Inversunarea mea este asupra acelor persoane care doresc sa treaca drept foarte evlavioase si care mai bine ar crapa decat sa spuna cuiva "Iarta-ma, sora/frate, am gresit!" Si nu din complezenta, ci fiindca asa simte in sufletul pe care si-l doreste curatit de patimi.
Persoana respectiva nu cred ca figureaza pe numele real in forumul nostru, si am spus, chiar daca ar fi, nu impotriva persoanei am ceva, fiindca e posibil sa fie un om cu totul deosebit, ci impotriva acelora care se trezesc vorbind, dupa care foarte senin spun: "Ei si ce?" Pai daca e "Ei si ce?" pentru tine, atunci trebuie sa fie si pentru cei pe care ii blamezi pe foc-automat! Nu sunt singurul care constat asta. Nimeni nu te condamna si nimeni nu te judeca, in momentul in care tu insuti te recunosti un om slab. Dar cand ridici capul deasupra altora, mereu se va gasi cineva sa te puna la pamant. Nu fac rugby si invit pe oricine sa ma puna la pamant in cazul in care las cuiva impresia ca ma ridic mai sus decat imi este locul. De tine "m-am luat" fiindca vrei sa pari buna la suflet dar NU IERTI si NU-TI CERI IERTARE cand gresesti. Si nu ti-o spun sa te supar desi asta e efectul, ci fiindca asa as dori sa se comporte orice bun prieten cu mine in cazul in care ma contrazic!
Si-acu' iarta-ma, daca mai ai putere si mai incap pe lista aia luuunga pe care ai mototolit-o de tot!...

Moshule, insisti în greseală, si totusi te iert, că am inima largă. Să-ti fie de bine!

PS: nu vreau să par nicicum, sunt ceea ce sunt, pur si simplu. Si nu crăp deloc să-mi cer iertare atunci când e cazul.

Poate-i patimă, nu obicei...:65:

Nu, domnule, nu mint.

Mi se pare corect.

Nu te mai minţi. :)

Nu, nu se minte, ci spune adevărul. Garantez eu pentru ea (împreună cu alţii, probabil; de fapt e sigur).
Numai că unde e inimă largă trebuie şi o uşă pe măsură, bine păzită. Foarte bine păzită! Iar asta nu-i deloc uşor, uneori, după cum bine ştii, frate Ovidiu!...:)

Mda, carevasăzică si tu, Brutus.. :)

Problema nu e usa inimii, ci faptul că unii tin mortis să sară gardul.

Avea cineva o vorbă pe-aici: "Prietenii rămân prieteni. Cei care nu rămân... înseamnă că n-au fost."

Omul frumos în ziua de azi e cel ce urcă invers pe scară, înfruntând nu numai turma care coboară, ci si insultele ei! - Dan Puric

Un prieten adevărat nu-şi unge prietenul cu toate alifiile tocmai când acesta sare gardul. Asta nu înseamnă că nu mai rămân prieteni. :)

ps: din punctul meu de vedere tu ai sărit gardul (chestiunile private nu au ce căuta într-o discuţie publică), iar o "inimă largă" nu înfruntă într-un asemenea mod turma...acel citat este ca nuca-n perete dacă-l corelezi cu ultimele tale meseje.

Ştiu frate şi nu neg. Am încerat să tai puţin craca surioarei care vorbea se sine...înţelegi tu mai departe.

Aşa este. Mulţumesc. :)