Nu ma pricep prea bine dar vad ca unul dintre reprosurile catolicilor ( desigur, cei fundamentalisti, nu astia openmainzi :) ) este tocmai faptul ca lipseste cuvantul impartasanie. Adica este unul din locurile prin care ei cred ca se strecoara dracul in sanul bisericii dvs. Un lucru care era clar inainte, acum lipseste.

Sfantul Parinte a promulgat concluziile sinoadelor din ultimii doi ani asupra familiei in Exortatiunea Apostolica "Amoris Laetitia". Un document care trateaza si alte probleme conexe familiei, asa cum sunt educatia copiilor, probleme de biotehnologie aplicata la om, etc.

Cipofobii catolicismului pot rasufla usurati: nici de data asta autoritatea magisteriala nu a schimbat nimic din Sfanta Doctrina.

Pe de alta parte, si acest document sufera de aceeasi boala a documentelor de tip "Vatican 2". O lungime a textului neintalnita in nicio epoca anterioara, un limbaj, pe ici pe colo (si anume in partile esentiale) ambiguu, mai degraba ideologic decat teologic, departe de claritatea si precizia scolastica. Un accent pus pe domeniul subiectiv, ca si cand realitatea nu ar fi ceea ce este, ci ceea ce e perceput ca fiind.

Comentand, intr-un interviu, documentul post-sinodal Amoris laetitia, Monseniorul Aillet, unul dintre episcopii traditionalisti din Franta (cu rodnice rezultate pastorale) declara, aproape poetic "Prin acest document, Sfantul Parinte ia la brat realitatea din teren".

Acuma, sa vedem unde o conduce. Presupunand ca realitatea din teren se lasa condusa la brat de Sanctitatea Sa.

Ehe... Dilema veche!
Constrans deopotriva de datul ontologic precum si de subiectivitatea receptarii si interpretarii, omul tinde sa se rostogoleasca cand intr-o parte cand in alta... Uitind prea des ca subiectul cunoscator face si el parte din realitatea (care poate fi, intre anumite limite/repere/determinari) cunoscuta.

As reaminti o idee curioasa: realitatea (indeosebi cea sufleteasca) este si functie a perceperii ei subiective. "Obiectul" cunoscut se intrepatrunde cu subiectul cunoscator sau invers... O anumita fluiditate a "realitatii" se datoreaza subiectului cunoscator.
Dumnezeu nu este doar un dat, ci si un modelat. Olarul Se lasa modelat si El, de insusi vasul pe care il modeleaza.

E riscant pentru cunoastere si fiintare, in general, sa deosebim radical obiectul cunoasterii de subiectul cunoscator. Aceasta tendinta analitica a gandirii, acest soi de bisturiu nemilos, se cere mereu amendat, imblanzit, transfigurat...
Realitatea este un proces in dinamica neincetata, asa incat orice fixare a ei se refera deja la trecut, la ceva care ar fi putut fi si acum dar care, iata, deja nu mai este. Decat ca informatie despre ceva, decat ca poveste...

Al catelea Sinod mai este si acest?

Ca la al 5-lea Sinod, crestinii ortodocsi din Egipt au spus: "Pa", noi nu mai ne dam pe tavalugul Sinoadelor. N-am plictisit.

Si uite ca totusi traiesc chiar daca nu au mai facut Sinod de 1500 de ani.

Care Impartasanie? Ca nu le dati numai trupul, sangele este numai pentru nobili.

Cu asta v-ati facut un mare dusman, Karlheinz Deschner.

Un om crescut in scoala catolica. Pentru ca a divortat si s-a recasatorit v-ati luat de el.

Atunci el a inceput o viata de studiu si a pus scris o serie de carti foarte bine documentete si pline de adevaruri.

De contestat la ce a scris el, nu are nimeni ce contesta pentru ca omul s-a documentat pana in fir de par. Doar propaganda mincinoasa impotriva lui si zicale de genul: pentru extcutii erau responsabili guvernantii laici.

No ca a supravietuit Marele Inchizitor.....cate sute de ani are?

Da Popii catolici sunt Necasatoriti si Nobili!

Mai nou si popii de la noi au inceput sa isi doreasca sa fie si ei nobili. De aceea atat schimbare.

Ion Pop, nu mai poluati si topicul asta cu marotele dvs., va rog frumos. Da? Se poate?

e doar un sinod romano-catolic, fara importanta pentru Biserica Ortodoxa