Nicidecum, noi vorbim de cate picioare are zebra. Adica de un adevar, tu enunti alte propozitii adevarate. Noi vorbim de cele doua religii, e ca si cum tu ai spune ca musulmanii sunt 1,6 miliarde, sau ca musulmanii il au ca profet pe Mohamed, adica alte doua propozitii adevarate.
Ceea ce spui tu este din religiile orientale (exista chiar si o povestire de genul asta, cu un elefant), un adevar relativ.
Nu, "pentru ca fara obraz" ar fi mai exact spus. Tocmai ai exemplificat cum e cu superioritatea (in cazul tau fara sa se si bazeze pe ceva, de multe ori se cred superiori cei care stiu cel mai putin).

Noi nu trebuie sa demonstram nimic , trebuie sa marturisim .
Dumnezeu nu are nevoie ca cineva sa argumenteze ca El este cel adevarat ,pentru ca El stie ca nu exista alti dumnezei.
Credinta este atotputernica in ce ne priveste pe noi insine si total neputincioasa in ceea ce ii priveste pe ceilalti.
Toate aceste 'demonstratii' trebuie lasate in seama lui Dumnezeu insusi , caci El ne va da ce sa spunem .
Nu prin idei sau cuvinte il argumentam pe Dumnezeu,si mai ales nu prin combatere , ci prin credinta noastra lucratoare , si prin darul harului,care nu vine de la noi.
Sa respectam pe aproapele , sa marturisim pe Hristos , sa cadem cu aproapele si sa ne ridicam cu Hristos. Doar cazand cu el,cu aproapele ,in disperarea cautarilor sale, vom putea sa intelegem omul asa cum e , si sa binevestim Lumina care ne lumineaza in aceiasi masura pe noi ca si pe el .

Ratiunea nu il descopera singura pe Dumnezeu ,ci doar il pregateste pentru marea intalnire. Doar revelatia este aceea care il descopera .
Doar cand Dumnezeu vorbeste acelui om .
Vorbirea aceasta se poate face prin auzirea Cuvantului sau, prin vederea si gustarea slujirii sale, prin vederea harului in alti oameni ,in sfinti ,prin binele facut de cineva catre noi.
Tone de argumente nu pot indrepta un ateu,caci intotdeauna vor exista contraargumente in mintea sa, firesti atata vreme cat acesta traieste exclusiv in lumea gandurilor sale.
Ele au insa un rol benefic,sunt ca semintele aruncate,care la vremea potrivita vor incolti.
Declicul se produce insa numai prin revelatie,si prin convingere proprie ,printr-un har nestiut cu care Dumnezeu se apropie de acel suflet.
Oricat ne-ar exaspera pe noi un ateu incapatanat,Dumnezeu nu isi pierde niciodata rabdareA cu el , si ii trimite tot felul de semne,in chiar firea mintii lui chinuite, pana ce ,treptat , rolurile se inverseaza, si ateul alearga el insusi catre Dumnezeu.
Acum incep sa incolteasca toate semintele aruncte sub forma de argumente ,de alti credinciosi,pe vremea cand era un ateu convins.

Nimeni deci sa nu se mandreasca ca il cunoaste pe Dumnezeu,caci tot ce avem vine de la el .Singura noastra preocupare e sa fie sa il iubim pe celalalt , vazzand in slabiciunea si ratacirea aproapelui, propria noastra slabiciune
Asa cum Dumnezeu lasa oile cele sanatoase si pleaca pe munti pentru a gasi oaia cea pierduta ,asa si noi sa coboram pana la adancul indoielilor cele mai profunde ale celui ratacit ,pentru ca ,din mijlocul noroiului dipserarii, ajutorul sa nu vina de la noi ,ci de la slava lui Dumnezeu.
Cine se apleaca dupa aproapele sau in mocirla,chiar daca va cadea ,va fi ca o torta aprinsa ,caci va fi purtator al luminii in intunericul deznadejdii celuilalt.
Ateii suntem doar noi insine ,cei din urma cu ctiva ani,...

Nu vorbesc în numele tuturor dar la mine problema se pune în felul următor.

Există posibilitatea să existe un creator/dumnezeu? Posibil.

Este acel creator/dumnezeu cel descris de dogmele actuale? Categoric nu. De ce?
Pentru că nu există nici un fel de dovadă concretă și verificabilă care să susțină afirmațiile lor.

În acest sens pot zice că sunt agnostic la idea de dumnezeu, dar ateu la idea de un dumnezeu descris de dogmele actuale.


Nu este o prostie dacă stai să consideri varianta de „ateu” descrisă în dic. Oxford.
Rejectarea ideii de divinitate cade mai mult în antiteism, pe când ateism este lipsa de credință, astfel poți fi ateu față de dogmă sau mai multe.

Dar de ce ar fi nevoie de dovezi verificabile? Si cu ce le verifici? Simuturile crezi ca iti pot da ele puterea unui argument ? De ce cunoastrerea empirica ar fi mai de incredere decat cea prin credinta ? Logic,ambele sunt la fel de improbabile .
Mai degraba cred ca astepti sa fii impresionat cu ceva , nu neaparat sa primesti dovezi. Primirea dovezilor nici in matematica nu e la fel pentru toti.

Nu știu dacă să râd sau să plâng.

Tu poți să crezi ce vrei, dar aia nu înseamnă că este și adevărat, 2+2 va fi întodeauna 4 în baza 10 indiferent că tu crezi sau nu.
De ce cunoașterea empirică? Pentru că așa se stabilește un adevăr, tu cunoști vreun om de știință care se pune în genunchi și se roagă ca Teoria Gravitației să fie adevărată?

Sunt persoane care și în ziua de azi cred că pământul este plat sau că soarele se învârte în jurul pământului, aia înseamnă că este adevărat? Bineînțeles că nu.


Eu am nevoie de dovezi concludente, toți credincioșii din toate religiile și denominațiile din lume spun că versiunea lor este adevărată și toți au „trăiri personale”. Am mai dezbătut chestia asta aici, nu mai repet.

Matematica este universală peste tot în lume și timp. Teoria lui Pitagora este la fel atât în România, S.U.A., Franța sau în Grecia de acum 2500 de ani sau peste 1mil de ani.
Și dacă ar fi ca toată populația de pe pământ să dispară, următoarea specie inteligentă au să găsească aceași Teoremă și anume că suma pătratelor catetelor este egală cu pătratul ipotenuzei într-un triunghi dreptunghic.

Adevarul nu e neaprat empiric . daca esti in desert,nu te poti ghida dupa simturi ,caci te insala, precum fata morgana. La fel daca te droghezi sau daca estiu daltonist
Nu simturile dovedesc adevarul
Mai departe mergand,nici chiar logica nu e reperul ultim si absolut pentru adevar
Poate ca adevarul in sine,nu are nchef sa fie logic, sau cel putin nu in logica reductionista umana.
Adevarul ca un mar e rosu si cade cu o anumita viteza, nu e adevarul ultim si absolut al fiintei mele. Si eu pot stabili ca marul acesta e rosu si nu negru,ca si opricare alt om,dar nu acesta e adevarul care sa ma zideasca
Adevarul trebuie sa aiba valoare de zidire,de iluminare a eului, de fericire.
Cand Iisus spune Eu sunt Adevarul , nu dovedeste ceva anume,verificabil sau nu, ci uneste conceptul de adevarat/fals al logicii , cu promisiunea regasirii esentei sufletului nostrum "Caci ce I-ar folosi unui om daca ar avea toata lumea,si si-ar pierde sufletul sau "
Adevarul propus de Iisus,este adevarul meu, cel care ma lumineaza ma trezeste , imi arata sensul exsitentei mele.
E o altfel de intelegere a notiunii de adevar,superioara celei stiintifice.


.Dovada concludenta este dovada care pe tine te satisfice cel mai mult. Acum o vezi ca pe o dovada palpabila,cu timpul nu o sa mai vrei neaparat asta
De asemenea , faptul ca toti credinciosii afirma despre credinta lor ca este adevarata nu te impiedica sa desoperi singur adevarul .
Nu trebuie sa crezi ceva anume,prefabricat de altii,trebuie sa cauti singur ,si vei descoperi . Iisus de aceea este Adevarul , pentru ca El nu trebuie dovedit, ci El se descopera la un anumit moment al vietii cuiva . Nu tu gasesti adevarul,ci el te gaseste pe tine

Dovezile empirice sunt obținute prin observație, experimentare, repetiție etc. nu au nici o legătură cu simțurile, vorbești numai prostii.

?

Orice observatie (cognitie normala) are legatura cu simturile.

Daca nu este asa - exemplifica.

Doar cognitia suprafireasca le transcende. Insa si aceasta isi are sursa tot in observatia fireasca.

Un cercetător când îți observă o monstră sub un microscop nu trage concluzia după ce s-a uitat la ea, ci se folosește de unelte precum un analizator care să verifice acea compoziție.
Unelte care sunt obiective, cărora nu le pasă pe ce parte a patului s-au trezit sau că nu și-a băut cafeaua.

„Observație” are cu totul altă definiție în știință decât ce crezi tu.