În prealabil postat de ory
Foarte interesant Ancah,si cred ca poate fi adevarat fiindca suntem legati in mod natural de locul nostru de bastina,psihic,spiritual si fizic.
Cand am fost prima oara in Japonia,propriul organism nu se adapta deloc,nici clima si nici traditia de-acolo nu-mi puteau echilibra sederea mea.M-am simtit groaznic de straina,nu puteam dormi si nici manca...cand imi aminteam de Romania,parca simteam ca am trait in ea intr-o alta lume,era foarte departe de minte si suflet,dar exista.
Mirosul...ah!,mirosul de Japonia ma facea sa ma simt prizoniera,nu-l puteam accepta fiindca era foarte diferit de ceea ce cunosteam atat de bine,de mirosul din patria mea.Sa stiti,exista si un miros specific.Imi amintesc,cand am fost pentru prima oara la biserica ortodoxa din Ochanomizu,Biserica Sf.Neculai,m-am dus direct in strana,dar totul suna ciudat(pe langa limba)si cantarile,si felul oamenilor de-a sta la slujba,si figura episcopului cu ochii oblici...nu m-am simtit ca acasa.
Primele atacuri de panica si primele depresii le-am intampinat in Japonia,tocmai pentru ca nu puteam sa ma adaptez si ma chinuam sa rezist,luptam sa par cat mai naturala si conformata.Si totusi,era mult prea departe...
Nu stiu cum sta sora mea acolo de atatia ani,dar eu nu cred ca sunt facuta sa ma desprind de locul meu de bastina.In general sunt o persoana extrem de sentimentala si de nostalgica in tot ceea ce intampin,si dupa cum spunea Ancah,eu cred ca partea psihologica a omului este in mare parte definita de locul de bastina.Imi pare rau ca nu putem fi un popor civilizat si constiincios,am completa astfel o frumusete imensa de convietuire romaneasca.
|