Ar mai fi un aspect si anume ca exista diferenta mare de perceptie a credintei intre un barbat necatehizat si o femeie credincioasa, fara a fi eminamente ostil credintei.

Practic ar trebui evaluat si acest lucru pe langa daca e botezat ortodox, e educat, are adictii si daca-i plac copiii, ce parere are despre copiii cu handicap, are cruzime sau ticalosie in fata celor care par slabi, cum se raporteaza la Biserica are un minim respect, vrea casatorie la Biserica, respecta pe oamenii care postesc.

Spun de criteriile de mai sus, deoarece s-ar putea sa mai exista oameni care orbecaie credinta la inceput si fara sa stie din atitudinea lor buna se sincronizeaza cu unele aspecte ale Bisericii si au potential sa creasca in credinta, ei au o sansa sa vina la credinta prin sotie.

Trebuie urmarit si potentialul de credinta, raportat la educatie si trasaturi de caracter.

Da este ortodox, de ce nu ar fi, conceptia radicala e impotriva placerii din viata de cuplu care e doar o picatura in ocean avand in vedere provocarile din viata de familie care il asteapta pe fiecare, daca oamenii isi iau in serios responsabilitatile de cuplu de la asigurarea existentei, marginalizarea din partea celor din clase sociale superioare, cresterea copiilor, gospodarirea pana la relatia cu parintii celuilalt

Cred ca platesc inzecit sotii in incercari si greutati, fata de bucuriile conjugale, ori daca lasa sa vina si copiii deja egoismul se diminueaza pentru ca daruiesc la randul lor.

Vorba parintelui Necula cand urca spre 40 febra baiatului sau cand i s-a administrat un vaccin gresit fetei sale, trecea prin stari si framantari crancene, nu se oprea din rugaciuni si psaltire.

In familiile crestine unde e bunastare materiala dar fara copiii iarasi sunt niste dureri si uneori chiar reprosuri la adresa lui Dumnezeu.

Ar mai fi si disfunctionalitati si deviatii de comportament care pot ingreuna o viata de cuplu, plus o stare psihica precara poate la asta s-ar referi cercetarea, nod in papura se va gasi oricarui om.

Bineinteles ca e de apreciat si de luat in calcul, o persoana cu inclinatie spre credinta dar insuficient catehizata. Cred ca mie imi este doar incercata credinta putin...

Cred ca vorba de felul incare facem alegerile. Si daca tu critici acest proces, sa stii ca nu e nimeni impotriva ca altii sa se ia sa se casatoreasca cu prima/primul iesit in cale daca asta vor. Dar sunt si altii care isi pun intrebari cam care ar fi criteriile in casatoria ortodoxa. Nu prea am fost incantata de baietii care nu le au cu credinta. Acum fiecare alege pt el.

Vorbesti de normalitate. Pai pt unul e normal sa lase sa se nasca toti copiii care vin, pe cand pt altul e 'de la sine inteles' ca o sa aiba doar 2. Daca vorbim de normalitate in ortodoxie, atunci vorbim deja de chestii mai clare, si raspunsul e evident.

Foarte corect dar din pacate sunt exceptii care mai degraba confirma regula: fara o credinta autentica, oamenii cad in cele mai de jos ale pamantului..

Nici pentru cei care se considera credinciosi o viata morala in toate detaliile vietii de zi cu zi, nu e din cale afara de usoara,

Tie asa-ti place sa crezi si-atunci nu te intereseaza Scriptura, ci firea(ca-i firesc).
Monahii isi neglijeaza firea trupeasca supunand-o catre firea duhovniceasca.

Noi suntem niste inconstienti ingeri cu chip dumnezeiesc si trup omenesc, dar nu ne place sa lucram la asemanarea cu Dumnezeu si ne pacalim ca suntem oameni vrednici.

Da- dar nu putem fi toti monahi! Nu poate exista o societate omeneasca, un stat sau o comunitate umana in care toti oamenii sa se calugareasca! Cineva trebuia sa lucreze si in fabrici /industrie, cineva trebuie sa lucreze si pamantul, cineva trebuie sa lucreze si in transporturi si telecomunicatii, cineva trebuie sa lucreze si in politie/armata/servicii de informatii, etc!

Altfel nu poate fi conceputa existenta unui stat modern.

Iar fara casatorie, si familie, fara nasterea de copii, societatea si specia umana ar disparea fizic!

Nu cred ca a spus nimeni aici pe forum ca relatiile dintre soti sunt pacatoase ,desigur daca nu se facea referire la relatiile din post ,zile de oprire,perioada ciclului si alte referiri la curatie(gravidie, boala,etc).


Da,de acord suntem pacatosi si facem pacate la tot pasul,dar nu este de dorit sa avem o atitudine laxa fata de acest aspect al firii umane,sa nu ne delasam cu usurinta ca si asa suntem coruptibili si sa facem mai multe.
Daca avem cateva kilograme in plus,continuam sa ne imbuibam consolandu-ne ca si asa suntem grasi?

Nu este productiv sa ne consolam ca suntem pacatosi ci sa fim vigilenti sa nu facem pe acelea care puteau fi oprite cu oarecare control de sine/vointa.

Oricum,preotii mai trec cu vederea relatiile maritale in post ale cuplurilor tinere,prospat casatorite,cu hormoni vijeliosi...dar la cuplurile adulte,care s-au mai linistit, spre 50 de ani asa...nu vad o problema in a nu putea sa se infraneze pt perioada de post sau inainte de Sf.Liturghie,sa fie mai linistiti.
Este in natura lucrurilor oricum.

Monahi, nemonahi, in stat sau in afara lui (?), fapt e ca transmiterea ereditara a caracterelor e o mare enigma. Probabilitati, nenumarate influente iar in final e de crezut ca-i chiar Degetul Domnului pe acolo.
Einstein, am auzit, era destul de lamurit cu problema asta.
Cand prima lui dragoste l-a intrebat, entuziasmata de aburii geneticii ei blondine, "Iubi, iti dai seama cum va fi pruncul nostru daca va mosteni inteligenta ta si frumusetea mea?", Einstein i-ar fi replicat: "Dar daca va mosteni frumusetea mea si inteligenta ta?..."

Slava Domnului!, ca asta nu e blestem ci binecuvantare!
Si este asa, macar in sensul ca prin acest mesaj Dumnezeu statorniceste femeii (care oricum se aratase debusolata din fire - vezi treaba cu neascultarea si aplecarea cugetului spre scorniri serpesti) un drum sigur catre fericire si mantuire. O pune, adica, pe Eva, in contact cu drumul spre Casa, spre a nu rataci iarasi. Ii arata solutia!
Dar Eva, oh, Eva... a uitat si asta, se pare.
Iat-o, inca si azi, dupa doua milenii in Biserica: inca mai zice ca Tatal nostru a blestemat-o.
Nu voieste in ruptul capului sa accepte, cu recunostinta, ca a fericit-o!