriade in acest topic! Pentru corecta cunoastere a adevarului istoric, mineriadele trebuia analizate in contextul de atunci:

Astfel, nici pana in ziua de azi nu-mi dau seama de ce Ion Iliescu a facut celebra declaratie ca FSN-ul nu va participa la primele alegeri libere, cand era evident (si trebuie sa recunoastem ca FSN-ul avea tot dreptul si era normal- ca primul partid politic infiintat dupa 1989) ca va participa la acele alegeri.
Apoi, s-a facut o greseala imensa cu numirea lui Mihai Chitac ca ministrul de interne. Dincolo de orice posibile merite si calitati care le-ar fi avut acesta in calitate de comandant al trupelor chimice a MAPn, era un om total nepotrivit ca ministru de interne. A fost prea sovaelnic si nu a stiut sa imprime hotarare si fermitate in actiunea fortelor de ordine.
Sa ne amintim de primele luni ale anilor 90′, cand politistii era injurati, jigniti si chiar batuti de diversi indivizi si golani.
In ceea ce priveste protestele si in general fenomenul cunoscut ca “Piata universitatii”, atata timp cat s-au manifestat pasnic, timp de cateva luni, nimeni nu i-a agresat. Insa, pe de alta parte, poate era mai bine ca acei protestatari din Piata Universitatii, sa-si aleaga cativa reprezentanti si sa caute o cale de dialog cu autoritatile, inclusiv in fostul CPUN. Aici este si vina guvernului de atunci care trebuia sa incerce o cale de dialog si consens cu demonstrantii.
Dar sa nu uitam ca aceste demonstratii din “Piata Universitatii” au avut si efecte negative: blocarea circulatiei RATB, pierderi economice, galagie (multi turisti cazati la “Intercontinental” s-au plans de zgomot). Problemele ridicate de protestatarii din Piata Universitatii (unele reale) nu se puteau rezolva prin demonstratii in strada ci prin dialog cu puterea.
Au urmat apoi alegerile din mai 1990, castigate detasat de FSN si Ion Iliescu. Daca pana atunci protestele aveau o justificare, dupa aceasta cei care au mai ramas in piata nu mai avea nici o justificare. Dupa alegeri, cand majoritatea populatiei din tara votasera cu Ion Iliescu si FSN, era timpul sa terminam cu perioada de incertitudini, si toata lumea sa se intoarca la munca. Din pacate, cei care au mai ramas in Piata Universitatii dupa alegeri, nu au inteles regula democratiei: minoritatea se supune majoritatii.
Astfel, actiunea politiei din dimineata zilei de 13 iunie 1990 a fost perfect legala si normala. Aceia care mai ramasesera in piata incalcau legea, din moment ce nu avea autorizatie de la Primaria Bucuresti, ocupand ilegal un spatiul public.
Din pacate, asa cum a recunoscut si Petre Roman, actiunea politiei a fost “neprofesionist organizata”. Vina o poarta prim-ministrul Petre Roman, ministrul de interne Mihai Chitac, si inclusiv comandantul dispozitivului de interventie, colonelul Diamandescu (pentru ca nu a stiut sa-si organizeze dispozitivul de interventie si pentru ca a acceptat ca politisti din dispozitiv sa fie neinarmati). In mod normal, asa cum scrie in regulamentele militare, acei politisti care au intervenit in dimineata zilei de 13 iunie 1990 trebuiau sa fie inarmati cu munitie de razboi, si sa aiba ordine precise si clare, inclusiv sa deschida focul daca sunt atacati. Ca o comparatie, in SUA numai daca indraznesti sa nu stai la somatia politistului esti impuscat. Cand au avut loc revoltele negrilor, politistii americani care au intervenit erau echipati cu munitie de razboi.
Au urmat apoi teribila zi de 13 iunie 1990, cand acei golani si infractori (nu ma feresc sa le zic asa, deoarece atunci cand ataci FORTELE DE ORDINE, incendiezi institutii vitale ale statului-SRI, Ministerul de Interne, nu esti decat un infractor, care meriti sa fii impuscat). Din pacate, aici politia a actionat slab. In mod normal, trebuia politistii trebuiau sa fie dotati cu munitie de razboi, si sa traga in aer si apoi la picioare in acei golani. Era perfect legal, si in concordanta cu regulamentele militare.
IN ACESTE CONDITII Ion Iliescu si Petre Roman i-au decizia sa-i cheme pe mineri. Desi motivatia era corecta, situatia fiind scapata de sub control de o politie speriata, timorata si prost condusa si cel mai grav neinarmata, totusi decizia de a-i chema pe mineri a fost gresita. Din pacate, au urmat ziua de 15 iunie 1990, cand minerii au agresat si batut oameni nevinovati.

Evenimente (cel putin asa consider eu!) mai grave s-au intamplat la cea de-a doua mineriada, cand multi ceferisti, aflati la datorie, au fost agresati in uniforma lor, punandu-se in pericol grav siguranta circulatiei feroviare:
Astfel, la 24 septembrie 1991, minerii condusi de Miron Cozma vin in gara Petrosani si solicita trenuri pentru deplasarea spre Bucuresti. Fiind refuzati, ei devasteaza gara, agreseaza personalul CFR, ocupa acceleratul 244 si deturneaza alte doua garnituri de trenuri. Miron Cozma l-a „somat” pe seful de tura de la regulatorul de circulatie sa puna la dispozitie garnituri pentru minieri. Minierii l-au sechestrat pe adjunctul sefului de statie Petrosani Marin Pera. Personalul de manevra a incercat sa se opuna, dar a cedat dupa ce minierii l-au lovit in cap cu o coada de topor la Iulian Geamanu.
In aceste conditii, s-au format doua garnituri cu trenuri pentru minieri, ce pleaca spre Bucuresti.
Impegatul de miscare din statia Livezeni primisera aviz negativ de circulatie a trenurilor cu minieri.
Mecanicul de locomotiva Mircea Marin a declarat ca in halta Cotofeni, unde trenul a stationat cateva minute din cauza unei pene de curent, minerii l-au amenintat „ca-i vor lua gatul” daca nu pune trenul in miscare.
Un alt mecanic de locomotiva declara ca a fost la un pas de comiterea unui accident feroviar la intrarea in gara Lainici, cand tensiunea de alimentare a liniei de contact a fost oprita. Mecanicul a reusit sa opreasca garnitura cu putin timp inainte de Lainici, iar atunci cand a consultat registrul de dispozitii al sefului garii, in el figura un ordin al conducerii S.N.C.F.R. ca trenurile cu mineri sa fie oprite si parasite de ceferisti, in apropierea anumitor statii.
Din ordinul primului ministru Petre Roman, a sefilor politiei si a conducerii S.N.C.F.R., garniturile cu mineri sunt oprite in gara Craiova. Traian Basescu sustine ca ar fi solicitat interventia trupelor speciale a SRI, pentru eliberarea personalului de locomotiva. Din pacate, ministru de interne de atunci nu a dat curs cererii! A fost o decizie neinspirata, minerii devastand gara Craiova. Relevanta in acest sens este declaratia adjunctului sefului statiei Craiova, Marin Ghinea: „A fost o adevarata teroare, securi, topoare, bate, un vandalism cum n-am mai vazut in viata mea. Au intrat peste femeile de la casele de bilete, au spart geamurile si tot ce-au intalnit in cale.Era imposibil sa vorbesti cu ei, pentru ca multi erau beti. Nu stiu a cui mana este, pentru ca nu cred ca niste oameni obisnuiti pot face, din mintea lor, asa ceva.Traim sub teroare, mai rau ca pe vremea lui Ceausescu”.
Un grup de minieri a devastat gara Craiova, iar impegatul de miscare este doborat la pamant cu o lovitura de bata. Prabusit la pamant, este lovit in continuuare cu bate si furtunuri!
Petre Roman declara ca aprobat venirea trenurilor cu mineri la Bucuresti, dupa ce a primit informatii de la Ministerul Transporturilor ca mecanicii de locomotiva si ceilalti ceferisti erau amenintati cu cutitele de mineri, existand pericolul ca sa fie maltratati. Roman a spus ca a luat aceasta decizie cand trenurile cu mineri ajunsesera deja in gara Craiova.
La sosirea in Bucuresti, liderii minerilor i declara sefului statiei Bucuresti-Baneasa, Ilie Popa, ca „urmaresc schimbarea guvernului si a presedintelui tarii”.

A gresit grav si Petre Roman (care nu s-a deplasat personal in Valea Jiului pentru a detensiona situatia asa cum a facut Ilie Verdet in 1977), dar si Ion Iliescu! Daca acesta (care atunci se bucura de o incredere destul de mare!) s-ar fi dus personal in Valea Jiului cu siguranta i-ar fi convins pe minieri sa nu plece spre Bucuresti!