Pana la urma,Eminescu era ateu sau nu?Inca ma indoiesc in privinta credintei lui...

Chiar nu conteaza ce era, la ce-ti foloseste sa afli daca era ateu sau crestin ?
Oricum, s-a discutat pe larg acest subiect. Personal, nu cred ca era ateu, doar ca avea si el momente de deznadejde asa cum le avem fiecare, doar ca le exprima in felul propriu de geniu literar.

Daca era ateu eu il incadrez in randul oamenilor de stiinta orbi chiar daca este cel mai mare poet roman.

Eminescu a avut o evolutie a conceptelor si convingerilor sale religioase, trecând de la ateism si tractia spre culturi exotice la o credinta ortodoxa reala.

Pe acest blog sunt exemplificari din poezii si mai ales din articolele publicate de el care arata ca devenise un cunoscator al Ortodoxiei într-o maniera prin care îi depasea pe mai toti intelectualii români ai secolului 19, careau murit fiind înca la gradinita ateisto-masonica (Junimea era o organizatie masonica, majoritatea politicienilor si multi oameni de cultura erau masoni etc).

deci s-a împreunat cu nevasta altui cetăţean, care nevastă a avut pe lângă M.Eminescu încă vreo 10 amanţi, la care se adună şi alte "obiceiuri" tipic artistice, tu ce părere ai ?

paiul și bârna
 

Și Eminescu, și Veronica Micle, și toate celelalte femei din viața poetului (Mitte Kremnitz ...) au fost oameni ca noi toți, cu păcate și virtuți. Toate acestea nu sunt în puterea judecății noastre, ci a Domnului. Fiecare va da socoteală de ale sale.
Opera lui Eminescu abundă în trăiri de creștin ortodoxe ... Iertate să-i fie toate câte le-a greșit ca un om!

:-)))
Pai, putea fi si un crestin pacatos, ce zici? Ori numai ateii au dreptul la adulter? :-)
M-am bagaut si eu.. habar n-am daca a fost ateu sau nu, am sa ma uit la linkrile pe care le trilmite Traditie.. suna interesant.

frânturi
 

... din nuvela ”Archaeus”:
”... pentru 25 de dramuri de minte totul este sigur, iar pentru 75 de dramuri de minte totu-i problem...”

... din romanul ”Geniu pustiu”:
”... gura lumii este o gaură mare, mare în care fiecare face ce vrea...”

... din ”Luceafărul”:
”Nu crede-n semne și minuni
Ce nu au chip și nume”

... din ”Scrisoarea I”:
”... rele-or spune că sunt toate câte nu vor înțelege”

... din ”Odă (în metru antic)”:
”Ca să pot muri liniștit, pe mine
Mie redă-mă”

in memoriam ...
 

„Astfel se stinse în al optulea lustru de viaţă cel mai mare poet, pe care l-a ivit şi-l va ivi vreodată, poate, pământul românesc. Ape vor seca în albie şi peste locul îngropării sale va răsări pădure sau cetate, şi câte o stea va veşteji pe cer în depărtări, până când acest pământ să-şi strângă toate sevele şi să le ridice în ţeava subţire a altui crin de tăria parfumurilor sale”.
(George Călinescu)