Intradevar, in ziua de azi se gasesc multi nebuni, si avand la indemana si atatea mijloace tehnice moderne, pot face mult rau unei persoane- au fost si sunt nenumarate astfel de fapte de santaj sexual.

Oricum, tinand cont de patima extrem de grav pe care o are fostul prieten al initiatoarei topicului, tinand seama de faptul ca nu manifesta nici o intentie de a renunta la aceasta patima, si tinand cont ca o astfel de patima in mod evident afecteaza viata de cuplu si apoi de familie, si tinand cont ca nici o femeie care are o anumita demnitate si respect de sine nicioadata nu va practica acele perversiuni sexual (sexul oral, etc), decizia luata de initiatoarea topicului cred ca a fost una corecta si justa!

Bine cu forta nu se poate face, si nici dragoste cu sila nu poate exista.

Serios, esti chiar atat de lipsita de optiuni incat sa mai insisti pe ideea asta?

Roaga-te pentru el, chiar daca nu e de acord (desi probabil nu o sa tina mult, ai sa-l uiti repede) si vezi-ti de drumul tau.

Daca aveai doi canditati, dintre care unul cuminte, cu bun simt, credincios si individul asta, pai la asta ii intorceai spatele la asta de mult, fara prea multe rugaminti si explicatii.

Eu nu inteleg pana la urma pentru ce anume ti s-a pus pata pe el, e totusi o persoana inteligenta, e milostiv, harnic, ceva ceva care sa spuna ca merita insistat si poate fi scos din patimile lui?

Sau doar e frumusel si smecheras iar pentru gradul tau de maturitate afectiva e suficient?

Vezi ca urmatorul s-ar putea sa nu aiba patimi atat de evidente si grave, dar sa fie tot o belea si daca ai sa judeci la fel de superficial si apuca sa-ti puna inelul pe deget, te-ai ales cu belea pe viata.

Paralela ta este total inapropiata.

De unde iti vin si tie perlele astea..nu stiu.
Probabil stai prea mult cu nasul in televizor si tabloide.

Si sa nu uitam barfele alea asa..."intre fete", la fel de "cultivate".

Mai pune mana pe o carte daca vrei sa intelegi oamenii, daca ramai la tiparele din telenovele..

Ai uitat să adaugi: „și sfântă (doar) în biserică”, să fie întreagă ipocrizia

Si tu stai la barfa cu fetele?

Nu, fată! Doar mă mâncau puțin degetele :)

Cred ca lumea. Mai intai.
*
Ai spus bine ce-ai spus, evident. Nu te astepta sa fii aprobat, ca urmare, de lume.
Si nu uita ca si tu faci parte din lume, inca...

Ca sa nu deschid alt topic, scriu aici.
Este pacat sa parasesc pe cineva drept iubit, daca observ dupa cateva luni de relatie ca nu ma potrivesc cu el? Ca prieten l-as tine toata viata langa mine, insa mai mult, nu stiu. In aceste luni nu mi-a placut modul lui de comportament si greseala a fost ca am plans constant si astfel, usor-usor s-a tot rupt cate ,,ceva" iar apogeul a fost in Vinerea Mare cand dupa modul in care mi-a vorbit am simtit ca s-a distrus tot si am devenit destul de indiferenta fata de el. A observat schimbarea mea si acum incearca sa repare ceva dar... ma gandesc la viitor... daca acum nu mi-a placut ce a facut, imi va placea pe viitor? Oare un om se poate schimba asa rapid sau e doar de fatada ca sa nu ma piarda? Este extrem de loial, sincer, binevoitor cu toti si spune ca ma iubeste enorm, dar nu stiu insa si cat de curat avand in vedere modul sau de exprimare.
Am facut un efort de imaginatie in doua directii. Pe de o parte, daca imaginez o despartire, ma simt vinovata ca nu ii acord sansa de schimbare, ca l-as baga in depresie si ca mi-as pune pe toti cei din partea lui in cap. Pe de alta parte, daca imi imaginez ca ma voi casatori, ma gandesc ce viata va urma.... el vrea distractie, eu prefer activitatile linistite, el are anumite viziuni, eu altele si lista de elemente contradictorii poate continua si... de cand ne-am vazut prima data am un sentiment ca gresesc si nu imi dau seama cu ce, plus ca nu ma mai simt la fel de curata ca inainte sa fiu cu el. Si ma mai gandesc ca la fel cum am plans eu, probabil si pe el l-am suparat si nu vreau sa ii fac asta niciodata, mai bine ma simt eu rau decat el.... poate nici el nu e multumit de mine si nu vreau mai tarziu reprosuri. Nu am mai avut niciun iubit inainte de el, asa ca nu am experienta, nu stiu ce sa fac. Mi-as dori sa nu mai exist!! Am capatat repulsie fata de baieti si nu mai vreau sa am relatii niciodata.
Cum pot sa imi dau seama daca intr-adevar este vorba de nepotrivire sau pur si simplu, pretentiile mele sunt mult prea ridicate? (am foarte mari pretentii in ceea ce priveste un viitor sot... cer chiar lucruri imposibile unui baiat, cum ar fi sa nu injure, sa nu se uite dupa fete, sa nu imi vorbeasca pervers, sa mearga la biserica regulat, sa pastreze curatenia trupeasca si pe cea sufleteasca, etc)

Nu vreau sa ma pronunt la primul subiect, la acesta in schimb cred ca pot sa spun asa 50% ca baiatul pe care-l cereti nu este foarte in voga ca sa zic asa.
Adica probabil e detestat atat de proetenii prietenului dumneavoastra cat mai ales de fete prietenele dumneavoastra. Deci destul de greu sa coexiste asemenea personaj. De altfel chiar dumneavoastra ati fost vrajita de tabara opusa. Credeti ca baiatul acela cuminte, destept etc trebuia sa astepte in speranta ca o sa va schimbati optiunile in cativa ani?