Ma intreb uneori, temator, cum va fi cu mintea mea, odata coborata in inima, daca inima mea nu e curata, blanda (precum vad deseori, cu mahnire)...
Si nu se curateste oare inima, intru bunatate si dreptate, facind temeinic lucrarea de curatie a mintii si a trupului?...

Domnul sa ne lumineze pe fiecare in parte si pe toti laolalta in Biserica Lui! AMIN+

"Frate, cand sta cineva fara lucru, se ocupa cu gandurile ce vin la el. Iar cand lucreaza nu gaseste timp sa le primeasca pe acestea. Scoala-te deci de dimineata si ia in stapanire moara ta si macina in ea graul tau pentru painea hranei tale. Caci daca vrasmasul ti-o ia inainte, vei macina in ea neghina in loc de grau" (Sfintii Varsanufie si Ioan, Scrisori duhovnicesti, c.193, Filocalia XI).

"Mintea - spune Parintele Staniloae - macina continuu si se hraneste cu ceea ce macina. Daca macina ganduri rele, se otraveste cu ele.
Gandurile legate de lucruri sunt, pe langa aceea, monotone. Nu ridica pe om in zone mereu noi. Gandurile prin care planuieste aranjamente lumesti, il ajuta sa le realizeze tot mai bine, dar ramane in orizontul lor inchis" (nota 285).

Gandurile vin mereu la moara mintii, aducind cu ele pe apa involburata sau mai limpede a sufletului: imagini, emotii, impulsuri, cuvinte - legate toate in manunchiuri de energie...
Cum pot distinge singur, cata vreme nu am darul deosebirii gandurilor, graul de neghina?
Nu pot distinge, iar de asteptat nu am deseori vreme sa astept (pana la intalnirea cu duhovnicul) ci sunt silit sa iau o hotarare. Ce cultiv, ce las in moara mintii si ce opresc (atat cat e posibil sa ma opun)?
Deocamdata cunosc/practic un singur procedeu: "Doamne, iata ce imi trece prin minte! Iisuse Hristoase, miluieste-ma!" Asa inteleg, de-o vreme, cuvantul Domnului "Cautati mai intai Imparatia lui Dumnezeu!"
In satul meu natal oamenii pun inaintea oricarei fapte cuvantul "Doamne!". Nu stiu daca ei gasesc mereu Imparatia, dar imi e clar ca o cauta la tot pasul, fapta, cuvantul. Imi doresc sa deprind acest mod de a trai si, daca imi ingaduiti, va doresc si voua acelasi lucru, intru buna petrecere spre slava lui Dumnezeu, laudat fie in veci! AMIN+

Calist Angelicude ne spune ca "dintre gandurile rele, unele nu intra deloc in sufletul nostru, daca ne ingradim cu multa sarginta; altele se nasc inauntru si odraslesc din pricina lenevirii noastre. Dar daca punem mana pe ele din vreme, le inabusim degraba si le ingropam. Altele, insa, se nasc si cresc si trec in fapte rele si strica toata sanatatea sufletului nostru, cand am ajuns la multa trandavie.
Daca nu facem primul lucru, e bine sa facem al doilea lucru si anume ca gandurile ce au patruns odata sa le alungam degraba si sa nu le ingaduim sa zaboveasca mai mult, ca sa nu ne faca launtrul rau" (Despre rugaciune si luare aminte, Filocalia VIII).

"Cel ce nutreste sarpe in san si gand rau in inima va fi omorat: cel dintai muscat in trup de dintii otraviti; iar celalalt ingramadind in suflet otrava purtatoare de moarte. Deci sa omoram repede puii serpilor si sa nu purtam in inima gandurile rele, ca sa nu suferim amarnic" (Teodor al Edesei, O suta de capete foarte folositoare, c.35, Filocalia IV ).

Asa este. Mintea trebuie coborata intr-o inima curatita. Iar curatirea inimii este lucrare dumnezeiesca intru noi, chemare si raspuns. De noi tine a-L chema in toata vremea, "inima curata zideste intru mine Dumnezeule si duh drept inoieste intru cele dinlauntru ale mele", asemenea Psalmistului, intru pocainta si cuget smerit.

La vremea cuvenita, dupa intelepciunea si iubirea Sa de oameni nemasurate, Domnul va raspunde acestei chemari. Iar raspunsul Sau este plin de marinimie, caci "nu cum da lumea da El". Domnul revarsa har peste har si bunatati peste bunatati. Sunt acele daruri care odata primite, se pot pastra si inmulti, numai in masura in care le impartasesti celorlalti in Hristos.

Intrebat fiind cum putem scapa de nenumaratele ganduri si aduceri aminte viclene care ni se strecoara in suflet "in chip subtire", Avva Moise a raspuns:

"Este cu neputinta sa nu fie cugetarea suparata de aceste aduceri aminte, dar sta in puterea oricui se sileste sa le primeasca si sa zaboveasca pe langa ele, sau sa le alunge. Nu atarna de noi ca ele sa vina, dar alungarea lor sta in puterea noastra.

Cand cugetam cu intelegere si neincetat la legea lui Dumnezeu si petrecem in psalmi si cantari, in post si privegheri si ne aducem aminte neincetat de cele viitoare, de Imparatia Cerurilor, de Gheena focului si de toate faptele lui Dumnezeu, gandurile cele rele se imputineaza si nu mai gasesc loc intru noi. Cand zabovim insa in griji lumesti si in lucruri trupesti, ba ne mai si dam la vorbe desarte si netrebnice, sporesc in noi gandurile cele ticaloase.

Caci precum moara, cata vreme e miscata de apa, nu se poate opri de la sine, dar sta in puterea morarului sa macine grau sau neghina, tot astfel si cugetarea noastra, fiind mereu in miscare, nu poate sta fara ganduri, dar sta in puterea noastra sa gandim cele duhovnicesti sau trupesti" (Casian Romanul, Cuvant despre Sfintii Parinti din pustia sketica, in Filocalia I).

Conform Sfantului Maxim Marturisitorul, "unele dintre ganduri sunt simple, altele compuse. Simple sunt cele nepatimase. Iar compuse sunt cele patimase, ca unele ce constau din patima si idee.

Asa fiind, se pot vedea multe din cele simple urmand celor compuse cand incep sa fie miscate spre pacatul cu mintea. Sa luam, de pilda, aurul. In amintirea cuiva s-a iscat gand patimas despre aur, iar acest fapt l-a dus cu mintea la furt si la savarsirea pacatului in cuget. Amintirii aurului i-a urmat deci indata amintirea pungii, a laditei, a vistieriei si cele urmatoare.

Amintirea aurului era compusa, caci avea in ea patima. Dar a pungii, a laditei si a celor urmatoare era simpla. Caci mintea nu nutrea nici o patima fata de ele. La fel stau lucrurile cu orice gand. Caci nu toate gandurile care urmeaza gandului patimas sunt si ele patimase, cum am aratat mai sus" (Suta a doua a capetelor despre dragoste, c.84, Filocalia II).

Apai sa fi convins , draga Ioane , ca atunci cand mintea ta va reusi sa coboare in inima , adica sa fie mintea si inima un tot , inima este deja pregatita de ospat . Nu are cum sa fie mintea curata si inima "murdara " , si nici invers , caci ele se curata deodata , lucreaza pe acelasi front ! Sunt multe de spus , dar cand ne vom mai intalni fata catre fata , vom discuta si acest subiect atat de delicat . Pana atunci : sarbatori fericite , frate !

A cerceta gandurile inseamna ca atunci cand vine gandul sa se ia seama la ce naste el. Iti dau o pilda: presunpune ca cineva te-a ocarat si tu esti framantat de gandul sa-i raspunzi. Spune atunci gandului: Daca ii raspund il voi tulbura si el se va supara impotriva mea. Deci e mai bine sa indur putin si imi va trece.

Daca se iveste nu un gand impotriva cuiva, ci un gand in el insusi, trebuie sa cercetezi acest gand si sa-ti spui: Unde va sfarsi acest gand rau? El va sfarsi in gheena. Si gandul te va lasa linistit. Si pentru toate gandurile la fel: indata ce apare un gand, cerceteaza-l si taie-l.

Cat despre robie, trebuie multa veghe ca, precum zic Parintii, daca un gand trage mintea ta spre desfranare, sa-l indrepti spre curatie; daca spre lacomia pantecelui, sa-l conduci spre cumpatare; daca spre ura, sa-l calauzesti spre iubire si la fel cu alte patimi (Sfintii Varsanufie si Ioan, Scrisori duhovnicesti, c.94, Filocalia XI).