Cristina, nu are sens sa continuam pe acest ton. Mandria mea e mult mai mare decat iti inchipui tu; dar nu mandria m-a indemnat sa scriu ce am scris. Sf. Tihon de Zadonsk m-a ajutat sa exprim ceea ce am simtit: si anume o mana intinsa pentru cel care staruie in greseala; un medicament amar pentru o greseala repetata. Ce e atat de greu de inteles?
Si eu am pacate cu care ma lupt, dar a le evidentia nu sterge pacatele celuilalt.
Spui ca nu ma recunosti? Drept sa-ti spun, nici mie nu-mi vine sa cred cand citesc postarile tale.
"Spune-mi cu cine te insotesti, ca sa-ti spun cine esti" spune o zicala romaneasca.
Atentie deci, Cristian, pe cine sustii si cu ce fapte te arati de acord. Si nu uita: Fiecare pasare pe limba ei piere.

Sa ne ajute Dumnezeu sa devenim cu totii mai buni!

Iti multumesc ca mi-ai schimbat si sexul, dar asta putim conteaza. Sa te auda BUNUL Dumnezeu si sa pier eu iar tu sa te bucuri din plin de viata care o duci. DOAMNE AJUTA !

Cristian: "sa te bucuri din plin de viata care o duci"
Cred ca glumesti.
Iertare, Cristian; nu a fost cu intentie de a-ti scrie numele gresit.

aici este cheia, de aceea doar cei imbunatatiti duhovniceste pot da binecuvantari (a se vedea si marturia dnei sofia iuga).

a spune/ scrie cuvantul "binecuvantare" doar ca o iesire dintr-un impas oarecare nu este egal cu a binecuvanta. mai ales cand, cu prima ocazie se da arama pe fata, adica se arata de fapt dispretul si ura din suflet ptr acea persoana pe care cica o binecuvantase.

BINECUVÂNTÁ, (Despre Dumnezeu) A revãrsa gratia divinã; a blagoslovi. f (Despre preoti) A revãrsa harul divinitãtii asupra unui lucru sau asupra oamenilor; a blagoslovi. f P.anal. A dori prosperitate si fericire cuiva (invocând adesea numele lui Dumnezeu). 2. A lãuda, a slãvi pe Dumnezeu. f A lãuda, a preamãri pe cineva în semn de recunostintã.

BINECUVÂNT//Á 1) A face sã se bucure de fericire, revãrsând harul divin; a blagoslovi. 2) (despre preoti) A ajuta sã beneficieze de harul divinitãtii prin invocare; a blagoslovi. 3) fig. A sustine, exprimându-si acordul; a aproba; a încuviinta; a consimti. /bine + a cuvânta

Mirela, draga, in afara de sensul primar al cuvantului "binecuvantare", pe care vad ca il stii foarte bine, mai exista un sens, dupa cum am subliniat mai sus. Acum, indiferent daca il accepti sau nu, el exista si la acest sens face referire Sf. Vasile cel Mare, atunci cand ne indeamna sa binecuvantam pe oricine. Iti pot da citatul daca ai nevoie pentru edificare.
Acum, daca cineva citind o binecuvantare, folosita in sens de aprobare pentru a pune capat unei discutii, deci daca acest cineva care o citeste isi imagineaza ca nu e vorba de binecuvantare, acest lucru nu mai e treaba celui care a scris, ci a celui care a citit si a completat cu propriile ganduri cele scrise.
Oare nu e posibil ca si sentimentul de "dispret si ura" sa fi izvorat tot din propria imaginatie, avand in vedere ca tot imaginatia a atribuit sens negativ binecuvantarii?
Ia, gandeste-te! Pentru mine o binecuvantare este o binecuvantare si nu poate fi ceva negativ.

Sa dea Bunul Dumnezeu, ca adresarea fata de cineva cu "draga", sa nu fie protocolar ci din suflet, caci daca una gandim si alta rostim de semanul nostru, mare pacat este si toate teoriile noastre se duc de rapa, nu fac doi bani. Cel putin atata lucru elementar, am invatat. Cand spun draga Anca, draga Mirela, draga Jenica,draga Ory, draga Iosif, draga Costel,draga George,draga Ioan, draga Stefan, etc, chiar spun cu impacare si convingere, fara a avea o intentie de magulire, protocol inutil . De stim asa ceva, binecuvantarea vine de la sine treptat in viata si atitudinea noastra.

Totusi, draga Cristian, ce sens are la varsta noastra, sa spunem una si sa facem alta? Mai ales daca ne preocupa mantuirea si suferim neincetat pentru a ne indeparta de pacatele noastre?!?

Patima, pacatul nu are granite geografice si nici limita de varsta. Pana in ultima clipa a vietii noastre ,veghea asupra celor ce facem cu voie sau fara voie, cu gandul, vorba sau fapta, sa fie continue, fara a crede in nici o clipa ca suntem cu ceva mai vrednici fata de cei mai tineri ca noi. Sa avem ganduri curate , traduse tot timpul in fapte de luat in seama , si toate astea fara dragoste , multa dragoste si toleranta, nu valoreaza nimic. Ramanem niste simpli teoreticieni , intoleranti , izolati de cei din jur, iar credinta noastra devine desartaciune si pierdere de timp.

anca, eu nu am zis ca binecuvantarea este ceva negativ. tot ce am vrut sa te fac sa intelegi este ca ceea ce faci tu (in ceea ce ma priveste) NU este binecuvantare, este doar o formalitate.

Anca, decat sa tot insisti pe tema binecuvantarii formale ar fi mai frumos sa-ti ceri iertare pentru aberatiile acestea:

"Esti sigura ca esti ortodoxa, sau tii mai degraba de Vechiul Testament, caci pe Moise vad ca il cunosti?"

si sper si eu la fel ca si Cristi ca vei reveni la ganduri mai bune si la Anca cea de alta data.