[size=3][color=navy]Răspunsul Mitropolitului[/color][/size]
[size=3]Mitropolitul Pireului, Serafim
Pireu, 25 Octombrie 2007[/size]
Eminentei sale episcopul Franciscus Papamanolis,
În Syros
Eminenta voastră,
V-am primit epistola într’o vreme când birourile Mitropoliei Pireului erau închise si îmi pare rău că am întârziat să-i dau răspuns. Vă cer, asadar, iertare.Pentru că vă iubesc cu adevărat, ca pe orice alt aproape al meu, vă scriu următoarele cu multă smerenie înaintea Întemeietorului Bisericii, Iisus Hristos, nu ca să-mi îndreptătesc pozitiile pentru care m’ati criticat (căci ele nu sânt ale mele, ci reprezintă pozitiile Bisericii Nedespărtite a lui Dumnezeu, pe care eu, cel mai mic dintre toti, doar le-am trecut pe hârtie, la cererea ziarului veghetoarei Frătii a Unirii Orthodoxe Pan-ellinice, în privinta cărora gresiti amarnic înfătisându-i drept asa-zisi „extremisti”, de vreme ce acestia doar se tin de ceea ce a învătat si a hotărât Biserica cea una, sfântă, nedespărtită, sobornicească si apostolească de douăzeci (20) de veacuri încoace), ci ca să vă spun ceea ce e de la sine înteles: că Biserica lui Hristos [size=4][color=purple] „întru carea pre voi Duhul cel Sfânt au pus episcopi, ca să păstoriti biserica lui Dumnezeu, carea o au câstigat cu sângele său”[/color][/size] (F. Ap. 20:28) este Biserica nedespărtită a primilor 1000 de ani; a cărei urmasă istorică fără întrerupere este Biserica noastră Orthodoxă Sobornicească, si că, prin ruperea de ea, Comunitatea dvs. religioasă, prin cunoscuta schismă, a pierdut Harul Dumnezeului celui Viu si a căzut din erezie în erezie si din necuviintă în necuviintă, deformând vestea mântuitoare a Fiului lui Dumnezeu cel întrupat si răsturnând prin vorbe si prin fapte asezămintele si stăpânirile rânduite ale acestei lumi căzute, pe care le-a întărit Fiul si Cuvântul lui Dumnezeu cu necuprinsa Sa jertfă pe Cruce si cu preacurat Sângele Său.Se întelege, asadar, că teoria „bisericilor surori” si „teoria ramurilor”, pe care le-ati sustinut în cuprinsul epistolei dumneavoastră, ca si „dogma petrină” pe care Comunitatea dvs. religioasă a proclamat-o de curând prin enciclica „Dominus Iesus”, nu au nici un fel de legătură cu Biserica Nedespărtită a Apostolilor, a Sfintilor Părinti si a celor Sapte Sfinte Sinoade Ecumenice.
Prin urmare, puteti cu usurintă întelege că, urmând hotărârile Bisericii Nedespărtite, de la care Comunitatea dvs. religioasă căzută în erezie s’a rupt de una singură, nu pot consimti la gresala dvs. si nu pot să nu vă spun, cu frătească dragoste, că sânteti în îndelare atunci când vă socotiti „episcop al Bisericii lui Dumnezeu”. Acesta e felul în care v’ati numit pe sine, dar adevărul este că sânteti doar răspunzător duhovniceste de credinciosii Comunitătii dvs. care rămân în schismă si erezie.
[size=4][color=purple]Dragostea fără Adevăr este lipsită de orice continut,[/color][/size] asa că pozitia dvs. – „niciodată n am încetat să le spun credinciosilor că nimic nu poate justifica vreodată lipsa de dragoste – nici măcar apărarea Adevărului” – pare cu totul de neînteles; fiindcă dacă iubim cu adevărat pe cineva, nu-l lăsăm pe cel pe care-l iubim în starea sa jalnică de înselare, îngăduindu-i să se adâncească într’însa cu credinta că nu se află în gresală.
Vreme de un întreg mileniu am avut aceeasi credintă, aceeasi orânduială, aceeasi împărtăsanie, aceleasi învătături, aceeasi duhovnicie si nevointă îndreptată spre Dumnezeu, având ca autoritate comună Sinoadele Ecumenice si Pentarhia (1).
Ce anume s’a întâmplat, de s’au pierdut toate acestea?
Pentru ce nu v’a preocupat acest lucru în toti acei 33 de ani de când sânteti episcop al Confesiunii dvs. religioase?
Pentru ce, vreme de o mie de ani, aceste pozitii asupra întâietătii („primatului”) de jurisdictie a Papei Vechii Rome, asupra negreselniciei („infailibilitătii”) sale, asupra Purgatoriului, asupra Indulgentelor, asupra Tezaurului de Merite („thesaurus meritorum”), asupra Neprihănitei Zămisliri („Imaculatei Conceptii”), si asupra atâtor altele, nu au existat?
Pentru ce, la Sinodul Apostolilor de la Ierusalim, cea care a hotărât a fost Adunarea Apostolilor si a Presviterilor, [color=red]si nu[/color] (asa cum sustineti dvs.) „presedintele collegium-ului” Apostolilor, dumnezeiescul Apostol Petru? (F. Ap. 15:22)
Pentru ce cele Sapte Soboare A-toată-lumea s’au adunat în Răsărit, în părtăşie şi în unire cu Episcopul (pe atunci) Orthodox al Vechii Rome?
Pentru ce Canonul al 28-lea de la cel de-al Patrulea Sobor Ecumenic al Bisericii Nedespărtite dă aceeasi cinstire Scaunului Vechii Rome si celui al Noii Rome?
Când si pentru ce s’au schimbat aceste lucruri? Nu v’a preocupat aceasta, dacă nu ca cleric, măcar ca făptură gânditoare în asteptarea celei de-a „opta zile” si care stie că sfârsitul celor omenesti e aproape, pentru toti?
[color=maroon][size=3]Si ce veti zice, mă întreb, Întemeietorului Bisericii, Domnul, pentru zecile de mii de oameni omorâti de erezia dumneavoastră („Sfânta Inchizitie”, „Războaie Sfinte”, „Cruciade”) în numele unei pretinse curătii a credintei, de vreme ce vă complăceti si nu vă delimitati de toate aceste fărădelegi – sau, si mai important – de răstălmăcirea mesajului de libertate, de dragoste, de nelumesc al Fiului lui Dumnezeu, Care S’a jertfit pe Cruce pentru ca hulitorul să nu moară?[/size][/color]
[color=teal][size=3][b]De curând, l-ati beatificat pe cardinalul Augustine Stepinac al Zagrebului, din Croatia – instigatorul moral din spatele hoardelor fasciste de Ustasi ale lui Ante Pavelici (pe care Vaticanul l-a ajutat să scape în America Latină) si din spatele măcelului a 800.000 de Sârbi orthodocsi. Nu v’am văzut atunci protestând, nici delimitându-vă, desi păstoriti „Biserica lui Hristos” de 33 de ani. Dacă acel ucigas fără simtire si cu sânge rece este socotit a fi „Fericit”, atunci „Dumnezeul” care l-ar recunoaste că ar fi asa este – pentru noi – cu totul nefolositor, de nici o trebuintă, nu ne priveste . Pentru aceasta am scris, în deplină cunostintă de cauză, acel lucru care v’a amărât: si anume, că[b][size=4] „Papismul a dus la atheism”[/size]. A dus mai întâi la protestantism, si apoi la atheism, fiindcă a ajuns să se închine unui Dumnezeu care era instigatorul moral al crimelor, al războaielor religioase, al hecatombelor de sânge si durere.
Mai trebuie oare să vă amintesc de măcelărirea celor 29.000 de Hughenoti în tragica noapte de Sfântul Vartholomeu? Mai trebuie oare să vă amintesc de zecile de mii de morti din asa-zisul război religios de 100 de ani? Ce-ar mai trebui să vă zic? Cine a ars-o pe Ioanna din Lorraine pe rug? Sfânta Inchizitie – adică Scaunul Papal – a ars-o, ca îndrăcită, pentru ca mai apoi să o beatifice. Voi pune din nou, schimbând putin, întrebarea ridicată de fericitul meu părinte duhovnicesc, fostul Arhiepiscop Serafim: Sânt oare acestea lucrările unei Biserici care lucrează ca vistierie a Dumnezeiestii Descoperiri? Cei ce vă iubesc cu adevărat au datoria să vă spună adevărul Bisericii, altfel ar însemna să vă lase în rătăcirea credintelor dvs., fără nici o grijă pentru viitorul vostru în vesnicie. Pentru aceasta, cred nestrămutat că participarea Bisericii la miscările dvs. din Europa si de altminteri, ca si la asa-zisele „Dialoguri Theologice”, este mai întâi de toate în dauna dumneavoastră şi a credinciosilor dvs., deoarece vă dă impresia gresită a unei presupuse recunoasteri, precum si o acoperire pentru gresalele dvs., lăsându-vă în întunericul desartelor voastre dogme.[/size][/color]
Sustineti în epistola dumneavoastră că pozitiile dogmatice înfătisate în scrisoarea mea către Comunitatea dvs. religioasă sânt – zice-se – „conjuncturi”, scriind următoarele: [color=maroon]„Permiteti-mi să vă spun că lucrurile pe care le-ati scris si le-ati prezentat ca fiind învătătura Bisericii Catolice nu sunt predicate de Biserica Catolica , care nu a învătat – si nu învată – nici toate celelalte lucruri scrise în manualele de religie si istorie din ultimul timp, manuale care au otrăvit sufletele inocente ale studentilor si au cultivat intoleranta.”[/color]
În loc de orice alt răspuns la referirile dvs. – pe care îngăduiti-mi să le numesc inexacte si, prin urmare, peiorative – către smerita mea persoană, voi cita doar două paragrafe dintre nenumăratele cacodoxii (2) ale Comunitătii dvs. religioase, luate din cartea „Catehismul Bisericii Catolice” (Cactos – Libreria Editrice Vaticana 1996), aflată în circulatie.
La pagina 332, se spune: [color=maroon] „Purificarea finală sau Purgatoriul. 1030. Toti cei ce mor în harul si prietenia lui Dumnezeu, fără să fie însă purificati în întregime, desi sunt siguri de mântuirea lor vesnică, trec după moarte printr-o purificare, pentru a obtine sfintenia necesară intrării în fericirea cerească.”, iar la pagina 454 se spune: „X. Indulgentele. 1471. Învătătura si practica Indulgentelor în Biserică este strâns legată de rezultatul sacramentului Pocăintei. Indulgentele sunt iertarea în fata lui Dumnezeu a pedepsei vremelnice meritată pentru păcate, iertate deja în ceea ce priveste vina, pe care credinciosul, sub conditii determinate, o obtine pentru sine însusi sau pentru răposati prin slujirea Bisericii, care, ca împărtitoare a răscumpărării, împarte comoara meritelor lui Cristos si ale sfintilor. Indulgentele se pot aplica atât celor vii, cat si celor răposati.”Este sau nu adevărat că, prin aceste pozitii dogmatice, în Biserică a fost introdus un element juridic? Că lucrarea mântuitoare a Domnului Slavei este înfătisată ca un soi de „dă si ia” între Om si Ziditorul său? Oare Domnul milelor – Cel ce nu are trebuintă de nimic, care este neatins de patimi si mai presus de toată înrâurirea lumească – nu-i defăimat pe fată atunci când este înfătisat ca un judecător aspru si rău?Întregul ethos a fost alterat; Noul Testament – acel Nou Legământ între Dumnezeu, Lume si Om este deformat; deformată este si Mântuirea, adusă de Fiul si Cuvântul Tatălui, Care S’a jertfit; toate, în urma acestor învătături netheologice. [/color]
Asadar, referirile mele la cacodoxiile dvs. sânt doar nişte „conjuncturi”? Puteţi explica (deducând în temeiul tragicelor dvs. credinţe înainte-pomenite), de ce vameşul şi fiul risipitor au fost îndreptăţiţi, iar fariseul şi fiul cel mare din pildă nu? Mai mult, cum se face că, fără nici o pedeapsă, fără nici o pocăinţă, femeia preacurvară ce fusese prinsă desfrânând a fost iertată de osânda legiuită a omorârii cu pietre? Cum se face că întâiul cetăţean al Raiului s’a întâmplat să fie un tâlhar de pe cruce? Şi, cel mai însemnat lucru, ce loc poate fi pentru raportarea juridică a lucrărilor cuiva în Via Sa? Aţi uitat cuvintele Sale în privinţa „slugilor viclene”?
Această epistolă a mea nu este o diatribă sau un studiu al nesfârsitelor cacodoxii ale Comunitătii dvs. religioase, asa că cele scrise reprezintă doar niste observatii. Din uriasul număr de gresale ale dvs., am mai ales una, pe care ati învesmântat-o într’o haină dogmatică. Mă refer la noua învătătură despre asa-zisa Neprihănită Zămislire („Imaculata Conceptie”) a Născătoarei-de-Dumnezeu, proclamată ca dogmă de Papa Pius al IX-lea în anul 1854 si, pentru a nu vă mai îndoi încă o dată că această învătătură vă apatine, voi cita din înainte-pomenitul Catehism referinta limpede de la pagina 163:
[color=maroon] „491. De-a lungul secolelor, biserica a devenit constientă că Maria, cea care fusese „dăruită cu har” de către Dumnezeu, era „răscumpărată” încă din timpul zămislirii ei. Acest lucru este mărturisit în dogma Neprihănitei Zămisliri, proclamată de Papa Pius al IX-lea în 1854: fericita si pururi fecioara Maria, prin harul unui favor exceptional al Atotputernicului Dumnezeu si în vederea meritelor lui Isus Cristos, Mântuitorul neamului omenesc, a fost ferită de orice urmă a păcatului strămosesc încă de la zămislirea ei. [/color]
[size=4][color=green]”Dacă această cacodoxie a „neprihănitei zămisliri” a Pururea-Fecioarei Născătoare-de-Dumnezeu ar fi adevărată, ne puteti spune cum i-a transmis ea mortalitatea omenească Ipostasului celui desăvârsit întrupat, Dumnezeului ai Fiului ei, Cel fără de păcat si desăvârsit? V’aţi gândit vreodată că dacă această gresală a dvs. ar fi un adevăr, atunci moartea Fiului lui Dumnezeu ar însemna că a fost una „prefăcută”, de vreme ce mortalitatea nu s’ar fi putut transmite firii Sale omenesti? Vă puteti da seama cat de tragice sânt credintele dvs.?Aveti dreptate să simtiti o răspundere mare pentru prezent si viitor. Nu ati amintit nimic, însă, despre gresalele trecutului si nu le-ati recunoscut ca gresale. Multe dintre acestea dăinuie încă. Oare, prin recunoasterea gresalelor trecutului, s’ar clătina „negreselnicia” papală? Din nefericire, sântem pierduti dacă nu recunoastem gresalele trecutului si, mai ales, dacă le repetăm în viitor – în viitorul pentru care simtiti o asa mare răspundere, după cum ati spus. Pentru toate acestea, e nevoie de smerenie, dragoste si dumnezeiască luminare – incompatibile cu „negreselnicia” diavolească care a răsturnat ecleziologia si orânduiala Bisericii Nedespărtite.
În cele din urmă, socot inacceptabil încă un paragraf din scrisoarea dvs., care încearcă – prin intermediul unor artificii de interpretare – să semene neîntelegere si vrajbă între mine si Înalt Preasfintia sa Arhiepiscopul Athenei si Întregii Ellade, Hristodul, binecunoscut pentru curtoazia sa, duhul său împăciuitor si simtămintele sale adevărate de dragoste; pentru aceasta, scrisoarea dvs. îsi depăseste limitele, când invocă inoportunitatea epistolei noastre în contextul bolii Înalt Preasfintiei sale, care – în ciuda interpretărilor dvs. – rămâne neclintit si statornic în cuvintele Părintelui Cosma Etolul, patriarhul neamului neo-Ellin, pe care adesea îl pomeneste, si care întotdeauna a grăit pe înteles si limpede, asemenea multor altor Sfinti Mucenici si Părinti ai Bisericii – de la Sfântul Marcu al Efesului si Sfintitul Mucenic Chiril I Lukaris, până la noii mucenici Sârbi ai veacului douăzeci, care au vădit vina decăzutului Scaun Papal si a cârmuitorului său în erezie (din pricina gresalei), Întâi-stătătorul Scaunului. [/color][/size]
[size=2][color=teal]As vrea să închei această epistolă cerându-vă să vă lepădati de cacodoxia Latinească si să vă întoarceti la Biserica cea Catholicească (3) (adică Sobornicească) si Nedespărtită a primilor 1000 de ani, a cărei Credinţă, Theologie, Nevoinţă, Duhovnicie, Ocârmuire, Adevăr si Predanie s’au urmat de-a lungul Vremii prin următoarea sa istorică: Biserica Orthodoxă (Drept-slăvitoare) Catholicească (Sobornicească). Înlăturati de pe ochii dumneavoastră negura celor 1000 de ani de trăire cacodoxă, si uniti-vă cu Biserica Orthodoxă, cea Una, Sfântă, Apostolească, Nedespărtită si Sobornicească, pe care „portile Iadului nu o vor birui”, ca să vă puteti întoarce la Unul si Singurul Trup al lui Hristos si să aflati, astfel, milă si har.
Asteptând răspunsul dumneavoastră, rămânem al vostru nefătarnic.[/color][/size]
[size=3][color=navy]Cu adâncă dragoste si bune-doriri
Mitropolitul
† Serafim al Pireului[/color][/size]

Notele traducătorului:
(1). Pentarhia – cele cinci Patriarhii din primul mileniu (Roma, Constantinopol, Alexandria, Antiohia si Ierusalim), între care exista un primat de cinstire. (n.trad.)
(2). Kakodoxia (gr.) = rea-slăvire (opusă la Orthodoxia = dreaptă-slăvire), adică credinte eretice, mincinoase, neplăcute lui Dumnezeu. (n.trad.)
(3). În Greacă, katholon – sobornicesc; de aici, Biserică „Catholică” – Biserică Sobornicească. „Catholicitatea” este un atribut al Bisericii, cea Una, Sfântă si Apostolească, împreună cu „Orthodoxia”. (n.trad.)
*Scrisoarea episcopului de Syros a fost scrisă în neogreacă, iar cea a Mitropolitului Serafim în katharevousa. Am încercat, asadar, să redăm diferenta si în română

Mitropolitul Serafim al Pireului într-un schimb epistolar cu episcopul catolic de Syros.
Material publicat în Orthodoxos Typos, la sfârşitul anului 2007; originalul poate fi citit aici: http://oodegr.com/oode/papismos/serafeim_papikos1.htm

Mai bine pui toate astea pe un siate si ne dai linkul.

Linkul e posibil sa nu fi mers...Asa ca am preferat sa pun mai bine textul...Astea sunt niste realitati si trebuie dezbatute. Ca sa constientizeze fiecare dupa cuviinta. Cara este Adevarul lasat de Mantuitorul Iisus Hristos Si care este cat de periculoase sunt invataturile promovate de catre "Hristosii Mincinosi"

Dar pentru cei ca dumneata vom da si un link: http://laurentiudumitru.ro/blog/2008/05/16/nu-sunteti-o-biserica-sunteti-o-erezie/.

Mersi.Vad ca ai blog.Foarte frumos.:D.Si totusi de ce nu mi-ai raspuns la postarea anterioara?Sau nu sunt demn de un rapuns de la tine?Tu raspunzi numai celor care iti aproba postarile?

Si in ce ar consta dupa tine semnele sincere de pocainta?Sa vina sa-si ceara iertare in fata ta?El va da seama in fata lui Dumnezeu,nu in fata oamenilor.Dumnezeu este judecatorul,si nimeni de pe pamant nu poate da o osanda pe care el nu o da.Asa ca,draga omule,va trebui sa astepti pana la Judecata de Obste,si atunci vei vedea daca ai avut sau nu dreptate.Numai ca pana atunci,incerac sa nu mai faci tu pe Judecatorul,pentru ca nu tu l-ai creat pe ereticul Corneanu,si nici pe ereticii de catolici si greco-catolici.uite ca Dumnezeu faca sa rasara soarele si peste eretici,ii hraneste,le da bucurie,le da dragoste,le da speranta.daca dumnezeu ra fii ca tine(fereasca Sfantul),peste 80% din oamenii acestei planete ar trebuii sa fie intr-o deznadejde absoluta,caci dupa tine,toti acestia sunt eretici.Uite ca eu vad cu multa bucurie cum acesti eretici se bucra de viat,de soare si lumina,de familie si copii,in ciuda celor ca tine,care ar vrea sa-i vada in iad din aceasta viata.Numaica te intreb,daca ei vor ajunge in Rai,cum ai sa dai tu nas in nas cu ei?[/quote]

Domnule, Episcopii sunt pastori ai Bisericii, si deci, daca ei invata ceva gresit sau sminteesc pe credinciosi prin exemplul pe care-l dau ei trebuie sa-si ceara macar[scuze)Inca o data repet [color=navy][size=2][nu pentru situatia in care au fost pusi, ci pentru ceea ce au facut][/size][/color] ,daca nu vor sa-si ceara iertare...

O varianta ar fi prin mass-media, si daca le este greu sa-si ceara iertare de buna voie, macar sa-si ceara scuze atunci cand sunt intrebati de pressa ortodoxa, asociatii, etc si nu numai, pentru ce au facut...

[color=navy]Si nu mai dramatiza atata lucrurile, domnule Jane, Am mai spus-o si o repet; NU LE CERE NIMENI CINE STIE CE PLECACIUNI SI DOAR SA-SI CEARA IERTARE S-AU CEL PUTIN SCUZE PENTRU FAPTELE LOR, PRIN MIJLOACELE CARE LE STAU LA DISPOZITIE[/color]

Altfel fiind spus pe mine ma intereseaza acest lucru pentru ca fac parte din Biserica Ortodoxa, si din punctul acesta de vedere este important pentru mine, ce invata pastori bisericii, ce exemple ne dau etc...

Prin urmare eu nu am nimic cu Domnul Nicolae Corneanu, treaba dumisale, Vorba aceea "faca ce-o vrea", sa se duca si la catolici daca vrea, nu-l tine nimeni legat, si mai mult ma deranjeaza faptul ca nu si-a cerut nici macar scuze pentru sminteala pe care a produs-o in popor.

Deoarece fapta a savarsit-o in public, TREBUIE SA-SI CEARA SCUZE TOT IN PUBLIC [color=green]Pentru ca nu este nici parlamentar, nici vreun simplu functionar, ci este un pastor al Bisericii raspunzator de sufletele credinciosilor[/color], [b][color=red][size=2]ori in acest sens nu exista nici un comunicat de presa nici o inregistrare ;Nimic, Nimic, Nimic in care Nicolae Corneanu sa-si ceara iertare in mod clar pentru ca a produs sminteala.[/size][/color][//b]

Si acest lucru vreau sa-l subliniez: [size=2][color=purple] Atata timp cat nu vor exista semne clare care sa vadeasca POCAINTA lui Nicolae Corneanu, anatema, va ramane asupra lui si a celor ce se împotrivesc si nu se supun Sobornicestii Biserici, anatema pusa de Sfinrii Parinti la cele 7 Sinoade Ecumenice, nu doar pentru o oarecare vreme, ci pâna la sfârsitul lumii va ramâne tare si nedezlegata cu darul lui Hristos. Deci fara pocainta ramane tot ERETIC.[/color][/size]

Domnule, Episcopii sunt pastori ai Bisericii, si deci, daca ei invata ceva gresit sau sminteesc pe credinciosi prin exemplul pe care-l dau ei trebuie sa-si ceara macar[scuze)Inca o data repet [color=navy][size=2][nu pentru situatia in care au fost pusi, ci pentru ceea ce au facut][/size][/color] ,daca nu vor sa-si ceara iertare...

O varianta ar fi prin mass-media, si daca le este greu sa-si ceara iertare de buna voie, macar sa-si ceara scuze atunci cand sunt intrebati de pressa ortodoxa, asociatii, etc si nu numai, pentru ce au facut...

[color=navy]Si nu mai dramatiza atata lucrurile, domnule Jane, Am mai spus-o si o repet; NU LE CERE NIMENI CINE STIE CE PLECACIUNI SI DOAR SA-SI CEARA IERTARE S-AU CEL PUTIN SCUZE PENTRU FAPTELE LOR, PRIN MIJLOACELE CARE LE STAU LA DISPOZITIE[/color]

Altfel fiind spus pe mine ma intereseaza acest lucru pentru ca fac parte din Biserica Ortodoxa, si din punctul acesta de vedere este important pentru mine, ce invata pastori bisericii, ce exemple ne dau etc...

Prin urmare eu nu am nimic cu Domnul Nicolae Corneanu, treaba dumisale, Vorba aceea "faca ce-o vrea", sa se duca si la catolici daca vrea, nu-l tine nimeni legat, si mai mult ma deranjeaza faptul ca nu si-a cerut nici macar scuze pentru sminteala pe care a produs-o in popor.

Deoarece fapta a savarsit-o in public, TREBUIE SA-SI CEARA SCUZE TOT IN PUBLIC [color=green]Pentru ca nu este nici parlamentar, nici vreun simplu functionar, ci este un pastor al Bisericii raspunzator de sufletele credinciosilor[/color], [b][color=red][size=2]ori in acest sens nu exista nici un comunicat de presa nici o inregistrare ;Nimic, Nimic, Nimic in care Nicolae Corneanu sa-si ceara iertare in mod clar pentru ca a produs sminteala.[/size][/color][//b]

Si acest lucru vreau sa-l subliniez: [size=2][color=purple] Atata timp cat nu vor exista semne clare care sa vadeasca POCAINTA lui Nicolae Corneanu, anatema, va ramane asupra lui si a celor ce se împotrivesc si nu se supun Sobornicestii Biserici, anatema pusa de Sfinrii Parinti la cele 7 Sinoade Ecumenice, nu doar pentru o oarecare vreme, ci pâna la sfârsitul lumii va ramâne tare si nedezlegata cu darul lui Hristos. Deci fara pocainta ramane tot ERETIC.[/color][/size]




[/quote]

e bine,deci si dumneata incepi cu anatemele.Ok,atunci m-am lamurit si cu dumneata.Mai bine eretic,decat ca tine.

daca veti citi canoanele hotarate de Sf Parinti veti ramane muti de uimire la cat de des au pomenit aceste cuvinte/expresii: "anatema", "sa se afuriseasca", "eretic" si altele asemenea lor.

cineva spunea ca prin aceste anateme sau blesteme Biserica nu prea a dat dovada de dragoste.
dar adevarul e ca daca n-ar fi aparut aceste abateri de la dreapta credinta si acesti inovatori care se incred mai mult in propria judecata decat in judecata lui Dumnezeu, n-ar fi aparut nici aceste cuvinte, nici aceste blesteme dure.
dupa cum au spus-o si ei de atatea ori... rostul acestora nu este de-ai denigra pe ceilalti, ci de a apara turma lui Hristos.

si chiar daca nu le-am repeta noi, ele exista oricum.
si chiar daca noi vom tacea, pietrele vor striga...
cand pe Muntele Maslinilor ucenicii il laudau pe Dumnezeu cu glas tare, unii farisei s-au simtit deranjati de atitudinea acelora si-au spus: "Invatatorule, cearta-ti ucenicii"... iar Iisus le-a dat replica "Zic voua: Daca vor tacea acestia, pietrele vor striga. "

Pai ce ucenicii il luadau pe Mantuitorul blestamandu-i pe altii.Adica zicau evreilor,belstematilor,si apoi il laudau pe Dumnezeu?Eu unul recunosc,ca au fost situatii inviata incare imi venea rau de tot sa blestem,adica din cauza unei nedreptati extreme.Insa nu toata ziua,bunaziua,blesteme si anateme.Parca am fii fii diavolului,nu ai lui Dumnezeu.

Hotaririle Sfintului Sinod nu pot fi judecate de noi

Au mai fost hotariri sinopdale care au fost insa RASTURNATE DE ALTE SINOADE, deci nu de noi

Laurentiu & Co..., daca nu mai ai incredere in hotarirea SFINTULUI Sinod al BOR care este sub Duhul Sfint inseamna ca AI O MARE PROBLEMA...

Deci cine SIMTE in FELUL ASTA trebuie sa se cerceteze cu un Duhovnic deoarece da semne ca-si pierde credinta...si e de rau fratilor