@ Tomita

Eu unul cred că, dacă îți dorești, poți fi în categoria celor care nu mai așteaptă nici o mângâiere de la lumea asta. Nici măcar pe cele lipsite de vină cum ar fi bucuriile unei căsnicii ori ale altor lucruri care mângâie fără să implice păcat. Cei care fac parte din această categorie au o ocazie cu totul excepțională de a se da cu totul în mâna lui Dumnezeu și de a Îl urma cu toată ființa lor pe acest drum

@ VladCat

"Eu unul cred că, dacă îți dorești, poți fi în categoria celor care nu mai așteaptă nici o mângâiere de la lumea asta."...Este un indemn la deznadejde?
Nu am motive.
Am drumul meu...doar ca nu vreau sa ma casatoresc...poate o sa ma lase parintele duhovnic la manatire intr-o zi...cand este momentul potrivit.

Nu obisnuiesc sa indemn oamenii la deznadejde...cel putin nu constient. Mesajul meu se vroia o incurajare. Cei care nu asteapta mangaieri de la lumea asta sunt mangaiati de Dumnezeu. Toate cele bune!

E uimitor cum mai mereu poti invata cate ceva..

De "casatoria alba" auzisem, dar parca nu-mi vine sa cred ca s-a inventat si "calugaria alba".

Mie imi cam miroase a sminteala.

eu nici de "casatoria alba" nu auzisem.

Sa imi fie cu iertare ,ca voi posta aici!Am vazut o disputa...,care m-a mirat.Au nu stiti ca omul este barbat si femeie.Asa l-a facutDumnezeu!lar zic cu spaima;au nu stiti ce inseamna curatie in casatorie?Voi incerca sa ma adaptez la limbaz direct!Curatie in casatorie nu inseamna ca cei doi sa nu aiba relatii sexuale ,ci sa nu nu se insele unul pe altul intretinand astfel de reatii cu alte persoane.Sotii care pazesc monogamia traiesc in curatie(evident respectand posturile,si alte randuieli).Si mai larg curatia intima inseamna sa nu ai nici un fel de relatii sexuale in afara casatoriei!

Acum sa vedem ce este casatoria!Este implinirea unei porunci a lui Dumnezeu:inmultiti-va.Deci cei doi care se casatoresc vin in fata lui Dumnezeu si se angajeaza,ca barbat si femeie fiind sa fie un singur trup devenin un om!Si ca sa nu fie ca animalele, care se impreuneaza care unde pot,cer de la preot sa lege aceasta unire cu puterea lui Dumnezeu.Pt ca prin punerea mainilor arhiereul ii da preotului puterea de a lega aceasta unire intr-un om religios unic si neimpartit.Arhiereul are aceasta putere prin succesiune apostolica.

Acum ce se intampla cu pesoanele care nu se pot casatori din varii motive.Acestea nu sunt oameni duhovnicesti,ci ar fi un fel de rebuturi.Dar creatia lui Dumnezeu nu poate fi rebutata din start si irevocabil(si cei casatoriti pot fi rebutati din vina lor daca nu se caiesc,etc).Atunci s-a randuit ca acestia din urma sa aiba sansa de a deveni ingeri in trup!Fiecare fiinta umana are dreptiul sa isi aleaga drumul!(Evident si sa raspunda pt ce a ales).Calugarul este o persoana care a ales de buna voie sa devina inger intrup renuntand la placerile vietii de mir.Dar si cei care de nevoie nu se casatoresc pot duce aceeasi viata de renuntare la plcerile lumii si a sluji lui Dumnezeu ca ingeri in trup!Dupa ce si-a cescut copii si i-a pus la casa lor,fiecare are datoria de a trai ca inger in trup.Si iata destul temei pt calugaria alba(desi eu cred ca ar trebui numita altfel o astfel de vietuire).Nici un preot nu poate oficia o casatorie excluzand nasterea de prunci trupesti.Un preot care ar binecuvasnyta doar nasterea de fii duhovnicesti comite sacrilegiu si trebuie caterisit fara nici o discutie suplimentara(fii duhovnicesti ,,naste duhovnicul''!

Si eu sunt interesata de subiectul "Calugaria alba" si as fi foarte recunoscatoare daca as gasi informatii, articole, opinii.
Cred, dar nu pretind ca as avea dreptate, ca un om care nu mai este casatorit, dar a trait in lume si mai are niste responsabilitati de dus la bun sfarsit, cum ar fi cresterea copiilor, obligatii materiale incepute, parinti bolnavi sau alte sarcini importante, poate merge cel putin temporar pe calea aceasta a calugariei albe, cu perspectiva de a se retrage ulterior intr-o manastire.

Mă tem că nu asta înseamnă curăţia în căsătorie... Nu doar atât!
Gândiţi-vă că mulţi nu curvesc în afara căsătoriei, ci înlăuntrul ei. Şi nu, nu prin practici din zona a ceea ce s-ar putea numi perversiuni de tot felul, ci printr-o perversiune mult mai adîncă, a sufletului...
Curăţia în căsătorie cred că înseamnă a nu mai fi loc de altceva în sufletul tău, atunci când te raportezi la soţ/soţie, decât de iubire (cu miile de faţete ale acesteia). Orice amestec al vreunui ingredient străin în "pasta" iubirii este necurăţie. Se întâmplă, de pildă, ca soţul să îşi invidieze soţia (sau invers) pentru ceva. Aceasta este deja necurăţie! Se mai întâmplă ca unul să îl preseze, egoist ori nerăbdător, sau să îl manipuleze pe celălalt. Aceasta este deja necurăţie! Şi mult rău face vieţii de familie.
Bărbatul să îşi iubească soţia iar soţia să asculte de bărbatul ei. Aceasta este curăţie!

Bune nuanţări....

Dar şi Rătăcitorul are dreptate, acela e tiparul curăţiei în căsătorie, atâta doar că totul porneşte de la iconomia sufletului şi a minţii, nu se referă numai la adulterul concretizat în trup. Fidelitatea, neviclenia, refuzul rătăcirii, înfrânarea dorinţei insidioase de a evada din rutină într-o neleguire la fel de gravă ca şi uciderea de om.
La fel, băieţii şi fetele care încep o relaţie, apoi se căsătoresc, având deşeuri afective din legături precedente şi ajung în faţa altarului, minţindu-L pe Dumnezeu în faţă, ca pe ultimul borfaş.
Astfel de păcate se plătesc scump încă din această viaţă. Scuza noastră preferată, "neputinţa", nu are nici o valoare. Pocăinţa se primeşte, desigur, dar după ce-ţi plăteşti datoria până la ultimul bănuţ, plus o dobândă consistentă. Moneda acestei tranzacţii se numeşte "durere".

Rândurile de mai sus nu sunt rezultatul unor investigaţii livreşti sau meditaţii filozofice personale. Lucrurile acestea le-am aflat din experienţa pastorală a unor duhovnici destoinici. Iar cazurile sunt foarte multe. Dacă săpaţi mai adânc la temeleia tragediilor personale sau ale altora, daţi de ele numaidecât, ambalate în poveşti specifice de viaţă. Slavă Domnului, sunt duhovnici care ştiu deja unde să caute focarul răului, reuşind să mai limiteze proporţiile dezastrului. Dar consecinţele sunt grave, nu vă jucaţi cu mânia lui Dumnezeu, ucigând sufletele altora!

Hic abdera!
Dumnezeu iarta. Si viaza in om. Si il fericeste.
De voieste si omul. De s-a bucurat in sinea lui, deja, de moartea pacatului.