"Hristos a Înviat" draga mea! Da şi eu cred că te face mai bun şi darurile pe care ţi le dă Dumnezeu atunci când primeşti cu bucurie suferinţa sunt înfinit mai mari şi mai valoroase decât efemerele bucurii pe care le primeşti de la oameni.Să ai numai bucurii duhovniceşti.

E foarte greu sa cuprinzi in cuvinte Jertfa Mantuitorului nostru Iisus Hristos, George. Indiscutabil este vorba de o expresie a iubirii.. Insa, stii ce ma framanta pe mine? Nu, numai Crucea, Moartea, Invierea ci promisiunea Lui de a ramane cu noi pana la sfarsitul veacului. Este ceva ce ...mintea nu poate intelege, limba nu poate spune, inima nu poate cuprinde.. L-am rastignit dar El a ramas cu noi, a murit si a inviat tocmai pentru a nu ne obliga pe noi sa ii suportam absenta. A inviat, pentru a ne certifica ca este VIU si VESNIC. L-am scuipat, l-am lovit, l-am restignit dar El a ramas cu noi..VESNIC iti dai seama?? Cand ma gandesc ca noua ne este greu sa suportam a respira macar acelasi aer cu peroana care ne-a ranit...si El..nu numai ca este cu noi este in noi. cade si se ridica cu fiecare cadere si ridicare a noastra, plange odata cu noi, se bucura odata cu noi, El este insasi rasuflarea noastra desi...Il rastignim in fiecare clipa a vietii noastre. El nu se plictiseste, nu isi pierde rabdarea, nu ne lasa balta, nu trece pe langa noi ca si cum nu am exista, ci ne intinde bratele si spune bland..Vino fiul Meu!..

Pentru noi a devenit normal ca Iisus Hristos e cu noi.. nici nu ne mai facem ganduri, ca cele ale Jenicai. Multumim, Jenica, pentru atentionarea fina, caci nu e chiar atat de "normal", precum percepem noi, insensibilii si indiferentii, ca Domnul nostru Iisus Hristos sa fie langa noi si in inima noastra, dupa ce Il tradam, Il facem sa sufere de atatea ori in viata noastra. Cu toate acestea vine de cate ori Il chemam in ajutor.
Iar noi, intr-adevar nu suferim nici prezenta celui care ne-a facut odata un rau, daramite sa-l mai si iertam si sa-l iubim ca pe aproapele.
Frumoase ganduri; mi-au placut.
Hristos a inviat!

personal,cred ca suferinta are rol purificator;si,ca in orice purificare,mai intai de toate,raul iese din toate ungherele sufletului spre suprafata-prin manifestari mai mult sau mai putin violente,toleranta sau intoleranta,etc.
abia dupa ce se consuma, se "ard" aceste pacate,abia atunci se poate vorbi despre momentele de liniste,despre pacea launtrica.

Prin suferinta ne apropiem de Dumnezeu, logic ar fii sa ne apropiem de Domnul.

Daca il avem pe Domnul in inima...

Daca nu avem pe Domnul in inima, atunci discursul e altul.

spune parintele arhim.Sofronie:
"Crestinul niciodata nu va putea atinge nici dragostea pentru Dumnezeu,nici adevarata dragoste pentru om,de nu va trai cu adevarat multe si grele dureri.Harul vine numai in sufletul care a suferit pana la capat".

in scrisorile sale,indemnand la rabdarea suferintelor,parintele Sofronie spune povestea unui pustnic athonit care devenise renumit ; satul de suferinta,la un moment dat dorea sa paraseasca pustiul in care se afla si sa-si schimbe modul de viata.
atunci i s-a aratat in vis Domnul,rastignit pe Cruce, si i-a spus: "DE PE CRUCE NU TE POGORI,ALTII TE IAU ! "

parintele arhim.Sofronie consacra multe pagini suferintei si felul in care aceasta preschimba omul,asemanandu-l lui Hristos; "voia lui Dumnezeu nu arareori duce la Golgotha",mai spune pr.Sofronie.

In seara aceasta a spus Mircea Badea un lucru deosebit,la televizor,o vorba ce si-o aminteste de la tatal sau,si anume;"nu conteaza in viata cat platesti relelor care le intampini,ci conteaza cat esti capabil sa primesti!!!".

Ce parere aveti despre suferinta de a vedea fiinta iubita alaturi de tine suferind? Cum ne poate face aceasta suferinta mai buni - pe amandoi?

Suferinta nu e buna in sine ,dar datorita ei am avut sansa sa-L cunosc pe Dumnezeu ...
Paradoxal ,suferind ,am capatat mai multa rabdare si intelegere ,mi s-a inmuiat sufletul ,mi-am mai diminuat PERSPECTIVA EGOISTA...
Suferinta nu inseamna deznadejde si daca totusi deznadajduim inseamna ca e cazul sa schimbam "macazul"...