Adrian, cred că realizezi că nu rezolvi nimic aici, noi putem exersa lătratul la lună. :)

Cam da. Din pacate. Daca ar afla ca, fereasca Dumnezeu, duhovnicii lor deschid Scriptura, nu ar fi din cale afara de socati. Adica nu indeajuns sa ii dea in git. Mergem ca pina acum, ca, vorba lui Catalin, si pinaa cum s-au mintuit oameni.
Numai ca pacatul neconstientizat sau uitat este iertat. Cel de care esti constient...hm, trebuie o lepadare constienta de acel anume pacat. Adica, un credincios care habar nu are pe ce lume traieste, abia isi tirie zilele, dar merge la biserica, no matter what, e iertat, dar unii care zic "ba, nu e mare problema, sau e o prob alma care e echivalentul liturgic al pardoselii bisericii" (vorba lui Catalin), s-ar putea sa aiba surprize.
OK, o sa declar topicul inchis.

Păcat că Pruteanu nu este episcop. Probabil nu-l fac episcop, că apoi le dă de lucru. :)

Mai bine aşa, fiecare este obişnuit cu un anumit tipic, îţi dai seama că este greu să-i schimbi optica, mai ales că la el în parohie nu o să se întâmple nimic.

Exista boala asta in Romania ca oricine vrea sa reformeze orice. Asa s-a intamplat si in Educatie si in Justitie si in multe alte domenii. Si uite unde am ajuns, ieri la olimpiada scriau aia despre OUG 13. Probabil ca daca s-ar fi pornit reforma mai devreme, s-ar fi amintit despre OUG 13 si la liturghie. :21:

Pai sa-l faca aia de la Maskva. Nu e sub jurisdictia lor ? :p

Tu nu cred ca stii despre ce e vorba, am explicat pe celalalt topic. Ovidiu repeta ce spune parintele Pruteanu, doar nu credeai ca a observat asta pentur ca a fost atent la Liturghie. Iar parintele Pruteanu copie doar ce a spus un sfant colivar. In schimb tot parintele Pruteanu critica acea carte scrisa de Schemann si de unde a luat ideile diac. Ica.
Iar pe parintele Pruteanu (care oricum spune multe lucruri gresite, nu stiu cum il fac unii idol pe un parinte oarecare din Portugalia) nu il aprob sau dezaprob eu, Biserica a hotarat de mult ca acel lucru e bun si nu e parintele mai mare decat sfintii care au beneficiat de aceeasi Liturghie si nu au avut nimic de zis. Biserica este aceeasi in fiecare secol, si atunci cand nu exista Liturghia sf. Ioan si acum, e perfecta in tot timpul. Biserica schimba si imbunatateste unele lucruri, asa cum, de exemplu, nu se mai tine postul negru, dar se spovedeste inainte de impartasire.
Am incredere mai mare in Biserica decat in ce spune cate un reformist.

Eu vorbesc de lucruri văzute şi trăite. Totuşi, nu pot abţine să nu amintesc de faptul că aiurelile astea le putem întâlni la Essex, în Sfântul Munte, în mănăstiri de la noi din ţară (eu cunosc 4 mănăstiri). Sunt susţinute de Părinţi precum: IPS Siluan al Italiei, IPS Serafim Joantă, Rafail Noica, Petru Pruteanu, Ioan Ică, Marian Vild şi mulţi alţii. Biserică nu este numai aceea de peste drumul tău.

Cum am spus, sunt doua lucruri diferite, ceea ce spune parintele Pruteanu (care repeta ce spunea un sfant colivar) si ceea ce spun unii care vor refornarea Liturghiei (printre care si diac. Ica), influntati de acea carte a preotului rus.
Parintele Schmemann spune de reintoarcerea la Biserica primara, o conceptie evident protestanta, gresita, asa cum observa chiar parintele Pruteanu: http://forum.teologie.net/viewtopic.php?t=1252#p11159
"Schmemann nu precizează ce înţelege el prin "Biserică primară". Dacă e să revenim la "Biserica primară", atunci trebuie să ignorăm 99% din textele noastre liturgice, inclusiv cele ale Liturghiilor Sf. Vasile şi Sf. Ioan, precum şi dezvoltarea absolut firească prin care a trecut cultului Bisericii în epoca Sinoadelor Ecumenice. Deci ideea de "Biserică primară" poate fi chiar foarte periculoasă în acest context!"

Parintele Serafim Rose si parintele Mihail Pomazanski despre reformismul liturgic. http://www.cuvantul-ortodox.ro/2012/...der-schmemann/
Citez: "Argumentele cărtii se păreau Părintelui Serafim mai curând protestante decât ortodoxe. Abordarea subiectului de către Pr. Alexander incerca intr-adevăr să urmeze liniile sus-pomenitei „mişcări liturgice” din protestantism şi romano-catolicism.
Incercând să depăşească „robia apuseană” a liturgicii ortodoxe, Pr. Alexander, spune Pr. Serafim, „a devenit el insuşi robul ideilor raţionaliste protestante privitoare la teologia liturgică”, bazându-se in critica Tradiţiei ortodoxe pe izvoare, ipoteze istorice şi metodologii apusene, heterodoxe.
Asemeni invăţaţilor protestanţi şi câtorva romano-catolici moderni, el pune intr-o lumină indoielnică schimbările petrecute la inceputul epocii constantiniene privindu-le nu ca pe nişte noi forme de exprimare a aceleiaşi evlavii, ci mai curand ca pe o reformare a interpretării slujirii şi ca pe o abatere de la spiritul si formele liturgice timpurii.
Natura adevărată şi „eshatologică” a slujirii, spune el, a fost parţial acoperită de „evlavia misteriologică”, ca şi de „individualismul ascetic” provenit mai ales din monahism."