În prealabil postat de windorin (Post 129989) Muzica pe care o ascultam ne arata ce avem in inima. Nevoia de o anumita muzica spune multe despre noi. Cred intr'o scara a muzicii, pornind de la acea muzica ce vatama pe om, trecand prin aceea care nu foloseste intru nimic si ajungand pana la aceea care zideste. Ceea care vatama nu este doar aceea cu strigate si zgomote asurzitoare, iar cea ziditoare nu este doar cea bisericeasca. Imi dau seama ce muzica ascultam in generala, ce muzica ascultam in liceu si ce muzica ascult acum. Urcarea pe scara muzicii nu este totuna cu urcarea pe scara induhovnicirii, insa cred ca este un pas folositor. In liceu ascultam aproape numai folk si balade rock (inca imi plac), dar de luni bune nu mai ma trage inima sa acult ce ascultam. Psaltica ma odihneste mult mai mult. Incep insa, din ce in ce mai mult, sa iubesc linistea. Datorita oboselii, muzica devine obositoare si ea, in pofida frumusetii ei. O viata agitata, cu multe pe cap, necesita momente de tacere totala.

"Cand lumea se bucura de pace, cand toate lucrurile stau in liniste si toate isi urmeaza in ale lor schimbari mai-marele, atunci muzica isi cunoaste implinirea. Cand dorintele si pasiunile nu se indreapta pe cai gresite, atunci muzica atinge desavarsirea. Muzica desavarsita isi are sorgintea ce-o determina. Ea provine din echilibru. Echilibrul provine din drept, dreptul provine din intelesul lumii. De aceea poti vorbi despre muzica numai cu un om care a aflat intelesul lumii.

...De aceea: cu cat muzica devine mai zgomotoasa, cu atat mai melancolici devin oamenii, cu atat mai in primejdie se afla tara, cu atat mai jos decade principele. In felul acesta se pierde si fiinta insasi a muzicii.

...De aceea, muzica unui ev de buna randuiala este linistita si senina, iar guvernamantul, cumpanit. Muzica unui ev nelinistis este agitata si cumplita, iar guvernamantul lui, anapoda.Muzica unui stat in declin este sentimentala si trista, iar guvernamantul sau , pandit de pericole."