Nu e dragoste.

Care "al tau" ca nu e "al tau"?
Daca maine gaseste una in stare sa suporte ce suporti tu si are si ceva extra sau poate in minus (ani), sa vezi cat de repede primesti calificativ necorespunzator..

Ba da, e al meu si doar al meu! (n-am eu norocul si nici el sa gaseasca altul/alta mai buna, care-l sa suporte mai bine ca mine; poate mai degraba una care sa-l puna la "punct si virgula").
Nu inteleg de ce mie imi iei apararea (aici) iar in xemplul care l-am relatat in alta parte zici ca e si vina femeii si ca trebuie acordat si barbatului dreptul la replica; de ce nu-i dai dreptul la replica si aici?
Sti care o sa fie replica lui? Acuze fata de persoana mea nu va face niciodata in public, decat poate sa se mai planga la ai mei ca pierd vremea aiurea pe la biserica (stie ca nici ei nu sunt de acord) sau pe la serviciu, ca nu-s atenta cu banii, ca cheltui/risipesc prea mult, etc.
Insa principalul motiv pt care refuza cununia este, din pacate, de natura spiritual: ce nevoie avem sa mergem la biserica si sa primim binecuvantarea lui Dumnezeu prin intermediul unui popa? ?? Asta zice el e blasfemie ( ca si iertarea pacatelor doar "sub patrafir"), Dumnezeu ne binecuvanteaza relatia oricum, pt ca stie sentimentele pe care le avem.

Visul pe care l-am avut are insa cu totul alt inteles, pt ca nu e primul de genul asta. Se facea ca 'socializam" cu o vedete autohtona, si imi facea deosebita placere compania si apropierea persoanei respective, insa cand a incercat sa se apropie mai mult mi-a displacut, m-a deranjat. Mi-am dat seama ca nu e dorinta de desfrau ceea ce simt eu, pentru ca actul in sine ma scarbeste, ci mai degraba dorinta de altceva, de socializare, de apropiere, habar n-am...
Ceea ce e grav insa e ca in acest moment probabil 'subconstientul' a inteles ca toate aceste tentative ne a ne simti bine nu duc decat inevitabil la pacat, lucru care dupa un timp realizezi ca nici macar nu este datator de placeri imediate...

Pai, din punct de vedere ortodox, nu este al tau. Al tau o sa fie cand primiti Taina Sf.Cununi si veti deveni sot si sotie. Momentan, din punct de vedere ortodox, ce aveti voi este concubinaj si se canoniseste.
Faceti cum vreti.

Daca lui nu ii pasa de punctul de vedere ortodox, eu ce sa ii fac acum? cu cat insist, cu atat se inversuneaza impotriva dreptei credinte, si mi-e frica ca va cadea de tot, daca nu a acazut deja in apostazie.
Nici nu stiu daca faptul ca spun, il dau de gol, ii dau in fapt ereziile pe care le-a spus, il ajuta cu ceva, ba din contra, faptul ca le-am facut publice il poate condamna definitiv. Asa poate daca mi le-a spus doar mie, in intimitate, pot trai cu iluzia ca Dumnezeu nu l-a auzit sau macar nu l-a luat in serios, si nici vrajmasul poate nu l-a auzit. Poate nu erau niste concluzii definitive ci doar speculatii, care odata facute publice prin ce am scris aici, au devenit reale...poate era mai bine sa ma rog pentru iertarea si intoarcerea lui din ratacire.

Banuiesc ca omul stie dinainte ce fel de om isi alege langa el. Nu e vorba sa schimbi omul de langa tine, ci sa alegi omul potrivit, caci nu e vorba de casatorie, ci de o relatie. Daca Biserica a fost descoperita in tipul unei relatii, atunci e de inteles de ce se incearca a se sta o perioada langa acea persoana, dar nu se poate la nesfrasit. La un moment dat, o sa trebuiasca sa se faca o alegere intre iubit/a si Dumnezeu, caci el/ea face pacate,desi stie ca nu e bine, cealalta persoana face si ea pacate, chiar daca in acel moment nu isi da seama, insa prima persoana stie. O sa dam seama si ptr. pacatele noastre, dar si ptr. pacatele care au fost facute de alte persoane din cauza noastra.

Eu am vorbit la modul general. Repet, faceti cum credeti voi, dar sa tineti minte ca la Dumnezeu scuzele astea umane nu tin. Cand incalcam poruncile lui Dumnezeu cu buna stiinta in numele unui barbat, nu facem din el un fel de idol? Nu incalca asta prima porunca, pe langa celalalte care vin ca urmare a unui concubinaj? Iubirea ptr. Dumnezeu ar trebui sa fie mult mai puternica decat cea ptr. un om.

Oricum, cred ca se stiu toate acestea.

De asta e bine de discutat si vazut niste lucruri de la inceput (100% nu poti cunoaste un om nicioadata, insa macar unele chestiuni de baza sa fie discutate si stabilite de la inceput), ca sa nu apara mai tarziu motive de neintelegere!

Vorbesti ca si cand ar depinde de el, tu nu poti face nici o alegere decat aceea de a-l bate la cap.
Din cate ne-ai spus, n-are cum sa cada in apostazie ca oricum era acolo de la bun inceput.
Ma rog, poate nu e propriu spus apostazie, dar oricum este anti-teu.

Si daca e sa vorbim de relatie, casatorie, ar trebui sa accepte macar casatoria civila, daca vrea cu adevarat sa-si ia vreun agajamant pe linia asta.
Dar cred ca e vorba mai mult de iluziile tale decat de ceea ce vrea el cu adevarat.

Tu citesti ce scrii? Eu imi fac griji. Serios.
Asta e drumul care duce spre schizofrenie.

Si pentru tine cine se roaga?
Ca esti poate intr-o cadere si mai mare, stiind ce e bine si ce e rau, urmezi totusi raul, iti spui o gramada de minciuni doar ca sa nu privesti realitatea in fatza:

1. ca nu ar fi concubinaj - indiferent daca iti place sau nu in plan sexual, faptul ca exista un plan sexual inseamna ca este concubinaj.

Faptul ca nu-ti face placere planul sexual nu inseamna ca ai fi intr-o ipostaza virtuoasa ci poate ca el este ingrozitor la capitolul asta (asa se intampla cand nu iubesti o femeie ci doar o folosesti pe post de "paratraznet hormonal" + alte utilitati) sau ai o problema medicala sau si mai grav, una de ordin psihologic - trupul tau incearca sa-ti spuna ca esti intr-o relatie nepotrivita, dar nu-l asculti).

2. ca e o relatie ca de casatorie - nu este, nu vrea sa auda de casatorie, nici macar de cea civila

3. ca este totusi o relatie ca de familie - nu este, nu-si doreste copii cu tine, motiv pentru care gaseste tot felul de pretexte

4. ca n-ar sta atat de rau vizavi de credinta - fals pentru ca nici macar cel care este cat de cat credincios nu se stie daca se va mantui, dar cel care lupta cu ideea de credinta si nici nu vrea sa calce in Biserica, ce nadejde poate avea?

5. te minti ca faci ceva pentru sufletul lui - adevarul este ca nu indraznesti sa faci mai nimic, pretextul fiind "sa nu cada in apostazie", loc in care se afla deja.

6. te invinovatesti exagerat (cu "ajutorul" lui) pentru ca din aceasta vinovatie (indusa artificial poate in buna parte) rezultand o oarecare obligatie/indatorire fata de aceasta relatie, sa te simti "norocoasa" ca ai aceasta relatie de care o femeie crestina care se respecta s-ar tine la distanta

Pentru clarificarea relatiei d-voastra trimiteti la o manastire ,cu binecuvantare de la duhovnic , numele lui si al d-dvoastra pentru a fi pomenit la psaltire.
Incercati sa il pomeniti mai mult timp ,adica dupa ce au trecut 40 zile ,pomeniti iar , pana se va hotari.
In Bucuresti aveti multe manastiri ,incercati la schitul Darvari sau la Man.Radu Voda
Vorbiti cu un parinte si ii lasati acatistul.
Sa stiti ca ajuta citirea la psaltire foarte mult.
Puteti citi si d-voastra din Psaltire ,se clarifica multe aspecte.