Ar fi amuzant de facut desenul omului ideal pe care il descrii tu aici - cu o singura mana, chel,; un singur plaman, o singura nara, trei degete la picioare etc :-DDD

Adica ce propui? Dumnezeu ne-a cerut dupa tine sa ne facem toti calugari?

Asta da, sigur, trebuie vorbit inainte!!! Si daca unul dintre cei doi spune ca el nu s-ar mai casatori daca nu ar putea avea copii cu celalalt, atunci sa faca si teste medicale.
Dar una este sa vorbesti, si alta sa faci dragoste de incercare, sa vezi daca esti sau nu fertil(a). Eu asta ziceam.

Binenteles ca cei ca el nu sunt casatoriti.
Din motive nu foarte greu de ghicit. ;)

Pai daca a fost condamnata la sinod de ce i se mai spune lui Pafnutie sfant ?

Dar tu frate cum anume ai aparut aici pe forum sa ne impartasesti aceste idei?
Cum te-au facut mamica si taticul tau, hm? :65:

N-ai inteles, sfantul Pafnutie a fost cel care a propus sa se condamne ideea ca relatia trupeasca din cadrul casatoriei ar fi pacat sau spurcata sau stiu eu cum.

Nici asta nu e chiar adevarat. Dumnezeu nu a incurajat lenea nici la inceput:

"Şi a luat Domnul Dumnezeu pe omul pe care-l făcuse şi l-a pus în grădina cea din Eden, ca s-o lucreze şi s-o păzească."

Deci omul avea de lucru, dar munca lui era binecuvantata si-i iesea orice lucru de care se apuca. Dupa cadere au aparut buruienile si problemele.

Iar porunca de inmultire a fost data inainte de caderea in pacat, dupa cum am aratat mai sus.

iti mai arat ce spune Sf Ap Pavel pentru a fi mai sigur:

1 Corinteni 7:28
"Dacă însă te vei însura, n-ai greşit. Ci fecioara, de se va mărita, n-a greşit."

Bre nu sunt perfect, nu sunt nici casatorit deci am multe scapari la capitolul acesta. Cautand mai mult despre casatorie si ce reprezinta aceasta ca atare am gasit si acest link http://tainacasatoriei.wordpress.com...a-in-casnicie/ , ce pot sa zic, decat ca-mi cer iertare pentru judecata mea falsa si slava Domnului ca mi-a dat frati care sa-mi deschida ochii. Dupa ce parintii mei au divortat, in mintea mea casatoria si-a cam pierdut din insemnatate, dar vina o port numai eu fiindca intr-un fel am exclus-o ca posibilitate in ceea ce ma priveste. Nu degeaba imi spun delirul, tocmai fiindca sunt produsul unei vieti zbuciumate. Sper sa nu fi smintit pe careva, din pacate vorbele nu mi le mai pot lua inapoi, de acum raman doar consecintele.

Câteva clarificări:
-Porunca de a creşte, de a ne înmulţi şi de a umple pământul au primit-o înaintaşii noştri ÎNAINTE de cădere, pe când se aflau în stare de graţie.

-"În păcat m-a născut mama mea" se referă la păcatul ancestral. Aceasta NU înseamnă că tatăl dv şi cu mama dv au comis un păcat carnal care s-a lăsat cu concepţia dv (presupunând că erau căsătoriţi), ci înseamnă că aţi apărut în lume în stare căzută ca efect al păcatului ancestral care se transmite într-un mod care scapă înţelegerii noastre (este mister). Altfel, nici nu ar fi necesar să ne botezăm.

De aceea, "creştinii" care nu cred în păcatul ancestral nu cred nici în necesitatea Botezului pentru mântuire. Că aşa fel e credinţa alcătuită, încât dacă muţi o dogmă trebuie să le muţi pe toate.

-Mulţi sfinţi au trăit în feciorie, începând cu cel mai mare sfânt: Isus Cristos, urmat de cea care este mai onorată decât serafimii: Sf Fecioară. Au existat şi sfinţi căsătoriţi, care au avut legături sexuale, desigur în cadrul căsătoriei.
Prin urmare, pentru mântuire sunt două căi posibile: a fecioriei şi a căsătoriei. Prima este mai înaltă în onoare. Dealtfel, acestea sunt tratate pe larg de un teolog redutabil: Sf Pavel.

Dumnezeu sa te binecuvinteze si sa te ajute sa-ti gasesti pacea! Multi gresim pe aici dar putini recunoastem si ne cerem iertare.