Monahul trebuie sa fie asemeni unei mingi.:) Oriunde o vei arunca se va rostogoli neoprindu-se de piedici fiind neteda.

eu n-am zis ca nu se-nvata, ci ca nu se compara cu ascultarea din monahism - despre care nici una din noi nu are experienta concreta in domeniu, asa ca pana la urma ramanen la niste simple pareri. si nu vad nimic rau in a le spune, doar ptr asta e forumul.

Unde scrie asta? Fiinta umana trebuie sa aiba o demnitate, e chip al lui Dumnezeu.

Traditie, calugarii adevarati:D si-au taiat demintatea si voia proprie.;) Astfel si-au mutat numele in calendare si si-au lasat trupurile spre inchinare in biserici. Exemplul vrednicului de pomenire Sf, Cuv. Acachie ( si nu numai). Cat despre afirmatia mea vezi cartea Pr. Paisie Paisie Aghioritul, "Patimi si Virtuti".

Am omis sa spun, ca ingrijirea de batrani e o buna pregatire pentru ascultarea monahala; nu ca o inlocuieste. Credeam ca se subintelege.

ancah, osteneala trupeasca supune trupul duhului. Dar daca nu lucram si asupra duhului ramanem la smerenia cea de nevoie. Adica aceea ce vine prin oameni (din afara). Pentru a ne folosi de osteneala trupului (prin ingrijirea batranilor ex. vostru) necesar este sa taiem si patimile cele ascunse: mandria, clevetirea, lacomia pantecelui, osandirea, trufia, nerabdarea, indreptatirea, iubirea de sine. Putem tacea (cu limba) cand un batran (bolnav) ne jigneste dar in minte sa spunem, lasa-l e nebun! Astfel pierdem toata osteneala trupului. E ca si cum am lucra un an sa facem o recolta buna dar intr-o noapte vin porcii si ne strica osteneala.

Smerenia la care ne îndeamna Mântuitorul nu înseamna o înjosire a fiintei umane ci doar o traire în adevar.

Dar trebuie sa ne purtam cu nesfârsita grija în tot ceea ce facem. A se comporta cineva ca si cum ar fi o zdreanta nu este bine, e o caricaturizare a fiintei umane. Uita-te la slujbele bisericesti, câta demnitate este în ele, în vestminte. Toti Sfintii au avut o demnitate, o solemnitate în gesturile lor.

Da, alynna, ai dreptate, ca nu e suficienta osteneala trupului. Dar cine a spus ca ar fi? Ne putem imagina orice despre cel care ingrijeste de batrani si bolnavi, doar ca ar putea fi putin induhovniciti, nu. Ei, mai sunt si exceptii, care s-au uitat pe sine, si au ingrijit cu mare dragoste si daruire, incurajandu-se in momentele grele de inceput in ale meseriei cu exemplul dragostei lui Hristos pentru Apostoli.
Cine porneste de la ideea ca batranii sau bolnavii pe care ii ingrijeste sunt nebuni, desi unii sunt intr-adevar senil-dementi, acela nu are ce cauta printre ei, caci mai mult se va pierde pe sine. Si sunt multi din acestia, insa putini, din cei care au inteles nobletea acestei meserii; dar exista totusi, slava Domnului, si din acestia din urma.

Acela care a ajuns cu adevarat la aceasta iubire fata de semen din smerenie nu va vedea niciodata ca a ajuns la ea. Nu va vorbi niciodata despre ea ca si cum ar avea-o (chiar la pers a treia) ci va spune: Doamne nimica bun nu fac si daca fac ceva dator sunt sa le fac.;)

alynna, nu vorbeam despre mine, ci despre oameni, care m-au ajutat la inceput si mi-au indrumat pasii, pentru a putea face o munca atat de grea. Nu i-am auzit niciodata laudandu-se, ci i-am vazut muncind cu abnegatie. Am fost impresionata, de dragostea cu care ii ajutau pe bietii batrani si am incercat sa fac ca ei in cei 7 ani, cat am lucrat cu batranii. Una dintre ei, o fata din Islanda, era de o liniste si dragoste rar intalnita. Apoi, interesandu-ma de viata din Islanda, am aflat ca oamenii muncesc din greu si sunt f credinciosi. Si nu avea decat 19 ani. Acum, ce-i spunea ea lui Dumnezeu , asta nu pot sti; dar pot sa banui.
Dar tu ai smerenie, alynna, sau le spui altora ceea ce ar trebui sa-ti spui tie?!? Iarta-mi indiscretia, dar mi-ai trezit curiozitatea.