Eutanasia nu este niciodata permisa.
Dumnezeu hotaraste atat inceputul cat si sfarsitul vietii fiecaruia.

Ea,este permisa, de om, in libertatea prost inteleasa pe care a folosit_o asa cum a vroit. As-i mai adauga totusi ceva, pe care multi ,din pacate, o trece cu vederea:faptele noastre potrivnice semenilor nostri ce reprezinta o eutanasie lenta dar tot ucidere reprezinta. Sa fiu mai explicit , ma refer la saracirea si exploatarea fizica, emotoniala, a celor din jur, ducand la vlaguirea efectiva a celor in cauza. Sunt fapte premeditate, mult mai grave, avand un cinism greu de imaginat. Imbuibarea unora, in deprimentul altora. Nepasarea fata de saracia si suferinta celor din jur. Astea sunt crime cu premeditare, o eutanasie lenta a celor ce trudesc pentru cei imbuibati ce-si cheltuie averile pentru desfranare, conducand lumea dupa bunul plac. Scadenta va veni pentru fiecare in parte, mai devreme sau mai tarziu, dar va veni.

Cristi tu ai mare dreptate in ce spui insa sa nu deviem de la definitia acestui cuvint...

Eutanasia este adminstrarea RAPIDA, nu LENTA, a unui preparat medicamentos ce are ca scop scurtarea suferintei UNUI MURIBUND in MARE SUFERINTA

...scurtare de ordinul minutelor sau chiar a secundelor

Eutanasia nu este permisa.Cine are dreptul sa ia viata unui om pe care Dumnezeu a creat-o.Dumnezeu este cel care da viata si cel care o ia la timp stiut numai de el.Fie ca unul trece prin momente groaznice,fie ca nu are probleme,nimeni nu are dreptul asupra vietii lui decat Dumnezeu.
Este cel mai mare pacat facut de o fiinta umana,acela sa iei viata cuiva.Nimeni nu are acest drept si niciodat nu va simti parfumul raiului cel care face asemenea lucru.Ganditi cand vorbiti pentru ca pacat se face si cu gandul nu numai cu fapta

Da Cozia, ai perfecta dreptdate, numai ca eu am gasit prilejul sa-mi vars oful, vorbind de eutanasierea lenta a miliarde de oameni , ce slugaresc pentru cateva zeci de milioane de imbuibati si care, tot acesti imbuibati prin nesimtirea si nepasarea lor au distrus mediul inconjurator, Planeta insasi. Cat priveste eutanasia medicala, ea, este o crima copiata dupa metodele si experientele naziste, care au experimentat prima data metoda eutanasiei. Deci: crima! ! !

Alinarea in suferinta, este rugaciunea , credinta si dragostea in Hristos ! " STRIGATI MAICII LUI DUMNEZEU TOTI OAMENII CREDINCIOSI SI CUCERNICI. RUGATI-VA EI CU EVLAVIE SI BUCURATI-VA DE FATA EI CU BUCURIA DUHULUI. APROPIATI-VA DE EA CU INIMA BINE SUPUSA SI IN UMILINTA INIMII. PLECATI-VA GENUNCHII IN FATA SFINTEI INCHIPUIRI A FETEI SALE, CARE LUMINEAZA CU HAR CERESC. SA FIM CURATI CU INIMA SI EA NI SE VA INFATISA CU PACE SI CU LINISTE. IAR DE LA CINE IMPARATEASA CERULUI ISI VA INTOARCE FATA SA, DIN PRICINA IMPIETRIRII INIMII SALE NEPOCAITE, ACELA NU ARE NADEJDE DE MANTUIRE "(din Psaltira Maicii Domnului-Psalmul99-Catisma a treisprezecea)

M-au impresionat cateva randuri din cartea ,, Mantuirea pacatosilor" de Agapie Criteanul in care se vorbeste despre experimentarea chinurilor vesnice. Cel care doreste eutanasia poate fi indemnat sa tina mana deasupra flacarii unei lumanari. Unul ca acesta cum va suporta focul vesnic daca nu poate sa-si tina mana aproape de flacara mai mult de cateva secunde?

Bunica mea, Dumnezeu s-o odihneasca, s-a chinuit cu o tumora la gat. O auzeam oftand si chinuindu-se dar se ruga tot timpul (am cartea ei de rugaciuni cu foile rupte de atata citit). numai Dumnezeu stie ce o fi fost in sufletul ei.Tumora care crestea tot timpul nu o lasa sa manance si sa respire.
Mama mea, plecata si ea la Domnul, a stat tot timpul langa ea si a suferit cu ea pana la capat.
ma bucur ca nici una nu a renuntat! asa, pot astazi sa mi le amintesc pe amandoua cu mult mai multa bucuriesi dragoste, cunoscand jertfa lor si avndu-le ca exemplu.
oare nu este mult mai bine sa suferim cu cel apropiat al nostru , pana la capat, decat sa curmam (cu ce drept? cu "dreptul" de a trai confortabil si fara griji?) suferinta unui aproape al nostru care il poate salva?

iar aceasta suferinta si jertfa ajuta nu numai lui, ci si celor apropiati lui, asa cum mi-au ajutat si mie. cata implinire se poate gasi intr-o suferinta impartasita si traita cu gandul la Dumnezeu!

imi place ce ai scris antoniap si mabucur ca mai sunt si astfel de oameni.

Sa ne rugam sa nu ne dea Dumnezeu poveri si dureri mai mari decat cele pe care le putem suporta. Ma gandesc la Sfantul Grigorie Decapolitul si la alti sfinti care inainte de a muri au avut parte de chinuri pricinuite de boala. S-ar mai vorbi astazi despre ei daca in ultimii ani ar fi facut voia celui rau si ar fi acceptat sa moara in chip stupid lasand diavolul sa-si bata joc de ei?

Unui om sa i se faca o injectie si sa moara asa ca un caine? Si sa se lipseasca de cea mai mica sansa de mantuire, la fel ca si Iuda? Doamne, ai mila de noi si nu ne lasa sa gresim astfel!

Sa ne rugam sa nu cadem prada deznadejdii in acele momente pentru a cantari bine ce e mai de folos sufletului nostru. Cel rau se lupta pana in ultima clipa sa ne atraga la pacat. Si inca ce pacat! Doamne ajuta-ne sa avem parte de un sfarsit crestinesc!

Ca instrument si mijlocitor prin care Dumnezeu lucreaza, medicul este dator sa aline suferintele, dar nu are dreptul sa grabeasca intentionat procesul natural al mortii.