Pedeapsa pentru pacate.
 

Dumnezeu de cind a trimis in lume pe fiul sau domnul nostru iisus hristos,care este noul legamint al lui dumnezeu cu noi,ne-a iertat toate pacatele.Dar noi prin faptele noastre pacatuim cu voie,sau fara voie.Orice pacat marturisit la preot se iarta.Deci cine se spovedeste si se impartaseste cu credinta in dumnezeu,capata iertarea pacatelor.Cit despre pedeapsa sa nu fie mai bine,caci domnul ce loveste spulbera de pe pamintul celor vi.Doamne iartane pe noi.

Doamne, Dumnezeul nostru, care ai venit ca să mântuieşti, nu pe cei drepţi, ci pe cei păcătoşi , izbăveşte-ne pe noi de ispitele ce ne impresoară ; / Doamne , Dumnezeul nostru, Cela ce neputinţele noastre le-ai primit şi durerile tuturor oamenilor le-ai purtat, vindecă şi durerile inimilor noastre ; / Doamne, Dumnezeul nostru, Cel ce prin Crucea Ta pace lumii ai dăruit, trimite in sărmana mea inimă pacea Ta cea Sfântă ; / Doamne , Dumnezeul nostru, Cel ce cu moartea pe moarte ai pierdut, pierde şi uneltirile vicleanului, cele pornite cu vicleşug asupra noastră ; / Doamne, Dumnezeul nostru, Cel ce nu voieşti moartea păcătosului, ci să se intoarcă şi să fie viu, indură-Te şi miluieşte pe robii Tăi ; / Doamne , Dumnezeul nostru, Cel ce ai primit lacrimile lui Iezechia şi ale lui Manase , pocăinţa Ninivitenilor şi mărturisirea lui David şi degrabă i-ai mântuit pe ei, primeşte intru tot bunule Impărate şi rugăciunea şi lacrimile robilor Tăi ; / Doamne, Dumnezeul nostru, bucuria noastră, dăruieşte-ne să ne bucurăm de milostivirea Ta !
( din Icosul 1 - Acatistul către Atotputernicul Dumnezeu, la Vreme de Necaz sau de Ispită ) . Un Acatist de mare folos, curăţitor şi liniştitor , sufletelor noastre. Să nădajduim in marea bunătate si milostivire a lui Dumnezeu şi să avem ferma convingere că fără El, nimic nu putem face şi toate câte or veni in viaţa noastră să le privim cu inţelepciune, calm si mult discernământ, dând Slava lui Dumnezeu pentru toate !

Cunosc mult persoane care,având o oarecare cunoştinţă despre credinţă spun astfel
"-Dar de ce să merg eu pe calea aceasta căci ştiu atâţia care au numai necazuri,pierderi,supărări şi cu cât sunt mai credincioşi cu atâta au mai mult de suferit,eu vreau să mă bucur de viaţă. "
- Altă categorie sunt acei care spun astfel " ai văzut,a fost vinovat-t-ă de aceea a avut acident,s-a îmbolnăvit,şi-a rupt mâna piciorul,a pierdut i-a luat foc casa....etc".
Aş dori comentarii sincere şi la obiect nu din cărţi căci ACEASTA ESTE REALITATEA de zi cu zi.
Şi vă voi da un exemplu sau poate mai multe:
O mamă are necazuri cu un copil şi se roagă şi posteşte pentru el şi merge la biserici şi la mănăstiri.Acel copil refuză categoric să fie credincios el vrea să-şi trăiască viaţa.După rugăciuni şi posturi copilul se îmbolnăveşte rău sau are un accident.Suferă şi el dar în primul rând suferă mama,tot ea care stă numai în genunchgi şi lacrimile ei de pocăinţă nu se usucă niciodată iar până la urmă se îmbolnăveşte şi ea spre bucuria vrăjmaşului.

Deznădejdea, uitarea, nesăbuinţa, graba in toate ne duc la pieire !
 

Da Dorina, ce spui tu este perfect adevărat , dar au un adevăr limitat , o limită născută din propria noastră neântelegere şi neputinţă.
"Doar cu diavolul n-avem nicio legătură, in timp cu cilalţi oameni, avem multe in comun. Pentru că şi aceştia au aceeaşi fire ca noi, locuiesc pe acelaşi pamânt, au acelaşi Domn şi urmează să se bucure de aceleaşi bunuri ca şi noi. Deci, să nu spunem ca n-avem nimic comun cu aceştia, pentru că rostim cuvânt satanic, care vădeşte neomenie diavolească. Nu este oare necuviincios când vedem in agora incăierare de oameni, să alergăm să ne imprietenim cu cei certăreţi , - de ce sa-i numesc oameni ? - iar când vedem un animal căzut, să alergăm toţi sa-l ajutăm să se ridice, in timp ce faţă de fraţii noştri care se pierd rămânem nepăsători ? ( Dumnezeu e de vină , Dorina ? ) . Apropie-te si ridică-l şi cu cuvintele si cu faptele , si cu blândeţe si cu asprime . Felurit să fie medicamentul vindecării ! " ( Sf. Nicodim Aghiorîtul ).

Atâta ce am citit şi citesc căci învăţătura Sfinţilor Părinţi este ca un izvor care nu seacă nicodată.
Vreau să-spun că eu am înţeles dar ce facem cu acei care înţeleg greşit sau deloc.Sunt semeni de-ai noştri care se duc la biserică pentru a vătăma pe aproapele ,care blestemă iar atunci când cineva primeşte "pedeapsa divină" se bucură şi nu gândesc "acesta azi, iar mâine poate eu".
Iar aceştia despre care vorbesc sunt oameni reali nu năluciri ale minţii mele.

Folosirea majusculelor atunci când scriem despre Domnul nostru Iisus Hristos sau când scriem Dumnezeu reprezintă mărunta noastră jertfă de respect pentru valorile creştine.
Nu te supăra dar cred că aşa ar fi normal...nu? Iertare:63:

Ştiu Dorina şi inteleg perfect cea ce spui . Frământările şi intrebările sunt fireşti, dar să nu uităm că toate sunt bine orânduite, iar binele şi bucuria aparentă a unora pe seama răului pricinuit aproapelui, va avea "mare răsplată". Nimic nu-i fără plata ! Impăratul David , el insuşi a trecut prin mari frământări şi nedumeriri a modului cu Domnul rasplăteşte pe cel ce vrajmaşeşte, urăşte şi huleşte . Aproape ca era revoltat, intrebându-L direct pe Dumnezeu, discutând fără ocoliş , cu o durere mare in suflet, văzand pe cel nedrept cum infloreşte şi sporeşte. Dar toate au avut pentru David răspuns, find luminat de Duhul Sfânt . Să ne rugam şi să ne smerim cât ne ţin puterile noastre si vom avea raspuns la rându-ne pentru toate cele ce ne frământă. Vom avea fiecare in parte un raspuns tainic , după mărimea nevoinţei noastre. Multă nădejde !

Cele spuse de tine Cristi m-au dus cu gândul la ps.72
[COLOR=darkred]"Că am pizmuit pe cei fără de lege,când vedeam pacea păcătăşilor;[/COLOR]
[COLOR=darkred]Că n-au necazuri până la moarte şi tari sunt când lovesc ei;[/COLOR]
[COLOR=darkred]De osteneli omeneşti nu au parte şi cu oamenii nu sunt biciuiţi;[/COLOR]
[COLOR=darkred]Pentru aceasta îi stăpâneşte pe ei mândria şi se îmbracă cu nedreptatea şi silnicia,[/COLOR]
[COLOR=darkred]Gândesc şi vorbesc cu vicleşug,nedreptate grăiesc de sus;[/COLOR]
[COLOR=darkred]Până la cer ridică gura lor şi cu limba lor străbat pământul;[/COLOR]
[COLOR=darkred]Pentru aceasta poporul meu se ia după ei şi găseşte că ei sunt plini de zile bune[/COLOR]
[COLOR=darkred]Iată aceştia sunt păcătoşii şi sunt îndestulaţi.Veşnic sunt bogaţi:[/COLOR]
[COLOR=darkred].................................................. ...................................[/COLOR]
[COLOR=darkred]Până ce am intrat în locaşul cel sfânt a lui Dumnezeu şi am înţeles sfârşitul celor răi;"[/COLOR]

Da, Dorina dragă, dar răspunsul a venit : "Intr-adevăr, pe drumuri viclene i-ai pus pe ei şi i-ai doborât când se inălţau. / Cât de iute i-a pustiit pe ei ! S-au stins, au pierit din pricina nelegiuirii lor. / Ca visul celui ce se deşteaptă, Doamne, in cetatea Ta chipul lor de nimic l-ai făcut. "

uneori,draga Dorina,lacrimile pocaintei nu sunt de ajuns;probabil ca mama despre care vorbesti tu-daca este o situatie reala-poarta inca in suflet destula suparare pe cineva anume;rezolvarea problemei sta doar in puterea mamei;atata vreme cat ea nu va ierta din inima,fara sa mai pastreze nici o umbra de suparare si regret,copiii ei vor fi bolnavi fizic si sufleteste.
faptul ca pana la urma s-a imbolnavit si ea dovedeste ca se afla pe un drum gresit;o analiza amanuntita a intregii vieti,o spovedanie generala si multe lucruri se vor schimba in bine.
Doamne,ajuta!