Doamnă Laura, acelaşi Hristos căruia i-aţi jurat fidelitate veşnică este cel care (după cum bine observa în altă parte domnul Dragomir) a vorbit de mai multe ori despre Iad, scrâşnirea dinţilor etc. decât despre Rai.

Iadul nu este doar alegerea liberă a unora de a fi departe de Dumnezeu. În nenumărate locuri din Scriptură, din Tradiţie, din scrierile sfinţilor, etc., este prezentat drept dreaptă pedeapsă şi drept veşnic chin, veşnică tortură şi agonie.

Eu apreciez poziţia oricui încearcă să se detaşeze de aceste învăţături. Însă sunt învăţăturile Bisericii dumneavoastră. Nu doar ale habotnicilor, ale ortodoxiştilor sau ale mai ştiu eu cui.

Dacă x şi z de pe acest forum doresc să eticheteze poziţia mea drept mândrie drăcească, e treaba lor.

Dar situaţia în care un om ar suferi o eternitate de chinuri pentru că a greşit într-o viaţă finită din punct de vedere temporal este de o nedreptate (scuzaţi ironia şi ignoraţi "mândria") strigătoare la cer.

Iar ideea că cineva ar putea fi veşnic fericit în condiţiile în care o persoană care i-a fost apropiată, un părinte, un soţ, un copil, va fi chinuit pentru veşnicie pentru păcatele sale - este o monstruozitate.

Poate că sunt mândru, sau nebun, dacă gândesc aşa. Bine. Sunt ce vreţi voi. Sunt mândru, sunt nebun, dar fericirea în paralel cu suferinţa celor apropiaţi rămâne o MONSTRUOZITATE.

Cata dreptate ai!

de ce nu se acceptă în viaţă de zi cu zi?

pe mine m-ai uitat? :P

N-are cum sa fie in Rai daca aproapele sau e in Iad, ca inseamna ca nu merita sa fie in Rai, deci nu va fi vesnic fericit si celalalt vesnic nefericit. In viata asta, daca persoana la care tii sufera, traieste un adevarat iad, tu esti fericit? Nu. Deci, nu vei fi nici dupa, daca nu faci ceva ca sa o echilibrezi. Raiul/iadul e o stare existentiala. Iar daca va fi vesnic chinuit, tu vei fi vesnic alaturi sa-i usurezi chinul, asa cum o faci si in viata asta.

Doamnă, ceea ce aţi scris, din nou, este 100% concordant cu religia mea.

Dar nu sunt foarte convins că asta este dogma creştină - nici cea a BO, nici cea a BC, nici măcar cea protestantă.

De ce sa nu fie in concordanta cu invatatura lui Hristos? Dogmele ortodoxe nu sunt invataturi finite, ele nu epuizeaza tainele credintei, nu ingusteaza dezvoltarea spirituala libera a omului ci doar il mentine pe acesta capabil de o astfel de dezvoltare, actionand ca niste paveze impotriva unor posibile sminteli si excese.

Putem sa cautam scuze si vinovati, se poate adauga criza economica, zapada timpurie, etc. Dar decizia si vina e personala. Parerea mea e ca nu e un lucru total negativ cand cineva ajunge sa caute daca nu a aflat adevarul. Mai rau e sa nu fie in adevar si sa creada ca l-a gasit.

Legat de discutia despre Rai si Iad. Dupa cadere, din cauza pacatelor, oamneii si-au alterat chipul lui Dumnezeu din ei si deci si ratiunea. Doar cu ratiunea nu putem afla adevarul, de aceea ne-a fost data Revelatia, ca omul nu mai stia ce-i cu el.
E actual topicul deschis de mine, diferenta intre umanismul secular si crestinism: http://www.crestinortodox.ro/forum/s...ad.php?t=12823
Umanismul pune omul pe primul loc (in crestinism este Dumnezeu). Binele acesta rational a dus de fapt la teroarea din Revolutia franceza si cea din comunism.
Cum au cazut unii ingeri? Lucifer s-a marit si a pierdut harul. Ceilalti ingeri cazuti au gresit ca l-au urmat. Si pentru "doar atat" au ajuns cazuti din har si practic cu putien sanse de recuperare, in Iad.
Adam si Eva ce pacate au avut? Ca nu au ascultat si s-au luat dupa un sarpe. Doar atat. Pentru asta au pierdut harul si toti urmasii lor au avut aceeasi soarta, ajungeau in Iad. Spre deosebire de ingerii cazuti pentru oameni a mai fost o scapare, o mica posibilitate, doar pentru cine vrea, ca nu e obligatoriu.
Domnul a facut tot posibilul, pentru ca ne iubeste. Pentru ca oamenii nu mai puteau sa capete harul si sa intre in comuniune cu Domnul, dupa lucrarea pamanteasca El ne-a retrimis harul, gratis, fara vreun merit al nostru. A organizat si Biserica, pentru a putea beneficia oamenii de acest dar. Dar unii au respins darul, iar cei ce au avut de suferit au fost atat ei cat si urmasii lor, ca in cazul lui Adam.
Se poate observa ca, spre deosebire de teologia vestica, la noi cauza problemelor nu sunt efectul pedepsei vazute din punct de vedere juridic.
Omul sufera din cauza lui, pentru ca pierde harul si legatura cu divinitatea. Neascultarea lui Adam a dus la pierderea harului, care a plecat din cauza pacatului, ceea ce a dus la pierderea comuniunii cu Domnul si al alterarea chipului lui Dumnezeu.