În prealabil postat de AlinB (Post 503334)

Adica, rezumand toata colcaiala filosofica despre cum ar trebui sa fie experienta Harului, raportat la cel mai inalt grad de sfintenie toate pacatele is nasoale - corect in teorie dar asa nu spune nimic despe practica spirituala a omului comun si distanta la care se plaseaza fata de Dumnezeu in functie de ce pacate isi tolereaza (mai mult sau mai putin constient) sau nu.

În prealabil postat de AlinB (Post 503601)

Nene, din ce sectulica faci parte?

În prealabil postat de N.Priceputu (Post 502490)

Ce spui, frate? Cum în viața intimă? Problemele apar doar atunci când viața intimă devine publică.

În prealabil postat de cezar_ioan (Post 502542)

Dumitru, ca de obicei imi pare ca nu avem priza la aceeasi realitate.
Voi incerca sa iti dau cateva stiri din realitatea in care traiesc eu si in care cred ca traim de fapt cu totii.

1) Am avut si inca mai am multi amici/prieteni homosexuali. Prietenia noastra consta in afinitati care tin de cultura si alte domenii, nimic altceva. Stiu de la acesti oameni, fara exceptie, ca nu s-au nascut homosexuali ci au devenit, prin jocul unor circumstante, unele terifiante.

2) Personal am fost curtat, agresat si "vanat" sistematic in adolescenta si tineretea mea de multi barbati homosexuali (in gari, pe strada, in tren, la scoala, in biblioteci, in baruri, peste tot...). Din pricina unor particularitati fizice personale si a unei sensibilitati expresive pe care unii o considerau efeminare. Insa aceasta a fost si este rodul staruintei mele, adeseori extreme, de a nu deveni bruta, adica barbat macho. Se trage din marea mea apetenta pentru frumos si cultura si din eforturile epuizante de a citi si studia, cand eram foarte tanar (dupa boala prin care am trecut, am pierdut cea mai mare parte a cunostintelor si abilitatilor mele castigate cu greu; slava lui Dumnezeu! Domnul mi-a aratat ca le folosisem prost). Obsedatii sexual interpreteaza spiritul poetic, blandetea, bonomia, rabdarea, vorba aleasa si dispozitia lirica-visatoare ca semn al unei devieri sexuale. Asa cred ei, deh!
3) Iti dau doar doua exemple care arata de ce homosexualii sunt un pericol pentru tinerii sanatosi, insa lipsiti de educatie/ profilaxie.
Eram in tren, aveam 20 ani, mergeam la scoala in Sibiu. Pe banca din fata mea statea un adolescent, sa fi avut 15 ani cel mult. Un domn impozant s-a asezat langa el si, incet-incet, pe nesimtite a inceput sa il ameteasca cu diverse vorbe mari si mestesugite, pana cand tanarul, coplesit, a inceput sa isi deschida inima, facind diverse marturisiri, ca unul complet dominat de atentia maritului insotitor... Apoi, la momentul potrivit, domnul a inceput sa faca aluzii fine cu tenta homosexuala certa. Pana cand s-a ajuns in punctul ca il presa, ii oferea diverse avantaje, bani, cariera etc. Am asistat la tot acest dialog. Fiind las, mi-a fost frica sa intervin. Nu stiam ce sa fac, desi intelesesem tot ce se intampla. Din fericire, aproape de Sibiu a venit un coleg mai mare, un zdrahon de 2 metri, cam badaran din fire, om din popor. I-am spus despre ce e vorba, a stat langa mine pana s-a dumirit de tot, apoi ... l-a aruncat din tren pe domnul respectiv. Stai linistit, era aproape de gara, nu a patit nimic omul acela, cel mult s-a ales cu o sperietura.

Altadata eram la un examen important. Foarte important, chiar. Unul dintre profesori mi-a lasat o impresie excelenta, era...fermecator, un artist si un gentleman desavarsit. Apoi, seara, la terasa, inainte de afisarea rezultatelor, domnul prof. universitar (azi e in continuare sef de catedra) m-a coplesit cu daruri, cu vin scump, cu o conversatie sclipitoare, cu de toate, mi-a cantat la pian etc. Noaptea m-a invitat la el in birou, sub un pretext oarecare. Acolo mi-a laudat prestatia de la examen, persoana, mintea, inima ... totul. Apoi mi-a cerut deschis ceea ce doar un homosexual poate cere altui barbat. S-a intamplat ca am reusit sa fug. Am picat examenul, care era unul de admitere... Astazi as fi fost, poate, regizor de teatru..... Nu-i bai!

As putea sa adaug alte si alte povesti. Reale, auzite de la amicii mei homosexuali.

Dumitru, fiul meu cel mare a fost deja agresat de un homosexual in scara blocului. Si avea doar 12 ani, fiul meu cel mare, pianistul... Noroc ca il invatasem sa dea cu pumnul si cu genunchiul, lucru deloc crestinesc, mea culpa...

Dumitru, in lumea in care traiesti tu nu exista nici Dumnezeu nici dracu. In lumea in care eu cred ca traim amandoi, se manifesta si Unul si altul. Doar tu nu vrei sa stii asta, probabil pentru ca nu ai inca un fiu care sa devina homosexual in timp ce tu militezi pentru drepturile omului, sau o fiica dornica sa se marite cu unul care il iubeste si pe vecinul ...

Trezeste-te omule!!!
Nu ii urasc pe homosexuali, insa ma tin cu mare, mare vigilenta la discutii cu ei. Resimt pericolul, nu numai fizic...

În prealabil postat de Dumitru73 (Post 503860)

iat faptul că instigă împotriva "pacatosilor" ce este?

În prealabil postat de DragosP (Post 503866)

Atât ai înțeles tu în 10 ani de legătură cu Biserica?

În prealabil postat de N.Priceputu (Post 503867)

@dumitru73:
Iar nu înțeleg, iartă-mă: cum poate Biserica să impună cum, cu cine și în ce fel? Doar pentru că spune ce este păcat și ce nu?

Asta seamănă cu supărarea copilului pe părintele care-i spune când greșește. Pentru în Biserică auzim cuvântul Tatălui. Și nu e nimeni obligat să-l asculte; doar cei care vor să fie fii.

Și iarăși, cum instigă împotriva păcătoșilor? Pentru că eu întotdeauna am auzit spunându-se la biserică: „Iubește-l pe păcătos; urăște păcatul!”