Ce as putea sa spun!O groaza cumplita ma cuprinde afland din Sfanta Scriptura, din Apocalipsa ce ma asteapta!Nu mi-o inchipui altfel decat cum este descrisa.

Cu noi este Dumnezeu !

Gandindu-ma la judecata imi amintesc de pacate. Amintindu-mi de pacate ma gandesc la spovedanie. Si astfel prin acest (joc) de cuvinte si ganduri incerc sa fiu mereu pregatita de judecata. Atat cat pot restul Dumnezeu cu mila Sa.

pentru cei drepti si sfinti, judecata va fi asteptata cu pace in suflet. pentru nelegiuiti, cu teama/spaima, infricosare.

Eu cred ca nu exista om fara pacate mici sau mari numai Dumnezeu stie dar daca stim s-a ne rugam, Dumnezeu va avea grija asa cum ne are de grija si aici! Nu cred ca va fi asa de infricosetor. Poate va fi chiar mai usor decat aici!

Celor rai le va zice:

Psalmi 6:8 [color=red]Departati-va de la mine toti cei ce lucrati faradelegea,[/color] ca a auzit Domnul glasul plangerii mele.

Daca unii ar putea sa admita ca Dumnezeu a pregatit un rai second hand pentru cei ce practica nelegiuirea se inseala pentru ca Sfanta Scriptura spune ca ochii lui Dumnezeu sunt atat de curati incat nu pot sa vada raul...

Dar cei buni vor fi primiti:

Psalm 6:9. Auzit-a Domnul cererea mea, Domnul rugaciunea mea a primit.

Mie unul nu sunt prea multumit.Ma refer ca ma voi duce in alta lume ,sufletul va trai vesnic dar cand te gandesti ca ceilalti sunt pe Pamant si te plang este catastrofal.Mai bine murim cu toti o data decat sa murim pe rand .Degeaba traiesti vesnic daca nu traiesti alaturi de familie ,de mama ,de tata.

iubesti mai mult neamurile, decit pe Dumnezeu?

Eu ma refer ca e o banalitate dorinta oamenilor de a nu veni niciodata APOCALIPSA .Mai bine murim cu totii suferinta numai e asa mare.

Incurci putin planurile ! Te rog sa ma ierti, dar cred ca esti extrem de tanar, copilandru chiar, pentru ca in majoritatea celor spuse, postate de tine , au un iz de sinceritate infantila. De ma insel iti cer iertare. Oricum, aici se pune problema judecatii finale, decisiva intru vesnicia sufletelor noastre ce nu au decat doua cai, cale spre mantuire sau cale spre osanda. Mult mai important cred, este pregatirea noastra continua , pentru judecata, pe deoparte prin indreptarea atitudinii noastre si decizia de a urma calea pocaintei, si pe de alta parte, intarirea intru rugaciune, cerand milostivire , iertare, pentru ca o indreptare absoluta in putine cazuri se-ntampla si de aceea, rugaciunea este o recunoastere a celor savarsite, a neputintelor si Slava adusa Bunului Dumnezeu, cerand indurare si miliostivire cand vor fi vadite faptele noastre.

Sa nu uitam ca primul martor al judecatii este propria constiinta. De toate putem fugi, dar de propria constiinta niciodata. Daca avem o constiinta curata vom intelege cat de necesara este pocainta si vom cere de la Dumnezeu timp pentru pocainta, ca in Pateric, cand un parinte ii cerea lui Dumnezeu sa-l mai lase pe pamant macar un ceas pentru ca sa se pocaiasca. Ortodoxia este cea care tine pe om intr-un vesnic dinamism intre "deja mantuit" si "nu inca mantuit"