La un moment dat, la un mare sinod ecumenic, s-a ridicat intrebarea: “Care este cea mai mare virtute?”. S-au dat tot felul de raspunsuri precum credinta, iubirea, bunatatea, etc. Un singur om statea tacut de-a lungul discutiilor, fara sa aprobe, sau sa respinga sau sa propuna. Acel om era Sf. Antonie cel Mare. Intrebat de ce tace la final, acesta a luat pe rand fiecare din valori si a aratat ca, spre exemplu, credinta dusa la extreme poate deveni fanatism sau habotnicie, dragostea dusa la extrem poate deveni posesivitate si asa mai departe. “Si atunci care este cea mai mare virtute dintre toate?”, au intrebat sfintii. Si a raspuns Sfantul Antonie cel Mare, cu intelepciune: “darul deosebirii si dreapta socoteala”, adica abilitatea de a discerne extremele si a alege calea de mijloc cu cat mai putine compromisuri

N-a zis cumva ca pacatul cel mai apropiat? shi nu calea de mijloc prin care se presupune ca ai face compromisul... Dreapta Socoteala nu este un compromis cu patimile... Parinele Arsenie Papacioc a spus ca asta a zis sf Antonie cel Mare, ca cel mai mare pacat shi cea mai mare patima este pacatul cel mai apropiat de tine, in care te zbatzi, pe care il faci... precis o fi zis de dreapta socoteala dar nu in felul in care o explici dumneata... ci calea prin care reushesti sa nu pacatuieshti shi sa nu cazi in niciun pacat, iubind shi smerindu-te, cu ajutorul lui Dumnezeu bineintzeles...

vsovi vb de lucruri separate Tu scrii despre pacat si eu despre virtute. Intrebarea era care este cea mai importanta virtute Intrebare la care Antonie cel Mare raspunde ca e dreapta socoteala (o numeste imparateasa faptelor bune)


Cum ai dedus din ceea ce am scris ca eu explic dreapta socoteala drept compromis cu pacatul? Eu am scris despre virtuti care fara dreapta socoteala isi pot pierde din valoare asta e idee.

de aici domnule:
"adica abilitatea de a discerne extremele si a alege calea de mijloc cu cat mai putine compromisuri"
adica dumneata prin extreme intzelegi ceva rau, extremele sunt shi bune, sa te smereshti cat de mult, sa iubeshti, sa te sfintzeshti, sa posteshti, sa te caieshti, sunt extreme pozitive...
iar in loc de drepta socotintza care te ajuta sa ramai pe cale shi sa mergi cu incredere pe ea spui de "calea de mijloc cu cat mai putzine compromisuri", ca shi cum compromisurile ar putea sa existe, ar fi de tolerat, ar fi neglijabile... mai mici sau mai mari, ca shi cum ne-am intzelege pana la urma cu indulgentza doar ca sa realizam ceva, ca shi cum ai zice calea de mijloc pt ca scopul scuza mijloacele, dar eu asta ziceam negand ce spuneai dumneata, shi anume ca dreapta socotintza te ajuta sa ajungi la desavarshire dar fara niciun compromis, adica fara a cadea in nici o ispita, in nici un pacat apropiat, shi nu prin a face compromisuri cat mai putzine ci daca este cu putintza, atunci niciunul dar avand la baza iubirea, smerita smerenie, ajutor de la Dumnezeu... deci este shi aceasta o extrema buna, ca shi celelalte...

o cale de mijloc o potzi avea inschimb intr-o cearta, intre manii shi manioshi, cand preferi sa lashi de la tine ca sa nu te indreptatzeshti, cand cautzi sa gaseshti maidegraba iertarea shi impacarea decat cine are dreptate, cine shtie mai bine, cand cautzi sa nu lashi sa excaladeze scandalul...

extremele nu sunt bune nici cand este vorba de virtute Si una este sa nu fii extremist (habotnic) si alta sa propui o partasie cu pacatul O cale de mijloc in virtute nu neaparat la mijlocul dintre virtute si pacat

Da calator, dar e greu sa fii intre pacat si virtute, dar sa fii sporit in virtute este exponential mai greu, ca la matematica. Cu cat creste valoarea lui x intr-o functie exponentiala cu atat mai sus se indreapta graficul, cam asa si cu virtutea, cu cat te lepezi de mai multe pacate, cu atat mai greu devine urcusul duhovnicesc.

Veilur, cand vei vedea ca unii "sapa" la radacina credintei tale, cu scopul de a ti-o distruge, sa vezi cum le vei face toate cele necesare, pentru a-ti salva sufletul.

Raspunsul la intrebarea ta este: toti care isi simt sufletul in primejdie.

svovi: "Avva Iosif: "In nici un caz sa nu lasi patimile sa intre, ci tine-le piept fara preget." asta a zis cuiva dar a aflat Avva Pimen shi l-a intrebat ca lui de ce ii zisese altfel adica "Lasa-le sa intre si lupta-te cu ele" asta i-a zis lui Avva Pimen ca sa fie iscusit cica..."

Cum motivele pentru doua raspunsuri contradictorii la aceeasi intrebare sunt neclare, iata ca am gasit un alt text, care poate ca limpezeste intrucatva neconcordanta:
(scuze ca postez acest text din nou, dar aici ii era locul)

"...Caci la inceput harul isi ascunde prezenta in cel botezat, asteptand hotararea sufletului. De indata ce omul se intoarce cu totul spre Dumnezeu, atunci
printr-o simtire de nedescris, harul isi manifesta prezenta in inima. Dupa aceea asteapta din nou miscarea sufletului, ingaduind sagetilor diavolilor sa
patrunda pana in adancul acestei simtiri, ca sa-l faca sa-L caute pe Dumnezeu cu o hotarare mai aprinsa si printr-o stare mai smerita.
Cand omul sporeste in respectarea poruncilor si cheama neincetat pe Domnul Iisus, focul harului sfant se intinde si peste simtirile cele din afara ale inimii,
arzand cu totul neghina pamantului omenesc, negresit.De acum inainte, capcanele diavolilor nu mai ranesc catusi de putin, ci abia zgarie partea
patimasa a sufletului.
Odata ce stradalnicul s-a imbracat cu toate virtutile, si mai ales cu desavarsita saracie, atunci harul ii va lumina toate partile firii lui printr-o simtire mai
adanca, incalzindu-l spre mai multa dragoste de
Dumnezeu. Sagetile diavolilor pier inainte de a fi atins simtirea trupului. Adierea Duhului Sfant impinge inima spre vantul pasnic si stinge sagetile
diavolului chiar cand acestea sunt in vazduh."

Iata, deci, Ovidiule, motivul pentru care e permisa intrarea patimilor, ca apoi cel in cauza sa-L caute si mai tare pe Dumnezeu. Presupun ca acest lucru e pentru cei mai avansati, caci eu personal nu mi-as permite asa ceva.

Virtutile zilelor noastre sunt Obraznicia si lipsa de respect! Iar patimi, iubirea, clevetirea, iertarea, curatia:)

putem noi dobandi in ziua de azi adevaratele virtuti? eu cred ca cea mai mare greseala a tinerilor mai ales in ziua de azi e superficialitatea pentru ca ei refuza sa ia in serios anumite subiecte esentiale vietii (dumnezeu si implicit intelegerea sensului vietii lor) zicandu-si"eu nu imi pun prea multe intrebari; vreau sa-mi traiesc viata din plin ca si asa e scurta!"
...tragic...