Exista sau nu exista diferenta intre a judeca si a constata?
Inteleg ca nu trebuie sa judecam; dar de constatat nu avem cum sa nu constatam. Daca avem Legea lui Dumnezeu inscrisa in constiinta, e aproape imposibil sa nu judecam, caci judecata vine automat. Deci trebuie sa anulam acest automatism si sa gandim altfel. Asa e?

da , trebuie anulat acest automatism ... raul exista si noi trebuie numai sa constatam existenta lui ; asta nu inseamna sa ne intereseze pe noi ce rele fac altii de oriunde , ci numai atunci cand vedem rele fara voia noastra , mai intai sa ne ferim pe cat cu putinta sa le vedem , daca insa vedem ceva , sa nu judecam ; a nu judeca inseamna a accepta existenta raului exact asa cum este el , fara sa ii adaugam noi sau sa ii scadem noi nimic ... acceptam pur si simplu realitatea exacta , exact asa cum este ea , fara a incerca noi sa indreptam lucrurile ... este bine sa indrepti pe cineva numai atunci cand el insusi intreaba ce este mai bine sa faca ... daca nu intreaba , a indrepta pe altii inseamna a-i judeca ... deci asta este : " tine mintea ta in iad si nu deznadajdui " ...
observam ca zice clar : " mintea " ... deci asta inseamna clar , ca in iad ne odandim numai cu suprafata mintii si a inimii , adica asta inseamna sa acceptam exitenta raului care se oglindeste pe suprafata contiintei , a mintii si a inimii noastre , ca si cum s-ar proiecta un film acolo ... noi observam cum stau lucrurile fara nici un fel de intristare sau de judecare , si mergem mai departe cu rugaciunea in pace ... caci daca nu ai judecat deloc ai pace in tine si bucurie , si te poti ruga foarte usor ... trebuie sa fim impacati cu toti permanent , asta este o conditie a rugaciunii neincetate ... faorte mult conteaza asta : sa nu indrepti , sa nu faci observatii , sa nu intristezi pe nimeni niciodata ... trebuei lasata grija de ce fac altii ; in realitate noi nici nu avem deloc grija altora cand le facem observatii altora , degeaba se mint aceia care isi spun ca asta este mila de altii ... de fapt noi avem tot grija noastra , dar intr-un mod egaoist : ne simtim ofensati ca altcineva care face un pacat , ne manjeste si pe noi , ne pateaza cu pacatul lui imaginea noastra sau suprafata sufletului nostru , caci pe acea suprafata se oglindeste permanent ceea ce vedem si auzim noi ... si noi ne intristam ca ne este patata oglinda sufletului nostru , si ne suparam pe altii si le zicem ca sa se corecteze ... insa calea pacii nu este asta , ci pacea o ai atunci cand ii lasi pe altii sa faca ce vor ei , fara sa intervii ... deci : lasi ca pe suprafata sufletului tau sa se vada mereu pacatul , dar in interiorul tau trebuie sa ramai acelasi ... nu trebuie sa permiti niciodata ca raul sa intre in interiorul inimii tale , caci asta inseamna sa pierzi harul ...
uneori , gandurile rele nu intra prin constientul nostru , adica nu sunt niste ganduri clare , distincte , care sa arate clar ce vor de la tine ; uneori acele ganduri intra prin subconstient si te influenteaza intr-un mod , la inceput , nevazut ; observi efectul lor abia dupa ce ele lucreaza liber in tine , si fiindca nu vezi radacina lor care este in subconstient , te chinui sa scapi de ele si nu poti ; incepi sa inventezi false motive pentru faptul ca esti tulburat : ca ala ti-a zis nu stiu ce , ca cutare a facut ceva rau si tu ai vazut etc. ... si apoi incepi sa te superi pe altii , motivand ca te-au tulburat ... insa motivul real al tulburarii se afla de multe ori in interiorul tau , in subconstient ; gandurile din subconstient sunt influente care vin de la distanta , de la oameni care se gandesc la tine de la distanta , sau de la oameni care te-au vazut odata pe undeva si apoi s-au mai gandit la tine chiar daca nu te cunoaste , sau sunt ganduri de scurta durata ... aceste ganduri apar ca ceva foarte nedistinct , parca mascat , ascuns in spatele gandurilor tale din constient ; ele sunt parca pe undeva pe dedesupt , si sunt mici si greu de observat si de distins ce anume vor ele de la tine ... cand vin ganduri de astea se observa o schimbare a sufletului in rau , pierzi pacea si bucuria putin cate putin , si incepi sa te superi fara motiv , sau pe motive inventate de mintea ta ( ca nu stiu ce a facut cutare ) ... aceste ganduri subtile nu pot fi observate decat de o minte curatita de rugaciune ; cand mintea se curata straluceste , si ai in tine o bucurie nepamanteasca , interioara ... cine are bucuria asta ii este firesc sa iubeasca pe toti , si pe cei ce iti fac rau , sau pe vrajmasii Bisericii , pe oricine ... daca te rogi suficient incat sa tii in tine bucuria asta , nu te mai tulburi de schimbarile din viata ta , ci le treci pe toate in pace si usor ... dar trebuie atentie , si rugaciune permanenta , ca mintea sa nu piarda harul , bucuria , incat gandurile rele din subconstient sa fie usor observate ; cel mai usor se observa aceste ganduri cand ai aceasta stare de bucurie permanenta , caci aceste ganduri iti aduc o scadere a pacii si bucuriei interioare ... si cand simti astfel ca scade harul , iti dai seama ca un gand rau iti da tarcoale ... atunci , imediat trebuie sa te rogi ca sa iti descopere harul ce anume vrea acel gand de la tine ; caci uneori acel gand poate sa fie amestecat : sa aiba si ceva bun si ceva rau in el ; si daca vei respinge gandul deodata , fara sa stii exact ce anume vrea de la tine , poti sa cazi in judecare ... deci imediat rugaciune , si apoi cand vezi clar ce anume vrea gandul de la tine , il lasi sa se oglindeasca pe suprafata sufletului tau ( adica nu il respingi de tot caci el exista ) dar nu il lasi sa inter in inima ta ; deci in interior sa nu lasi sa patrunda intunericul ... nu ati observat asta : ca TOTI OAMENII CARE SE SPOVEDESC SI SE CURATA PRIN POCAINTA DE PACATE , LE STRALUCESTE SUFLETUL DE BUCURIE CA LA INGERI , IAR TOTI OAMENII CARE IUBESC PACATELE SUNT INTUNECATI LA MINTE SI SUFLET CA NISTE DRACI ? eu mereu observ asta , absolut toti oamenii incurcati cu griji si pacate lumesti , dar absolut toti , fara exceptie , au sufletul intunecat , iar bucuria lor este numai ceva aparent , EXTERIOR ... EI NU STIU SA SE BUCURE CU INIMA CI SE BUCURA NUMAI CU EXTERIORUL , TRUPESTE , LUMESTE ... dar daca te uiti in interiorul lor vazi ce ? intunerin , de care ei insa nu sunt constienti ...
inca un lucru : aici , pe pamant , pacatele aduc placere si bucurie exterioara , si cei care pacatuiesc se magaie si se incurajeaza unii pe altii , se sustin reciproc , ba chiar se invata unii pe altii si se ademenesc reciproc ... insa dincolo ............................. aia e problema ... ca dincolo ,

da , trebuie anulat acest automatism ... raul exista si noi trebuie numai sa constatam existenta lui ; asta nu inseamna sa ne intereseze pe noi ce rele fac altii de oriunde , ci numai atunci cand vedem rele fara voia noastra , mai intai sa ne ferim pe cat cu putinta sa le vedem , daca insa vedem ceva , sa nu judecam ; a nu judeca inseamna a accepta existenta raului exact asa cum este el , fara sa ii adaugam noi sau sa ii scadem noi nimic ... acceptam pur si simplu realitatea exacta , exact asa cum este ea , fara a incerca noi sa indreptam lucrurile ... este bine sa indrepti pe cineva numai atunci cand el insusi intreaba ce este mai bine sa faca ... daca nu intreaba , a indrepta pe altii inseamna a-i judeca ... deci asta este : " tine mintea ta in iad si nu deznadajdui " ...
observam ca zice clar : " mintea " ... deci asta inseamna clar , ca in iad ne odandim numai cu suprafata mintii si a inimii , adica asta inseamna sa acceptam exitenta raului care se oglindeste pe suprafata contiintei , a mintii si a inimii noastre , ca si cum s-ar proiecta un film acolo ... noi observam cum stau lucrurile fara nici un fel de intristare sau de judecare , si mergem mai departe cu rugaciunea in pace ... caci daca nu ai judecat deloc ai pace in tine si bucurie , si te poti ruga foarte usor ... trebuie sa fim impacati cu toti permanent , asta este o conditie a rugaciunii neincetate ... faorte mult conteaza asta : sa nu indrepti , sa nu faci observatii , sa nu intristezi pe nimeni niciodata ... trebuei lasata grija de ce fac altii ; in realitate noi nici nu avem deloc grija altora cand le facem observatii altora , degeaba se mint aceia care isi spun ca asta este mila de altii ... de fapt noi avem tot grija noastra , dar intr-un mod egaoist : ne simtim ofensati ca altcineva care face un pacat , ne manjeste si pe noi , ne pateaza cu pacatul lui imaginea noastra sau suprafata sufletului nostru , caci pe acea suprafata se oglindeste permanent ceea ce vedem si auzim noi ... si noi ne intristam ca ne este patata oglinda sufletului nostru , si ne suparam pe altii si le zicem ca sa se corecteze ... insa calea pacii nu este asta , ci pacea o ai atunci cand ii lasi pe altii sa faca ce vor ei , fara sa intervii ... deci : lasi ca pe suprafata sufletului tau sa se vada mereu pacatul , dar in interiorul tau trebuie sa ramai acelasi ... nu trebuie sa permiti niciodata ca raul sa intre in interiorul inimii tale , caci asta inseamna sa pierzi harul ...
uneori , gandurile rele nu intra prin constientul nostru , adica nu sunt niste ganduri clare , distincte , care sa arate clar ce vor de la tine ; uneori acele ganduri intra prin subconstient si te influenteaza intr-un mod , la inceput , nevazut ; observi efectul lor abia dupa ce ele lucreaza liber in tine , si fiindca nu vezi radacina lor care este in subconstient , te chinui sa scapi de ele si nu poti ; incepi sa inventezi false motive pentru faptul ca esti tulburat : ca ala ti-a zis nu stiu ce , ca cutare a facut ceva rau si tu ai vazut etc. ... si apoi incepi sa te superi pe altii , motivand ca te-au tulburat ... insa motivul real al tulburarii se afla de multe ori in interiorul tau , in subconstient ; gandurile din subconstient sunt influente care vin de la distanta , de la oameni care se gandesc la tine de la distanta , sau de la oameni care te-au vazut odata pe undeva si apoi s-au mai gandit la tine chiar daca nu te cunoaste , sau sunt ganduri de scurta durata ... aceste ganduri apar ca ceva foarte nedistinct , parca mascat , ascuns in spatele gandurilor tale din constient ; ele sunt parca pe undeva pe dedesupt , si sunt mici si greu de observat si de distins ce anume vor ele de la tine ... cand vin ganduri de astea se observa o schimbare a sufletului in rau , pierzi pacea si bucuria putin cate putin , si incepi sa te superi fara motiv , sau pe motive inventate de mintea ta ( ca nu stiu ce a facut cutare ) ... aceste ganduri subtile nu pot fi observate decat de o minte curatita de rugaciune ; cand mintea se curata straluceste , si ai in tine o bucurie nepamanteasca , interioara ... cine are bucuria asta ii este firesc sa iubeasca pe toti , si pe cei ce iti fac rau , sau pe vrajmasii Bisericii , pe oricine ... daca te rogi suficient incat sa tii in tine bucuria asta , nu te mai tulburi de schimbarile din viata ta , ci le treci pe toate in pace si usor ... dar trebuie atentie , si rugaciune permanenta , ca mintea sa nu piarda harul , bucuria , incat gandurile rele din subconstient sa fie usor observate ; cel mai usor se observa aceste ganduri cand ai aceasta stare de bucurie permanenta , caci aceste ganduri iti aduc o scadere a pacii si bucuriei interioare ... si cand simti astfel ca scade harul , iti dai seama ca un gand rau iti da tarcoale ... atunci , imediat trebuie sa te rogi ca sa iti descopere harul ce anume vrea acel gand de la tine ; caci uneori acel gand poate sa fie amestecat : sa aiba si ceva bun si ceva rau in el ; si daca vei respinge gandul deodata , fara sa stii exact ce anume vrea de la tine , poti sa cazi in judecare ... deci imediat rugaciune , si apoi cand vezi clar ce anume vrea gandul de la tine , il lasi sa se oglindeasca pe suprafata sufletului tau ( adica nu il respingi de tot caci el exista ) dar nu il lasi sa inter in inima ta ; deci in interior sa nu lasi sa patrunda intunericul ... nu ati observat asta : ca TOTI OAMENII CARE SE SPOVEDESC SI SE CURATA PRIN POCAINTA DE PACATE , LE STRALUCESTE SUFLETUL DE BUCURIE CA LA INGERI , IAR TOTI OAMENII CARE IUBESC PACATELE SUNT INTUNECATI LA MINTE SI SUFLET CA NISTE DRACI ? eu mereu observ asta , absolut toti oamenii incurcati cu griji si pacate lumesti , dar absolut toti , fara exceptie , au sufletul intunecat , iar bucuria lor este numai ceva aparent , EXTERIOR ... EI NU STIU SA SE BUCURE CU INIMA CI SE BUCURA NUMAI CU EXTERIORUL , TRUPESTE , LUMESTE ... dar daca te uiti in interiorul lor vazi ce ? intunerin , de care ei insa nu sunt constienti ...
inca un lucru : aici , pe pamant , pacatele aduc placere si bucurie exterioara , si cei care pacatuiesc se magaie si se incurajeaza unii pe altii , se sustin reciproc , ba chiar se invata unii pe altii si se ademenesc reciproc ... insa dincolo ............................. aia e problema ... ca dincolo ,

da , trebuie anulat acest automatism ... raul exista si noi trebuie numai sa constatam existenta lui ; asta nu inseamna sa ne intereseze pe noi ce rele fac altii de oriunde , ci numai atunci cand vedem rele fara voia noastra , mai intai sa ne ferim pe cat cu putinta sa le vedem , daca insa vedem ceva , sa nu judecam ; a nu judeca inseamna a accepta existenta raului exact asa cum este el , fara sa ii adaugam noi sau sa ii scadem noi nimic ... acceptam pur si simplu realitatea exacta , exact asa cum este ea , fara a incerca noi sa indreptam lucrurile ... este bine sa indrepti pe cineva numai atunci cand el insusi intreaba ce este mai bine sa faca ... daca nu intreaba , a indrepta pe altii inseamna a-i judeca ... deci asta este : " tine mintea ta in iad si nu deznadajdui " ...
observam ca zice clar : " mintea " ... deci asta inseamna clar , ca in iad ne odandim numai cu suprafata mintii si a inimii , adica asta inseamna sa acceptam exitenta raului care se oglindeste pe suprafata contiintei , a mintii si a inimii noastre , ca si cum s-ar proiecta un film acolo ... noi observam cum stau lucrurile fara nici un fel de intristare sau de judecare , si mergem mai departe cu rugaciunea in pace ... caci daca nu ai judecat deloc ai pace in tine si bucurie , si te poti ruga foarte usor ... trebuie sa fim impacati cu toti permanent , asta este o conditie a rugaciunii neincetate ... faorte mult conteaza asta : sa nu indrepti , sa nu faci observatii , sa nu intristezi pe nimeni niciodata ... trebuei lasata grija de ce fac altii ; in realitate noi nici nu avem deloc grija altora cand le facem observatii altora , degeaba se mint aceia care isi spun ca asta este mila de altii ... de fapt noi avem tot grija noastra , dar intr-un mod egaoist : ne simtim ofensati ca altcineva care face un pacat , ne manjeste si pe noi , ne pateaza cu pacatul lui imaginea noastra sau suprafata sufletului nostru , caci pe acea suprafata se oglindeste permanent ceea ce vedem si auzim noi ... si noi ne intristam ca ne este patata oglinda sufletului nostru , si ne suparam pe altii si le zicem ca sa se corecteze ... insa calea pacii nu este asta , ci pacea o ai atunci cand ii lasi pe altii sa faca ce vor ei , fara sa intervii ... deci : lasi ca pe suprafata sufletului tau sa se vada mereu pacatul , dar in interiorul tau trebuie sa ramai acelasi ... nu trebuie sa permiti niciodata ca raul sa intre in interiorul inimii tale , caci asta inseamna sa pierzi harul ...
uneori , gandurile rele nu intra prin constientul nostru , adica nu sunt niste ganduri clare , distincte , care sa arate clar ce vor de la tine ; uneori acele ganduri intra prin subconstient si te influenteaza intr-un mod , la inceput , nevazut ; observi efectul lor abia dupa ce ele lucreaza liber in tine , si fiindca nu vezi radacina lor care este in subconstient , te chinui sa scapi de ele si nu poti ; incepi sa inventezi false motive pentru faptul ca esti tulburat : ca ala ti-a zis nu stiu ce , ca cutare a facut ceva rau si tu ai vazut etc. ... si apoi incepi sa te superi pe altii , motivand ca te-au tulburat ... insa motivul real al tulburarii se afla de multe ori in interiorul tau , in subconstient ; gandurile din subconstient sunt influente care vin de la distanta , de la oameni care se gandesc la tine de la distanta , sau de la oameni care te-au vazut odata pe undeva si apoi s-au mai gandit la tine chiar daca nu te cunoaste , sau sunt ganduri de scurta durata ... aceste ganduri apar ca ceva foarte nedistinct , parca mascat , ascuns in spatele gandurilor tale din constient ; ele sunt parca pe undeva pe dedesupt , si sunt mici si greu de observat si de distins ce anume vor ele de la tine ... cand vin ganduri de astea se observa o schimbare a sufletului in rau , pierzi pacea si bucuria putin cate putin , si incepi sa te superi fara motiv , sau pe motive inventate de mintea ta ( ca nu stiu ce a facut cutare ) ... aceste ganduri subtile nu pot fi observate decat de o minte curatita de rugaciune ; cand mintea se curata straluceste , si ai in tine o bucurie nepamanteasca , interioara ... cine are bucuria asta ii este firesc sa iubeasca pe toti , si pe cei ce iti fac rau , sau pe vrajmasii Bisericii , pe oricine ... daca te rogi suficient incat sa tii in tine bucuria asta , nu te mai tulburi de schimbarile din viata ta , ci le treci pe toate in pace si usor ... dar trebuie atentie , si rugaciune permanenta , ca mintea sa nu piarda harul , bucuria , incat gandurile rele din subconstient sa fie usor observate ; cel mai usor se observa aceste ganduri cand ai aceasta stare de bucurie permanenta , caci aceste ganduri iti aduc o scadere a pacii si bucuriei interioare ... si cand simti astfel ca scade harul , iti dai seama ca un gand rau iti da tarcoale ... atunci , imediat trebuie sa te rogi ca sa iti descopere harul ce anume vrea acel gand de la tine ; caci uneori acel gand poate sa fie amestecat : sa aiba si ceva bun si ceva rau in el ; si daca vei respinge gandul deodata , fara sa stii exact ce anume vrea de la tine , poti sa cazi in judecare ... deci imediat rugaciune , si apoi cand vezi clar ce anume vrea gandul de la tine , il lasi sa se oglindeasca pe suprafata sufletului tau ( adica nu il respingi de tot caci el exista ) dar nu il lasi sa inter in inima ta ; deci in interior sa nu lasi sa patrunda intunericul ... nu ati observat asta : ca TOTI OAMENII CARE SE SPOVEDESC SI SE CURATA PRIN POCAINTA DE PACATE , LE STRALUCESTE SUFLETUL DE BUCURIE CA LA INGERI , IAR TOTI OAMENII CARE IUBESC PACATELE SUNT INTUNECATI LA MINTE SI SUFLET CA NISTE DRACI ? eu mereu observ asta , absolut toti oamenii incurcati cu griji si pacate lumesti , dar absolut toti , fara exceptie , au sufletul intunecat , iar bucuria lor este numai ceva aparent , EXTERIOR ... EI NU STIU SA SE BUCURE CU INIMA CI SE BUCURA NUMAI CU EXTERIORUL , TRUPESTE , LUMESTE ... dar daca te uiti in interiorul lor vazi ce ? intunerin , de care ei insa nu sunt constienti ...
inca un lucru : aici , pe pamant , pacatele aduc placere si bucurie exterioara , si cei care pacatuiesc se magaie si se incurajeaza unii pe altii , se sustin reciproc , ba chiar se invata unii pe altii si se ademenesc reciproc ... insa dincolo ............................. aia e problema ... ca dincolo ,

da , trebuie anulat acest automatism ... raul exista si noi trebuie numai sa constatam existenta lui ; asta nu inseamna sa ne intereseze pe noi ce rele fac altii de oriunde , ci numai atunci cand vedem rele fara voia noastra , mai intai sa ne ferim pe cat cu putinta sa le vedem , daca insa vedem ceva , sa nu judecam ; a nu judeca inseamna a accepta existenta raului exact asa cum este el , fara sa ii adaugam noi sau sa ii scadem noi nimic ... acceptam pur si simplu realitatea exacta , exact asa cum este ea , fara a incerca noi sa indreptam lucrurile ... este bine sa indrepti pe cineva numai atunci cand el insusi intreaba ce este mai bine sa faca ... daca nu intreaba , a indrepta pe altii inseamna a-i judeca ... deci asta este : " tine mintea ta in iad si nu deznadajdui " ...
observam ca zice clar : " mintea " ... deci asta inseamna clar , ca in iad ne odandim numai cu suprafata mintii si a inimii , adica asta inseamna sa acceptam exitenta raului care se oglindeste pe suprafata contiintei , a mintii si a inimii noastre , ca si cum s-ar proiecta un film acolo ... noi observam cum stau lucrurile fara nici un fel de intristare sau de judecare , si mergem mai departe cu rugaciunea in pace ... caci daca nu ai judecat deloc ai pace in tine si bucurie , si te poti ruga foarte usor ... trebuie sa fim impacati cu toti permanent , asta este o conditie a rugaciunii neincetate ... faorte mult conteaza asta : sa nu indrepti , sa nu faci observatii , sa nu intristezi pe nimeni niciodata ... trebuei lasata grija de ce fac altii ; in realitate noi nici nu avem deloc grija altora cand le facem observatii altora , degeaba se mint aceia care isi spun ca asta este mila de altii ... de fapt noi avem tot grija noastra , dar intr-un mod egaoist : ne simtim ofensati ca altcineva care face un pacat , ne manjeste si pe noi , ne pateaza cu pacatul lui imaginea noastra sau suprafata sufletului nostru , caci pe acea suprafata se oglindeste permanent ceea ce vedem si auzim noi ... si noi ne intristam ca ne este patata oglinda sufletului nostru , si ne suparam pe altii si le zicem ca sa se corecteze ... insa calea pacii nu este asta , ci pacea o ai atunci cand ii lasi pe altii sa faca ce vor ei , fara sa intervii ... deci : lasi ca pe suprafata sufletului tau sa se vada mereu pacatul , dar in interiorul tau trebuie sa ramai acelasi ... nu trebuie sa permiti niciodata ca raul sa intre in interiorul inimii tale , caci asta inseamna sa pierzi harul ...
uneori , gandurile rele nu intra prin constientul nostru , adica nu sunt niste ganduri clare , distincte , care sa arate clar ce vor de la tine ; uneori acele ganduri intra prin subconstient si te influenteaza intr-un mod , la inceput , nevazut ; observi efectul lor abia dupa ce ele lucreaza liber in tine , si fiindca nu vezi radacina lor care este in subconstient , te chinui sa scapi de ele si nu poti ; incepi sa inventezi false motive pentru faptul ca esti tulburat : ca ala ti-a zis nu stiu ce , ca cutare a facut ceva rau si tu ai vazut etc. ... si apoi incepi sa te superi pe altii , motivand ca te-au tulburat ... insa motivul real al tulburarii se afla de multe ori in interiorul tau , in subconstient ; gandurile din subconstient sunt influente care vin de la distanta , de la oameni care se gandesc la tine de la distanta , sau de la oameni care te-au vazut odata pe undeva si apoi s-au mai gandit la tine chiar daca nu te cunoaste , sau sunt ganduri de scurta durata ... aceste ganduri apar ca ceva foarte nedistinct , parca mascat , ascuns in spatele gandurilor tale din constient ; ele sunt parca pe undeva pe dedesupt , si sunt mici si greu de observat si de distins ce anume vor ele de la tine ... cand vin ganduri de astea se observa o schimbare a sufletului in rau , pierzi pacea si bucuria putin cate putin , si incepi sa te superi fara motiv , sau pe motive inventate de mintea ta ( ca nu stiu ce a facut cutare ) ... aceste ganduri subtile nu pot fi observate decat de o minte curatita de rugaciune ; cand mintea se curata straluceste , si ai in tine o bucurie nepamanteasca , interioara ... cine are bucuria asta ii este firesc sa iubeasca pe toti , si pe cei ce iti fac rau , sau pe vrajmasii Bisericii , pe oricine ... daca te rogi suficient incat sa tii in tine bucuria asta , nu te mai tulburi de schimbarile din viata ta , ci le treci pe toate in pace si usor ... dar trebuie atentie , si rugaciune permanenta , ca mintea sa nu piarda harul , bucuria , incat gandurile rele din subconstient sa fie usor observate ; cel mai usor se observa aceste ganduri cand ai aceasta stare de bucurie permanenta , caci aceste ganduri iti aduc o scadere a pacii si bucuriei interioare ... si cand simti astfel ca scade harul , iti dai seama ca un gand rau iti da tarcoale ... atunci , imediat trebuie sa te rogi ca sa iti descopere harul ce anume vrea acel gand de la tine ; caci uneori acel gand poate sa fie amestecat : sa aiba si ceva bun si ceva rau in el ; si daca vei respinge gandul deodata , fara sa stii exact ce anume vrea de la tine , poti sa cazi in judecare ... deci imediat rugaciune , si apoi cand vezi clar ce anume vrea gandul de la tine , il lasi sa se oglindeasca pe suprafata sufletului tau ( adica nu il respingi de tot caci el exista ) dar nu il lasi sa inter in inima ta ; deci in interior sa nu lasi sa patrunda intunericul ... nu ati observat asta : ca TOTI OAMENII CARE SE SPOVEDESC SI SE CURATA PRIN POCAINTA DE PACATE , LE STRALUCESTE SUFLETUL DE BUCURIE CA LA INGERI , IAR TOTI OAMENII CARE IUBESC PACATELE SUNT INTUNECATI LA MINTE SI SUFLET CA NISTE DRACI ? eu mereu observ asta , absolut toti oamenii incurcati cu griji si pacate lumesti , dar absolut toti , fara exceptie , au sufletul intunecat , iar bucuria lor este numai ceva aparent , EXTERIOR ... EI NU STIU SA SE BUCURE CU INIMA CI SE BUCURA NUMAI CU EXTERIORUL , TRUPESTE , LUMESTE ... dar daca te uiti in interiorul lor vazi ce ? intunerin , de care ei insa nu sunt constienti ...
inca un lucru : aici , pe pamant , pacatele aduc placere si bucurie exterioara , si cei care pacatuiesc se magaie si se incurajeaza unii pe altii , se sustin reciproc , ba chiar se invata unii pe altii si se ademenesc reciproc ... insa dincolo ............................. aia e problema ... ca dincolo ,

da , trebuie anulat acest automatism ... raul exista si noi trebuie numai sa constatam existenta lui ; asta nu inseamna sa ne intereseze pe noi ce rele fac altii de oriunde , ci numai atunci cand vedem rele fara voia noastra , mai intai sa ne ferim pe cat cu putinta sa le vedem , daca insa vedem ceva , sa nu judecam ; a nu judeca inseamna a accepta existenta raului exact asa cum este el , fara sa ii adaugam noi sau sa ii scadem noi nimic ... acceptam pur si simplu realitatea exacta , exact asa cum este ea , fara a incerca noi sa indreptam lucrurile ... este bine sa indrepti pe cineva numai atunci cand el insusi intreaba ce este mai bine sa faca ... daca nu intreaba , a indrepta pe altii inseamna a-i judeca ... deci asta este : " tine mintea ta in iad si nu deznadajdui " ...
observam ca zice clar : " mintea " ... deci asta inseamna clar , ca in iad ne odandim numai cu suprafata mintii si a inimii , adica asta inseamna sa acceptam exitenta raului care se oglindeste pe suprafata contiintei , a mintii si a inimii noastre , ca si cum s-ar proiecta un film acolo ... noi observam cum stau lucrurile fara nici un fel de intristare sau de judecare , si mergem mai departe cu rugaciunea in pace ... caci daca nu ai judecat deloc ai pace in tine si bucurie , si te poti ruga foarte usor ... trebuie sa fim impacati cu toti permanent , asta este o conditie a rugaciunii neincetate ... faorte mult conteaza asta : sa nu indrepti , sa nu faci observatii , sa nu intristezi pe nimeni niciodata ... trebuei lasata grija de ce fac altii ; in realitate noi nici nu avem deloc grija altora cand le facem observatii altora , degeaba se mint aceia care isi spun ca asta este mila de altii ... de fapt noi avem tot grija noastra , dar intr-un mod egaoist : ne simtim ofensati ca altcineva care face un pacat , ne manjeste si pe noi , ne pateaza cu pacatul lui imaginea noastra sau suprafata sufletului nostru , caci pe acea suprafata se oglindeste permanent ceea ce vedem si auzim noi ... si noi ne intristam ca ne este patata oglinda sufletului nostru , si ne suparam pe altii si le zicem ca sa se corecteze ... insa calea pacii nu este asta , ci pacea o ai atunci cand ii lasi pe altii sa faca ce vor ei , fara sa intervii ... deci : lasi ca pe suprafata sufletului tau sa se vada mereu pacatul , dar in interiorul tau trebuie sa ramai acelasi ... nu trebuie sa permiti niciodata ca raul sa intre in interiorul inimii tale , caci asta inseamna sa pierzi harul ...
uneori , gandurile rele nu intra prin constientul nostru , adica nu sunt niste ganduri clare , distincte , care sa arate clar ce vor de la tine ; uneori acele ganduri intra prin subconstient si te influenteaza intr-un mod , la inceput , nevazut ; observi efectul lor abia dupa ce ele lucreaza liber in tine , si fiindca nu vezi radacina lor care este in subconstient , te chinui sa scapi de ele si nu poti ; incepi sa inventezi false motive pentru faptul ca esti tulburat : ca ala ti-a zis nu stiu ce , ca cutare a facut ceva rau si tu ai vazut etc. ... si apoi incepi sa te superi pe altii , motivand ca te-au tulburat ... insa motivul real al tulburarii se afla de multe ori in interiorul tau , in subconstient ; gandurile din subconstient sunt influente care vin de la distanta , de la oameni care se gandesc la tine de la distanta , sau de la oameni care te-au vazut odata pe undeva si apoi s-au mai gandit la tine chiar daca nu te cunoaste , sau sunt ganduri de scurta durata ... aceste ganduri apar ca ceva foarte nedistinct , parca mascat , ascuns in spatele gandurilor tale din constient ; ele sunt parca pe undeva pe dedesupt , si sunt mici si greu de observat si de distins ce anume vor ele de la tine ... cand vin ganduri de astea se observa o schimbare a sufletului in rau , pierzi pacea si bucuria putin cate putin , si incepi sa te superi fara motiv , sau pe motive inventate de mintea ta ( ca nu stiu ce a facut cutare ) ... aceste ganduri subtile nu pot fi observate decat de o minte curatita de rugaciune ; cand mintea se curata straluceste , si ai in tine o bucurie nepamanteasca , interioara ... cine are bucuria asta ii este firesc sa iubeasca pe toti , si pe cei ce iti fac rau , sau pe vrajmasii Bisericii , pe oricine ... daca te rogi suficient incat sa tii in tine bucuria asta , nu te mai tulburi de schimbarile din viata ta , ci le treci pe toate in pace si usor ... dar trebuie atentie , si rugaciune permanenta , ca mintea sa nu piarda harul , bucuria , incat gandurile rele din subconstient sa fie usor observate ; cel mai usor se observa aceste ganduri cand ai aceasta stare de bucurie permanenta , caci aceste ganduri iti aduc o scadere a pacii si bucuriei interioare ... si cand simti astfel ca scade harul , iti dai seama ca un gand rau iti da tarcoale ... atunci , imediat trebuie sa te rogi ca sa iti descopere harul ce anume vrea acel gand de la tine ; caci uneori acel gand poate sa fie amestecat : sa aiba si ceva bun si ceva rau in el ; si daca vei respinge gandul deodata , fara sa stii exact ce anume vrea de la tine , poti sa cazi in judecare ... deci imediat rugaciune , si apoi cand vezi clar ce anume vrea gandul de la tine , il lasi sa se oglindeasca pe suprafata sufletului tau ( adica nu il respingi de tot caci el exista ) dar nu il lasi sa inter in inima ta ; deci in interior sa nu lasi sa patrunda intunericul ... nu ati observat asta : ca TOTI OAMENII CARE SE SPOVEDESC SI SE CURATA PRIN POCAINTA DE PACATE , LE STRALUCESTE SUFLETUL DE BUCURIE CA LA INGERI , IAR TOTI OAMENII CARE IUBESC PACATELE SUNT INTUNECATI LA MINTE SI SUFLET CA NISTE DRACI ? eu mereu observ asta , absolut toti oamenii incurcati cu griji si pacate lumesti , dar absolut toti , fara exceptie , au sufletul intunecat , iar bucuria lor este numai ceva aparent , EXTERIOR ... EI NU STIU SA SE BUCURE CU INIMA CI SE BUCURA NUMAI CU EXTERIORUL , TRUPESTE , LUMESTE ... dar daca te uiti in interiorul lor vazi ce ? intunerin , de care ei insa nu sunt constienti ...
inca un lucru : aici , pe pamant , pacatele aduc placere si bucurie exterioara , si cei care pacatuiesc se magaie si se incurajeaza unii pe altii , se sustin reciproc , ba chiar se invata unii pe altii si se ademenesc reciproc ... insa dincolo ............................. aia e problema ... ca dincolo ,

da , trebuie anulat acest automatism ... raul exista si noi trebuie numai sa constatam existenta lui ; asta nu inseamna sa ne intereseze pe noi ce rele fac altii de oriunde , ci numai atunci cand vedem rele fara voia noastra , mai intai sa ne ferim pe cat cu putinta sa le vedem , daca insa vedem ceva , sa nu judecam ; a nu judeca inseamna a accepta existenta raului exact asa cum este el , fara sa ii adaugam noi sau sa ii scadem noi nimic ... acceptam pur si simplu realitatea exacta , exact asa cum este ea , fara a incerca noi sa indreptam lucrurile ... este bine sa indrepti pe cineva numai atunci cand el insusi intreaba ce este mai bine sa faca ... daca nu intreaba , a indrepta pe altii inseamna a-i judeca ... deci asta este : " tine mintea ta in iad si nu deznadajdui " ...
observam ca zice clar : " mintea " ... deci asta inseamna clar , ca in iad ne odandim numai cu suprafata mintii si a inimii , adica asta inseamna sa acceptam exitenta raului care se oglindeste pe suprafata contiintei , a mintii si a inimii noastre , ca si cum s-ar proiecta un film acolo ... noi observam cum stau lucrurile fara nici un fel de intristare sau de judecare , si mergem mai departe cu rugaciunea in pace ... caci daca nu ai judecat deloc ai pace in tine si bucurie , si te poti ruga foarte usor ... trebuie sa fim impacati cu toti permanent , asta este o conditie a rugaciunii neincetate ... faorte mult conteaza asta : sa nu indrepti , sa nu faci observatii , sa nu intristezi pe nimeni niciodata ... trebuei lasata grija de ce fac altii ; in realitate noi nici nu avem deloc grija altora cand le facem observatii altora , degeaba se mint aceia care isi spun ca asta este mila de altii ... de fapt noi avem tot grija noastra , dar intr-un mod egaoist : ne simtim ofensati ca altcineva care face un pacat , ne manjeste si pe noi , ne pateaza cu pacatul lui imaginea noastra sau suprafata sufletului nostru , caci pe acea suprafata se oglindeste permanent ceea ce vedem si auzim noi ... si noi ne intristam ca ne este patata oglinda sufletului nostru , si ne suparam pe altii si le zicem ca sa se corecteze ... insa calea pacii nu este asta , ci pacea o ai atunci cand ii lasi pe altii sa faca ce vor ei , fara sa intervii ... deci : lasi ca pe suprafata sufletului tau sa se vada mereu pacatul , dar in interiorul tau trebuie sa ramai acelasi ... nu trebuie sa permiti niciodata ca raul sa intre in interiorul inimii tale , caci asta inseamna sa pierzi harul ...
uneori , gandurile rele nu intra prin constientul nostru , adica nu sunt niste ganduri clare , distincte , care sa arate clar ce vor de la tine ; uneori acele ganduri intra prin subconstient si te influenteaza intr-un mod , la inceput , nevazut ; observi efectul lor abia dupa ce ele lucreaza liber in tine , si fiindca nu vezi radacina lor care este in subconstient , te chinui sa scapi de ele si nu poti ; incepi sa inventezi false motive pentru faptul ca esti tulburat : ca ala ti-a zis nu stiu ce , ca cutare a facut ceva rau si tu ai vazut etc. ... si apoi incepi sa te superi pe altii , motivand ca te-au tulburat ... insa motivul real al tulburarii se afla de multe ori in interiorul tau , in subconstient ; gandurile din subconstient sunt influente care vin de la distanta , de la oameni care se gandesc la tine de la distanta , sau de la oameni care te-au vazut odata pe undeva si apoi s-au mai gandit la tine chiar daca nu te cunoaste , sau sunt ganduri de scurta durata ... aceste ganduri apar ca ceva foarte nedistinct , parca mascat , ascuns in spatele gandurilor tale din constient ; ele sunt parca pe undeva pe dedesupt , si sunt mici si greu de observat si de distins ce anume vor ele de la tine ... cand vin ganduri de astea se observa o schimbare a sufletului in rau , pierzi pacea si bucuria putin cate putin , si incepi sa te superi fara motiv , sau pe motive inventate de mintea ta ( ca nu stiu ce a facut cutare ) ... aceste ganduri subtile nu pot fi observate decat de o minte curatita de rugaciune ; cand mintea se curata straluceste , si ai in tine o bucurie nepamanteasca , interioara ... cine are bucuria asta ii este firesc sa iubeasca pe toti , si pe cei ce iti fac rau , sau pe vrajmasii Bisericii , pe oricine ... daca te rogi suficient incat sa tii in tine bucuria asta , nu te mai tulburi de schimbarile din viata ta , ci le treci pe toate in pace si usor ... dar trebuie atentie , si rugaciune permanenta , ca mintea sa nu piarda harul , bucuria , incat gandurile rele din subconstient sa fie usor observate ; cel mai usor se observa aceste ganduri cand ai aceasta stare de bucurie permanenta , caci aceste ganduri iti aduc o scadere a pacii si bucuriei interioare ... si cand simti astfel ca scade harul , iti dai seama ca un gand rau iti da tarcoale ... atunci , imediat trebuie sa te rogi ca sa iti descopere harul ce anume vrea acel gand de la tine ; caci uneori acel gand poate sa fie amestecat : sa aiba si ceva bun si ceva rau in el ; si daca vei respinge gandul deodata , fara sa stii exact ce anume vrea de la tine , poti sa cazi in judecare ... deci imediat rugaciune , si apoi cand vezi clar ce anume vrea gandul de la tine , il lasi sa se oglindeasca pe suprafata sufletului tau ( adica nu il respingi de tot caci el exista ) dar nu il lasi sa inter in inima ta ; deci in interior sa nu lasi sa patrunda intunericul ... nu ati observat asta : ca TOTI OAMENII CARE SE SPOVEDESC SI SE CURATA PRIN POCAINTA DE PACATE , LE STRALUCESTE SUFLETUL DE BUCURIE CA LA INGERI , IAR TOTI OAMENII CARE IUBESC PACATELE SUNT INTUNECATI LA MINTE SI SUFLET CA NISTE DRACI ? eu mereu observ asta , absolut toti oamenii incurcati cu griji si pacate lumesti , dar absolut toti , fara exceptie , au sufletul intunecat , iar bucuria lor este numai ceva aparent , EXTERIOR ... EI NU STIU SA SE BUCURE CU INIMA CI SE BUCURA NUMAI CU EXTERIORUL , TRUPESTE , LUMESTE ... dar daca te uiti in interiorul lor vazi ce ? intunerin , de care ei insa nu sunt constienti ...
inca un lucru : aici , pe pamant , pacatele aduc placere si bucurie exterioara , si cei care pacatuiesc se magaie si se incurajeaza unii pe altii , se sustin reciproc , ba chiar se invata unii pe altii si se ademenesc reciproc ... insa dincolo ............................. aia e problema ... ca dincolo ,

da , trebuie anulat acest automatism ... raul exista si noi trebuie numai sa constatam existenta lui ; asta nu inseamna sa ne intereseze pe noi ce rele fac altii de oriunde , ci numai atunci cand vedem rele fara voia noastra , mai intai sa ne ferim pe cat cu putinta sa le vedem , daca insa vedem ceva , sa nu judecam ; a nu judeca inseamna a accepta existenta raului exact asa cum este el , fara sa ii adaugam noi sau sa ii scadem noi nimic ... acceptam pur si simplu realitatea exacta , exact asa cum este ea , fara a incerca noi sa indreptam lucrurile ... este bine sa indrepti pe cineva numai atunci cand el insusi intreaba ce este mai bine sa faca ... daca nu intreaba , a indrepta pe altii inseamna a-i judeca ... deci asta este : " tine mintea ta in iad si nu deznadajdui " ...
observam ca zice clar : " mintea " ... deci asta inseamna clar , ca in iad ne odandim numai cu suprafata mintii si a inimii , adica asta inseamna sa acceptam exitenta raului care se oglindeste pe suprafata contiintei , a mintii si a inimii noastre , ca si cum s-ar proiecta un film acolo ... noi observam cum stau lucrurile fara nici un fel de intristare sau de judecare , si mergem mai departe cu rugaciunea in pace ... caci daca nu ai judecat deloc ai pace in tine si bucurie , si te poti ruga foarte usor ... trebuie sa fim impacati cu toti permanent , asta este o conditie a rugaciunii neincetate ... faorte mult conteaza asta : sa nu indrepti , sa nu faci observatii , sa nu intristezi pe nimeni niciodata ... trebuei lasata grija de ce fac altii ; in realitate noi nici nu avem deloc grija altora cand le facem observatii altora , degeaba se mint aceia care isi spun ca asta este mila de altii ... de fapt noi avem tot grija noastra , dar intr-un mod egaoist : ne simtim ofensati ca altcineva care face un pacat , ne manjeste si pe noi , ne pateaza cu pacatul lui imaginea noastra sau suprafata sufletului nostru , caci pe acea suprafata se oglindeste permanent ceea ce vedem si auzim noi ... si noi ne intristam ca ne este patata oglinda sufletului nostru , si ne suparam pe altii si le zicem ca sa se corecteze ... insa calea pacii nu este asta , ci pacea o ai atunci cand ii lasi pe altii sa faca ce vor ei , fara sa intervii ... deci : lasi ca pe suprafata sufletului tau sa se vada mereu pacatul , dar in interiorul tau trebuie sa ramai acelasi ... nu trebuie sa permiti niciodata ca raul sa intre in interiorul inimii tale , caci asta inseamna sa pierzi harul ...
uneori , gandurile rele nu intra prin constientul nostru , adica nu sunt niste ganduri clare , distincte , care sa arate clar ce vor de la tine ; uneori acele ganduri intra prin subconstient si te influenteaza intr-un mod , la inceput , nevazut ; observi efectul lor abia dupa ce ele lucreaza liber in tine , si fiindca nu vezi radacina lor care este in subconstient , te chinui sa scapi de ele si nu poti ; incepi sa inventezi false motive pentru faptul ca esti tulburat : ca ala ti-a zis nu stiu ce , ca cutare a facut ceva rau si tu ai vazut etc. ... si apoi incepi sa te superi pe altii , motivand ca te-au tulburat ... insa motivul real al tulburarii se afla de multe ori in interiorul tau , in subconstient ; gandurile din subconstient sunt influente care vin de la distanta , de la oameni care se gandesc la tine de la distanta , sau de la oameni care te-au vazut odata pe undeva si apoi s-au mai gandit la tine chiar daca nu te cunoaste , sau sunt ganduri de scurta durata ... aceste ganduri apar ca ceva foarte nedistinct , parca mascat , ascuns in spatele gandurilor tale din constient ; ele sunt parca pe undeva pe dedesupt , si sunt mici si greu de observat si de distins ce anume vor ele de la tine ... cand vin ganduri de astea se observa o schimbare a sufletului in rau , pierzi pacea si bucuria putin cate putin , si incepi sa te superi fara motiv , sau pe motive inventate de mintea ta ( ca nu stiu ce a facut cutare ) ... aceste ganduri subtile nu pot fi observate decat de o minte curatita de rugaciune ; cand mintea se curata straluceste , si ai in tine o bucurie nepamanteasca , interioara ... cine are bucuria asta ii este firesc sa iubeasca pe toti , si pe cei ce iti fac rau , sau pe vrajmasii Bisericii , pe oricine ... daca te rogi suficient incat sa tii in tine bucuria asta , nu te mai tulburi de schimbarile din viata ta , ci le treci pe toate in pace si usor ... dar trebuie atentie , si rugaciune permanenta , ca mintea sa nu piarda harul , bucuria , incat gandurile rele din subconstient sa fie usor observate ; cel mai usor se observa aceste ganduri cand ai aceasta stare de bucurie permanenta , caci aceste ganduri iti aduc o scadere a pacii si bucuriei interioare ... si cand simti astfel ca scade harul , iti dai seama ca un gand rau iti da tarcoale ... atunci , imediat trebuie sa te rogi ca sa iti descopere harul ce anume vrea acel gand de la tine ; caci uneori acel gand poate sa fie amestecat : sa aiba si ceva bun si ceva rau in el ; si daca vei respinge gandul deodata , fara sa stii exact ce anume vrea de la tine , poti sa cazi in judecare ... deci imediat rugaciune , si apoi cand vezi clar ce anume vrea gandul de la tine , il lasi sa se oglindeasca pe suprafata sufletului tau ( adica nu il respingi de tot caci el exista ) dar nu il lasi sa inter in inima ta ; deci in interior sa nu lasi sa patrunda intunericul ... nu ati observat asta : ca TOTI OAMENII CARE SE SPOVEDESC SI SE CURATA PRIN POCAINTA DE PACATE , LE STRALUCESTE SUFLETUL DE BUCURIE CA LA INGERI , IAR TOTI OAMENII CARE IUBESC PACATELE SUNT INTUNECATI LA MINTE SI SUFLET CA NISTE DRACI ? eu mereu observ asta , absolut toti oamenii incurcati cu griji si pacate lumesti , dar absolut toti , fara exceptie , au sufletul intunecat , iar bucuria lor este numai ceva aparent , EXTERIOR ... EI NU STIU SA SE BUCURE CU INIMA CI SE BUCURA NUMAI CU EXTERIORUL , TRUPESTE , LUMESTE ... dar daca te uiti in interiorul lor vazi ce ? intunerin , de care ei insa nu sunt constienti ...
inca un lucru : aici , pe pamant , pacatele aduc placere si bucurie exterioara , si cei care pacatuiesc se magaie si se incurajeaza unii pe altii , se sustin reciproc , ba chiar se invata unii pe altii si se ademenesc reciproc ... insa dincolo ............................. aia e problema ... ca dincolo ,

da , trebuie anulat acest automatism ... raul exista si noi trebuie numai sa constatam existenta lui ; asta nu inseamna sa ne intereseze pe noi ce rele fac altii de oriunde , ci numai atunci cand vedem rele fara voia noastra , mai intai sa ne ferim pe cat cu putinta sa le vedem , daca insa vedem ceva , sa nu judecam ; a nu judeca inseamna a accepta existenta raului exact asa cum este el , fara sa ii adaugam noi sau sa ii scadem noi nimic ... acceptam pur si simplu realitatea exacta , exact asa cum este ea , fara a incerca noi sa indreptam lucrurile ... este bine sa indrepti pe cineva numai atunci cand el insusi intreaba ce este mai bine sa faca ... daca nu intreaba , a indrepta pe altii inseamna a-i judeca ... deci asta este : " tine mintea ta in iad si nu deznadajdui " ...
observam ca zice clar : " mintea " ... deci asta inseamna clar , ca in iad ne odandim numai cu suprafata mintii si a inimii , adica asta inseamna sa acceptam exitenta raului care se oglindeste pe suprafata contiintei , a mintii si a inimii noastre , ca si cum s-ar proiecta un film acolo ... noi observam cum stau lucrurile fara nici un fel de intristare sau de judecare , si mergem mai departe cu rugaciunea in pace ... caci daca nu ai judecat deloc ai pace in tine si bucurie , si te poti ruga foarte usor ... trebuie sa fim impacati cu toti permanent , asta este o conditie a rugaciunii neincetate ... faorte mult conteaza asta : sa nu indrepti , sa nu faci observatii , sa nu intristezi pe nimeni niciodata ... trebuei lasata grija de ce fac altii ; in realitate noi nici nu avem deloc grija altora cand le facem observatii altora , degeaba se mint aceia care isi spun ca asta este mila de altii ... de fapt noi avem tot grija noastra , dar intr-un mod egaoist : ne simtim ofensati ca altcineva care face un pacat , ne manjeste si pe noi , ne pateaza cu pacatul lui imaginea noastra sau suprafata sufletului nostru , caci pe acea suprafata se oglindeste permanent ceea ce vedem si auzim noi ... si noi ne intristam ca ne este patata oglinda sufletului nostru , si ne suparam pe altii si le zicem ca sa se corecteze ... insa calea pacii nu este asta , ci pacea o ai atunci cand ii lasi pe altii sa faca ce vor ei , fara sa intervii ... deci : lasi ca pe suprafata sufletului tau sa se vada mereu pacatul , dar in interiorul tau trebuie sa ramai acelasi ... nu trebuie sa permiti niciodata ca raul sa intre in interiorul inimii tale , caci asta inseamna sa pierzi harul ...
uneori , gandurile rele nu intra prin constientul nostru , adica nu sunt niste ganduri clare , distincte , care sa arate clar ce vor de la tine ; uneori acele ganduri intra prin subconstient si te influenteaza intr-un mod , la inceput , nevazut ; observi efectul lor abia dupa ce ele lucreaza liber in tine , si fiindca nu vezi radacina lor care este in subconstient , te chinui sa scapi de ele si nu poti ; incepi sa inventezi false motive pentru faptul ca esti tulburat : ca ala ti-a zis nu stiu ce , ca cutare a facut ceva rau si tu ai vazut etc. ... si apoi incepi sa te superi pe altii , motivand ca te-au tulburat ... insa motivul real al tulburarii se afla de multe ori in interiorul tau , in subconstient ; gandurile din subconstient sunt influente care vin de la distanta , de la oameni care se gandesc la tine de la distanta , sau de la oameni care te-au vazut odata pe undeva si apoi s-au mai gandit la tine chiar daca nu te cunoaste , sau sunt ganduri de scurta durata ... aceste ganduri apar ca ceva foarte nedistinct , parca mascat , ascuns in spatele gandurilor tale din constient ; ele sunt parca pe undeva pe dedesupt , si sunt mici si greu de observat si de distins ce anume vor ele de la tine ... cand vin ganduri de astea se observa o schimbare a sufletului in rau , pierzi pacea si bucuria putin cate putin , si incepi sa te superi fara motiv , sau pe motive inventate de mintea ta ( ca nu stiu ce a facut cutare ) ... aceste ganduri subtile nu pot fi observate decat de o minte curatita de rugaciune ; cand mintea se curata straluceste , si ai in tine o bucurie nepamanteasca , interioara ... cine are bucuria asta ii este firesc sa iubeasca pe toti , si pe cei ce iti fac rau , sau pe vrajmasii Bisericii , pe oricine ... daca te rogi suficient incat sa tii in tine bucuria asta , nu te mai tulburi de schimbarile din viata ta , ci le treci pe toate in pace si usor ... dar trebuie atentie , si rugaciune permanenta , ca mintea sa nu piarda harul , bucuria , incat gandurile rele din subconstient sa fie usor observate ; cel mai usor se observa aceste ganduri cand ai aceasta stare de bucurie permanenta , caci aceste ganduri iti aduc o scadere a pacii si bucuriei interioare ... si cand simti astfel ca scade harul , iti dai seama ca un gand rau iti da tarcoale ... atunci , imediat trebuie sa te rogi ca sa iti descopere harul ce anume vrea acel gand de la tine ; caci uneori acel gand poate sa fie amestecat : sa aiba si ceva bun si ceva rau in el ; si daca vei respinge gandul deodata , fara sa stii exact ce anume vrea de la tine , poti sa cazi in judecare ... deci imediat rugaciune , si apoi cand vezi clar ce anume vrea gandul de la tine , il lasi sa se oglindeasca pe suprafata sufletului tau ( adica nu il respingi de tot caci el exista ) dar nu il lasi sa inter in inima ta ; deci in interior sa nu lasi sa patrunda intunericul ... nu ati observat asta : ca TOTI OAMENII CARE SE SPOVEDESC SI SE CURATA PRIN POCAINTA DE PACATE , LE STRALUCESTE SUFLETUL DE BUCURIE CA LA INGERI , IAR TOTI OAMENII CARE IUBESC PACATELE SUNT INTUNECATI LA MINTE SI SUFLET CA NISTE DRACI ? eu mereu observ asta , absolut toti oamenii incurcati cu griji si pacate lumesti , dar absolut toti , fara exceptie , au sufletul intunecat , iar bucuria lor este numai ceva aparent , EXTERIOR ... EI NU STIU SA SE BUCURE CU INIMA CI SE BUCURA NUMAI CU EXTERIORUL , TRUPESTE , LUMESTE ... dar daca te uiti in interiorul lor vazi ce ? intunerin , de care ei insa nu sunt constienti ...
inca un lucru : aici , pe pamant , pacatele aduc placere si bucurie exterioara , si cei care pacatuiesc se magaie si se incurajeaza unii pe altii , se sustin reciproc , ba chiar se invata unii pe altii si se ademenesc reciproc ... insa dincolo ............................. aia e problema ... ca dincolo ,

da , trebuie anulat acest automatism ... raul exista si noi trebuie numai sa constatam existenta lui ; asta nu inseamna sa ne intereseze pe noi ce rele fac altii de oriunde , ci numai atunci cand vedem rele fara voia noastra , mai intai sa ne ferim pe cat cu putinta sa le vedem , daca insa vedem ceva , sa nu judecam ; a nu judeca inseamna a accepta existenta raului exact asa cum este el , fara sa ii adaugam noi sau sa ii scadem noi nimic ... acceptam pur si simplu realitatea exacta , exact asa cum este ea , fara a incerca noi sa indreptam lucrurile ... este bine sa indrepti pe cineva numai atunci cand el insusi intreaba ce este mai bine sa faca ... daca nu intreaba , a indrepta pe altii inseamna a-i judeca ... deci asta este : " tine mintea ta in iad si nu deznadajdui " ...
observam ca zice clar : " mintea " ... deci asta inseamna clar , ca in iad ne odandim numai cu suprafata mintii si a inimii , adica asta inseamna sa acceptam exitenta raului care se oglindeste pe suprafata contiintei , a mintii si a inimii noastre , ca si cum s-ar proiecta un film acolo ... noi observam cum stau lucrurile fara nici un fel de intristare sau de judecare , si mergem mai departe cu rugaciunea in pace ... caci daca nu ai judecat deloc ai pace in tine si bucurie , si te poti ruga foarte usor ... trebuie sa fim impacati cu toti permanent , asta este o conditie a rugaciunii neincetate ... faorte mult conteaza asta : sa nu indrepti , sa nu faci observatii , sa nu intristezi pe nimeni niciodata ... trebuei lasata grija de ce fac altii ; in realitate noi nici nu avem deloc grija altora cand le facem observatii altora , degeaba se mint aceia care isi spun ca asta este mila de altii ... de fapt noi avem tot grija noastra , dar intr-un mod egaoist : ne simtim ofensati ca altcineva care face un pacat , ne manjeste si pe noi , ne pateaza cu pacatul lui imaginea noastra sau suprafata sufletului nostru , caci pe acea suprafata se oglindeste permanent ceea ce vedem si auzim noi ... si noi ne intristam ca ne este patata oglinda sufletului nostru , si ne suparam pe altii si le zicem ca sa se corecteze ... insa calea pacii nu este asta , ci pacea o ai atunci cand ii lasi pe altii sa faca ce vor ei , fara sa intervii ... deci : lasi ca pe suprafata sufletului tau sa se vada mereu pacatul , dar in interiorul tau trebuie sa ramai acelasi ... nu trebuie sa permiti niciodata ca raul sa intre in interiorul inimii tale , caci asta inseamna sa pierzi harul ...
uneori , gandurile rele nu intra prin constientul nostru , adica nu sunt niste ganduri clare , distincte , care sa arate clar ce vor de la tine ; uneori acele ganduri intra prin subconstient si te influenteaza intr-un mod , la inceput , nevazut ; observi efectul lor abia dupa ce ele lucreaza liber in tine , si fiindca nu vezi radacina lor care este in subconstient , te chinui sa scapi de ele si nu poti ; incepi sa inventezi false motive pentru faptul ca esti tulburat : ca ala ti-a zis nu stiu ce , ca cutare a facut ceva rau si tu ai vazut etc. ... si apoi incepi sa te superi pe altii , motivand ca te-au tulburat ... insa motivul real al tulburarii se afla de multe ori in interiorul tau , in subconstient ; gandurile din subconstient sunt influente care vin de la distanta , de la oameni care se gandesc la tine de la distanta , sau de la oameni care te-au vazut odata pe undeva si apoi s-au mai gandit la tine chiar daca nu te cunoaste , sau sunt ganduri de scurta durata ... aceste ganduri apar ca ceva foarte nedistinct , parca mascat , ascuns in spatele gandurilor tale din constient ; ele sunt parca pe undeva pe dedesupt , si sunt mici si greu de observat si de distins ce anume vor ele de la tine ... cand vin ganduri de astea se observa o schimbare a sufletului in rau , pierzi pacea si bucuria putin cate putin , si incepi sa te superi fara motiv , sau pe motive inventate de mintea ta ( ca nu stiu ce a facut cutare ) ... aceste ganduri subtile nu pot fi observate decat de o minte curatita de rugaciune ; cand mintea se curata straluceste , si ai in tine o bucurie nepamanteasca , interioara ... cine are bucuria asta ii este firesc sa iubeasca pe toti , si pe cei ce iti fac rau , sau pe vrajmasii Bisericii , pe oricine ... daca te rogi suficient incat sa tii in tine bucuria asta , nu te mai tulburi de schimbarile din viata ta , ci le treci pe toate in pace si usor ... dar trebuie atentie , si rugaciune permanenta , ca mintea sa nu piarda harul , bucuria , incat gandurile rele din subconstient sa fie usor observate ; cel mai usor se observa aceste ganduri cand ai aceasta stare de bucurie permanenta , caci aceste ganduri iti aduc o scadere a pacii si bucuriei interioare ... si cand simti astfel ca scade harul , iti dai seama ca un gand rau iti da tarcoale ... atunci , imediat trebuie sa te rogi ca sa iti descopere harul ce anume vrea acel gand de la tine ; caci uneori acel gand poate sa fie amestecat : sa aiba si ceva bun si ceva rau in el ; si daca vei respinge gandul deodata , fara sa stii exact ce anume vrea de la tine , poti sa cazi in judecare ... deci imediat rugaciune , si apoi cand vezi clar ce anume vrea gandul de la tine , il lasi sa se oglindeasca pe suprafata sufletului tau ( adica nu il respingi de tot caci el exista ) dar nu il lasi sa inter in inima ta ; deci in interior sa nu lasi sa patrunda intunericul ... nu ati observat asta : ca TOTI OAMENII CARE SE SPOVEDESC SI SE CURATA PRIN POCAINTA DE PACATE , LE STRALUCESTE SUFLETUL DE BUCURIE CA LA INGERI , IAR TOTI OAMENII CARE IUBESC PACATELE SUNT INTUNECATI LA MINTE SI SUFLET CA NISTE DRACI ? eu mereu observ asta , absolut toti oamenii incurcati cu griji si pacate lumesti , dar absolut toti , fara exceptie , au sufletul intunecat , iar bucuria lor este numai ceva aparent , EXTERIOR ... EI NU STIU SA SE BUCURE CU INIMA CI SE BUCURA NUMAI CU EXTERIORUL , TRUPESTE , LUMESTE ... dar daca te uiti in interiorul lor vazi ce ? intunerin , de care ei insa nu sunt constienti ...
inca un lucru : aici , pe pamant , pacatele aduc placere si bucurie exterioara , si cei care pacatuiesc se magaie si se incurajeaza unii pe altii , se sustin reciproc , ba chiar se invata unii pe altii si se ademenesc reciproc ... insa dincolo ............................. aia e problema ... ca dincolo ,