Frate Cezar,eu inclin sa cred ca unele suferinte/boli(nu toate) sunt ca rasplata a pacatelor/rautatii noastre.Suntem ceea ce gandim si actionam!
Unele boli se dezvolta pe fondul curviei,altele pe fondul lacomiei sau a maniei...
Cred ca daca nu ne caim pt greselile noastre,nu ne spovedim sa fim iertati,lucrurile o iau razna de tot...si nu neaparat din "razbunare divina"ci mai ales din lipsa Binelui din noi,din absenta lui Dumnezeu.
Ferice de cei care se pocaiesc si se intorc la Domnul!
Numai bine iti doresc frate!

Incurcata incurcatura, frate Ioane. Ma intreb, oare cand erai mic, de cate ori te-a iertat tatal tau pentru prostioarele pe care le faceai si de cate ori ti-a articulat cate o corectie? Iar asta spre binele tau, mai mult decat ca o pedeapsa. Avand si alti frati si vazand ca esti pedepsit, intelept ar fi sa invete din greselile tale, pentru a nu ajunge in locul tau... Asta la o privire simpla. Altfel ce mai putem spune? Daca tragem cu coada ochiului care Psaltire, majoritatea psalmilor vorbesc de dragostea lui Dumnezeu pe de o parte, sau de mania Lui pe de alta parte. Daca Sodoma si Gomora au fost pedepsite, nu s-a intamplat fiindca oamenii aceia Il iubeau pe Dumnezeu si umblau in caile Lui, ci fiindca ajunsesera un prost exemplu si pentru altii care se osteneau sa faca voia lui Dumnezeu. Pentru ca cel cuvios, dupa multe restrictii si incercari, nu poate sa nu priveasca spre cel care face toate relele pamantului, si are de toate, sa nu se intrebe: "Cum, stie Dumnezeu acestea?" Cand insa vine "scadenta", cel cuvios ridica privirea spre cer si multumeste lui Dumnezeu ca nu s-a nimerit sa fie de cealalta parte a baricadei.
Nu Dumnezeu vrea sa alegem televizorul sau stadionul sau carciuma, in locul rugaciunii sau a altor indeledniciri bine-placute Lui. Ne-am automatizat si creat tot confortul in jur, nu mai spalam la mana, nu mai taiem lemne sa gatim mancare, nu mai suntem dependenti in casele noastre de lumina Soarelui, ci stam toata noaptea daca vrem, dar nu la rugaciune, ci la un pokeras sau remy... In schimbul confortului, L-am uitat de tot pe Dumnezeu, ba parca dimpotriva, cartim pentru orice si uitam ca osteneala noastra in raport cu a strabunilor nostri pentru hrana si adapost, este fix-pix. Si astfel devenim un exemplu prost pentru cei ce vin dupa noi, care nu mai au ce invata, iar Dumnezeu sa-si vada de treaba Lui acolo sus, si sa nu se amestece in business-ul nostru. Pentru ca El e bun si iubitor si mult milostiv si mult rabdator... Cand omul, in egoismul si lipsa lui de har, este gata sa distruga intreaga Creatie, ca sa nu mai vorbim de substituirea valorilor autentice (iubire, scop binecuvantat, respect pentru tot ce nu esti in stare sa faci tu cu manutele tale neindemanatice) si isi croieste totul in materie de bani, sex, avere cu orice pret, fara interventia lui Dumnezeu, oare unde s-ar ajunge?
Un har cat de mic acolo, il determina pe om SA NU SPUNA: "Doamne, da-mi pamanturi si averi cat sa cuprind cu ochii", fiindca trebuie sa fie cel putin nebun sa nu inteleaga ca i-ar putea creste in mod subit... dioptriile... Nu pentru ca Dumnezeu e rau, ci pentru ca iti da ce-i ceri, in cel mai pragmatic mod...

1. Da!

2. Acea fericire nu se castiga dand-o la ""la schimb"" pe a noastra, asa cum o intelegem marea majoritate, ci prin renuntare. Renuntare la sine .... Dar cat de greu e sa renunti!

Acei oameni sunt asemanatori lui Yannis.
http://www.crestinortodox.ro/comunit...gentry_id=2824

..............

Cu totul de acord, frate drag!
Ar mai fi si altele, dar ma tin la a lasa cuvantul tau sa respire linistit si frumos mai departe.
Domnul sa te binecuvinteze!

[quote=ioan cezar;451562]...........:)

Boala - rodul pacatului sau o incercare de la Dumnezeu?
 

"Boala, ca orice fel de suferinta, este o realitate, bineinteles nedorita, o problema nerezolvata, de aceea este o problema si este o taina; este o realitate, in primul rand o realitate nedorita, in sensul ca boala nu este conforma cu firea, este ceva adaugat, deviere de la ceea ce gandim noi ca este normal.

Este o realitate nedorita in sensul ca nimeni nu urmareste sa se imbolnaveasca si toti cei care sunt bolnavi, care ajung sa fie bolnavi doresc sa se faca sanatosi, normala fiind sanatatea. Este o problema, in sensul ca nu avem un raspuns satisfacator la ceea ce este suferinta in general si deci, nu avem un raspuns satisfacator in ceea ce priveste boala ca manifestare de suferinta.

Nu stim, in general, nici cauzele bolii si nici sensul pe care il are boala ca suferinta, nu stim care este scopul bolii, dar ne raportam in diferite feluri la aceasta problema si totdeauna cu dorinta de a o rezolva. In conceptia religioasa a Vechiului Testament, boala este de cele mai multe ori o pedeapsa pentru pacat, deci cauza bolii este pacatul. Asa au gandit boala ca urmare a pacatului cei care s-au confruntat cu Dreptul Iov, cel ce ajunsese sa patimeasca, sa fie si bolnav, intre altele, si in cartea Iov se prezinta o convorbire intre Iov si prietenii sai pe temeiul faptului ca boala este generata de pacat.

In Deuteronom, Cartea a cincea a lui Moise, avem afirmatii facute de Dumnezeu prin Moise in acest sens, ca cei binecuvantati de Dumnezeu nu vor avea de suferit boli, iar cei blestemati de Dumnezeu pentru pacatele lor vor avea de suportat diferite boli. In Noul Testament exista, de asemenea, raportare la boala si la pacat, de pilda in istorisirea minunii vindecarii slabanogului din Capernaum se constata ca cel dintai cuvant pe care l-a spus Domnul Hristos omului ce I-a fost pus inainte de catre cei patru insi: „Indrazneste, fiule, pacatele tale sunt iertate", api i-a dat Domnul Hristos vindecare, iar vindecarea este aratata in textul Evangheliei ca o consecinta a faptului ca celui care s-a vindecat i s-au iertat pacatele. Asta in legatura cu vindecarea slabanogului de la Capernaum. Iar in legatura cu vindecarea slabanogului de la Vitezda aflam din Evanghelia de la Ioan ca omul acela care s-a facut sanatos prin puterea Mantuitorului nostru Iisus Hristos, s-a intalnit cu Domnul Hristos in Templul din Ierusalim, iar Domnul Hristos i-a spus: „De acum sa nu mai gresesti ca sa nu ti se intample ceva rau", deci si aici este o legatura intre pacat si boala.

Totusi, e sigur ca la boala nu ajung numai pacatosii, ci ajung si dreptii, si in cazul acesta bolii nu-i premerge pacatul; ne-am putea gandi in acest sens la suferintele lui Iov, la boala pe care a suportat-o Dreptul Iov, ne-am putea gandi foarte bine la suferintele Sfantului Apostol Pavel, la bolile pe care le-a avut de suportat el, care era placut lui Dumnezeu si care, totusi, a avut de suferit, poate mai mult, ca sa se arate statornicia lui in credinta si in legatura cu Dumnezeu, ca sa fie un exemplu de suportare a bolilor.

Este interesant de constatat ca cei vechi, nestiind de cauze microbiene ale bolilor, n-au facut vreun fel de referire la felul acesta asa cum ar face astazi omul modern care stie ca unele boli au drept cauza agenti patogeni, agenti microbieni. Ceea ce stiau cei vechi era doar faptul ca cel binecuvantat de Dumnezeu n-are de suportat sau daca suporta o boala, o suporta pentru ca ingaduie aceasta Dumnezeu cu vreun scop oarecare, cu vreun scop moral, dar in cele mai multe cazuri boala se socoteste ca urmare a pacatului, mai ales de pe urma constatarii ca boala a venit in lume dupa sanatate, a venit in lume dupa ce mai intai omul a avut o sanatate deplina si a venit ca un fel de pedeapsa pentru caderea in pacat, deci boala este in urma caderii in pacat."

Parintele Teofil Paraian

Dacă părintele Teofil Paraian, care a fost orb, spune aceste lucruri, smerindu-se şi recunoscând că este un biet om căruia Dumnezeu i-a dat boala pentru păcatele lui, nu am dovedi noi semeţie dacă, loviţi de boală, l-am chema pe Dumnezeu la judecată, revoltaţi de dreptatea Sa ?

Despre suferinta, cu mitropolitul Antonie de Suroj
 

Re-postez aici un mesaj mai vechi (din decembrie trecut) al colegei Fani71.
Pentru ca mi se pare folositor si pe subiectul acestui topic, in special interviul de la sfarsit luat de pe youtube.